Praduiala de 260 de hectare - Zona libera de lege

O firma de apartament inregistrata in SUA, a romano-israelianului Giora Iahr, s-a asociat dubios cu Zona Li-bera Giurgiu. Investitorul s-a gandit s-o si cumpere. Saritori, consilierii judeteni au calcat birocratia in picioare: in patru zile au aprobat toata documentatia.

La initiativa unui SRL cu adresa in Florida, Consiliul Judetean Giurgiu s-a grabit sa demareze privatizarea Zonei Libere. In doar cateva zile, mai multe comisii ale CJ au intocmit actele, iar consilierii au votat in unanimitate: sa se privatizeze!

Totul a inceput in chiar primii ani ai deceniului trecut. Ideea era de a crea un motor pentru economia unuia dintre cele mai sarace judete ale tarii. Dupa mai multe amanari, in plina campanie electorala, in 1996 a fost inaugurata Zona Libera Giurgiu. Un teritoriu cu reglementari vamale fericite pentru agentii economici, o motivatie pentru atragerea investitorilor spre una dintre cele mai sarace zone ale tarii. Efectul s-a vazut. Zona Libera Giurgiu a aparut pe un teren in paragina, ca multe altele din tara, si, aproape fara nici un leu de la buget, s-a dezvoltat, devenind cel mai important aducator de taxe si impozite din judet. In paranteza trebuie spus ca Zona Libera este, actualmente, detinuta de Consiliul Judetean, dupa ce in prealabil a fost in portofoliul Ministerului Transporturilor si, ca urmare a unei interpretari a legislatiei, a devenit in 2003 societate pe actiuni.

Prosperitatea afacerii a atras atentia unora sau altora dintre cei obisnuiti sa scoata bani si din piatra seaca. Consilierii judeteni s-au pus in pozitie de sluj in fata unei societati a carei capacitate de a participa la o astfel de privatizare (daca ea ar fi posibila) este minima si, anticipandu-i ambitiile, s-au bulucit sa acorde toate semnaturile si voturile necesare pentru a face posibila aceasta operatiune.

GRABA STRICA TREABA. In doar patru zile, consilierii judeteni din Giurgiu si-au facut treaba. Ei au adoptat toata birocratia necesara unui astfel de proces si au si votat demararea procesului de privatizare. Toata aceasta graba seamana insa cu o intreaga operatiune de favorizare a... investitorului. Si nu poti face decat sa te intrebi daca acesti consilieri sunt platiti din bani publici sau se afla pe statul de plata al Eastgate International Brokerage LLC - firma care s-a aratat interesata de aceasta privatizare.

In graba lor, consilierii au lasat insa urme evidente ale faptului ca aceasta initiativa are pentru dumnealor mai mult decat semnificatiile obisnuite. Si ca sa vedeti ca nu facem declaratii fara acoperire, va atragem atentia asupra unui detaliu. Directorul SC Administratia Zonei Libere Giurgiu SA (AZLG), Nitulescu Dan-Victor-Radu, inregistreaza la Consiliul Judetean un referat care recomanda privatizarea la data de 13 februarie 2006 - dar documentul elaborat de seful AZLG este datat 10 februarie a.c. In aceeasi zi, Dinu Ionel, vicepresedintele CJ, intocmeste propunerea unui proiect de hotarare de sustinere a planurilor lui Nitulescu. Si tot la 13 februarie, Serviciul juridic al CJ isi da acordul pentru privatizare. Consilierul judetean Dan Liviu Cartojan semneaza o zi mai tarziu raportul favorabil al Comisiei juridice si de aparare a CJ. El face insa o greseala demna de atentia procurorilor. Despre actele de mai sus, inregistrate la data de 13 februarie, Cartojan sustine ca au fost analizate in sedinta comisiei de la data de 9 februarie!!!

EXISTA O EXPLICATIE. Birocratie plictisitoare. Dar atunci cand se face in fals, ea necesita toata atentia. Asa cum se poate vedea, Cartojan siluieste adevarul pe fata intr-un document oficial. Sub proprie semnatura, Cartojan spune ca a citit niste hartii inainte ca ele sa fie concepute. Daca ati fost atenti, ati retinut ca referatul lui Nitulescu a fost redactat la 10 februarie si inregistrat trei zile mai tarziu. Potrivit regulamentului, firesc ar fi fost ca, dupa ce hartia a fost inregistrata la CJ, ea sa fie analizata in comisie, in prima sedinta in cel mai fericit caz, si abia dupa aceea sa apara si acel raport favorabil. Nu va mai incurcam cu detalii, dar o sa va spunem totusi ca de regula acest parcurs este mult mai anevoios, hartiile pierzand mai multe zile prin mape pana sa ajunga pe ordinea de zi a unei comisii si alte multe zile pana sa vada un raport.

Cea mai simpla explicatie a acestei uriase grabe si a seriei de ilegalitati pe care ati deslusit-o mai sus este relatia "incestuoasa" dintre Administratia Zonei Libere Giurgiu (pe care, veti vedea, evitam intentionat si motivat sa o numim SC) si consilierii judeteni. Consilierul Cartojan Dan Liviu este si director al AZLG, iar aceasta din urma ofera, direct sau indirect, motive de satisfactie materiala unor alesi judeteni. Cartojan este mana dreapta a directorului Nitulescu, pe care il vom tot intalni in afacerile din jurul AZLG.

PRIMUL FALS. Va veti fi intrebat, probabil, cine este Eastgate International Brokerage LLC de a starnit atata harnicie si simpatie din partea alesilor locali si a conducerii executive a AZLG. Va vom raspunde demonstrand ca intre acestia exista deja o... afacere. Asa cum veti vedea, parteneriatul cu Eastgate International Brokerage LLC este intemeiat pe o serie de falsuri, o adevarata demonstratie ca in Zona Libera Giurgiu stapan nu mai este statul roman. Si nici macar legile sale.

Eastgate International Brokerage LLC a fost infiintata la 20 iunie 2005, in Florida, de israelianul cu domiciliul in Romania Iahr Giora. Mai trebuie sa stiti ca LLC este echivalentul prescurtarii romanesti SRL, adica o societate cu raspundere limitata. Iahr Giora nu este un simplu cetatean. Dumnealui s-a ocupat ani intregi cu exportul de concetateni romani pe santierele de constructii din Israel, activitate pe care a detinut, la un moment dat, chiar monopolul. La 14 septembrie 2005, Adunarea Generala a Actionarilor a votat hotararea cu numarul 34, care se refera la constituirea unei societati mixte intre societatea de stat si LLC-ul "american" infiintat in urma cu nici trei luni. Noua societate urma sa se numeasca SC "APCD-Amenajare Port Conteinere Dunarean" SRL. Noi o vom numi scurt APCD, pentru a va usura lectura. Hotararea 34 a AGA a Administratiei Zonei Libere Giurgiu este un document cat se poate de interesant. Societatea nou-infiintata, APCD deci, ar trebui sa se ocupe cu investitia intr-un terminal de conteinere de marfa si apoi cu exploatarea acestuia. Numai ca asocierea se face in mod ciudat: participarea AZLG este subevaluata in asa fel, incat Eastgate sa isi poata insusi pachetul majoritar al nou-createi societati, APCD. Aceasta subevaluare intra sub incidenta Legii 78/2000 (art. 10, litera a), fiind o fapta asimilata celor de coruptie.

EVALUAREA PENTRU CINE? Ne vedem nevoiti sa detaliem. APCD este materializarea unui vis de secole al poporului roman (sac!), o adevarata implinire a maretelor idealuri romanesti. Nou-infiintata societate ar trebui sa preia conteinere de marfa de pe Dunare si apoi acestea sa fie transbordate pana la Marea Neagra, dar si viceversa, in acest fel dezvoltandu-se apetitul agentilor economici pentru folosirea Romaniei pe traseul produselor spre piete din vestul, dar si estul Europei. Si mai simplu, aparitia unui terminal la Dunare ar incuraja transportul pe apa spre si dinspre Romania. Oportunitatea este una evidenta. La fel ca si operatiunea cu iz de ilegalitate comisa insa de AZLG. Respectiv, Administratia venea in aceasta asociere cu o participare in natura, iar Iahr Giora, respectiv SRL-ul sau cu adresa in San Diego, al carui unic actionar si asociat este, cu o suma de bani. Numai ca asocierea s-a facut cu o evaluare a respectivului activ, una bucata cheu, la o suma sub cea cu care acesta fusese cumparat de AZLG cu un an in urma. La 24 noiembrie 2004, Nitulescu, in calitate de director al AZLG si de presedinte al Consiliului de Administratie al acesteia, isi da cu semnatura pe contractul de cumparare a cheului de pe Strada Portului nr. 2 la pretul de 21.876.990.000 lei vechi, aproape 22 de miliarde de lei vechi. Numai ca, la asociere, bunul este evaluat la aproximativ 19,55 miliarde de lei vechi! Mentionam, in treacat deocamdata, ca vanzatorul era baiatul unui superior din Ministerul Transporturilor al directorului Nitulescu, AZLG fiind sub autoritatea acestuia.

AL DOILEA FALS. Hotararea cu numarul 34 de la 14 septembrie 2005 a Adunarii Generale a Actionarilor (AGA) a Administratiei pute rau pentru oricine isi baga nasul. Respectivul document consfinteste asocierea si chiar detaliile acesteia. Si se precizeaza clar: partile sociale sunt bla, bla, bla, evaluate la cursul de 3.4860 RON al BNR de la data de 21 septembrie 2005!!! Adica la cursul de peste o saptamana. Sa-i dam cuvantul directorului Nitulescu Dan-Victor-Radu: "Discutiile au tot durat si s-au tot prelungit si pentru ca asociatul dorea o participare neaparata de 51 de procente". O alta scapare a directorului. Iahr Giora a impus conditia de a primi partea leului din aceasta afacere, si el nu putea decat sa-i faca pe plac. Nitulescu explica faptul ca discutiile s-au tot lungit si asa se face ca s-a ajuns ca asocierea s-a calculat la cursul de la 21 septembrie. Numai ca nu iti trebuie prea multa carte pentru a sti ca o adunare generala a asociatilor se face la un anume moment, la o data stabilita inainte si in urma unei convocari publice. Adunarea incepe si se termina la un moment dat. Stim ca adunarea AGA a Administratiei Zonei Libere a inceput la data de 14 septembrie, la ora 11:00.

AL TREILEA FALS. In graba lor de a pune Administratia la picioarele investitorului de 500 de dolari, oamenii pe care ii platesc cetatenii din Giurgiu, si chiar noi toti, au mai avut o mica scapare. Hotararea nr. 34 de la 14 septembrie este luata in conformitate cu raportul de evaluare al SC Puiu Consult SRL cu numarul de inregistrare 13483 de la data de 21 septembrie!!!

O noua teapa! Sa facem o rezumare. Nitulescu a mai comis un fals. Adunarea Generala a Actionarilor care a comis penala hotarare nu a avut loc la 14 septembrie. Ea poarta aceasta data pentru ca anuntul public de la data de 30 august asa anunta. Si nici un fel de director nu putea antedata un anunt deja facut. O hotarare a AGA insa da. Adunarea care a votat aceasta hotarare este deci una ilegala, iar hotararile ei ar trebui sa fie lovite de nulitate. Asta intr-un stat de drept!

FUGA DE LEGE. Realizand grozavia, Nitulescu se grabeste sa-si mai dea inca o data cu stangul in dreptul. Sub explicatia ca "scaparea" cu subevaluarea cheiului a fost o eroare data din calculul cursului euro, directorul pretinde ca la data de 23 februarie 2006 l-a chemat pe Iahr Giora la renegociere si a convenit cu acesta sa indrepte dubiosenia printr-o majorare a participarii financiare a Eastgate. Nitulescu ne prezinta documentul prin care Eastgate International Brokerage convine sa-si mareasca participarea, aducand de acasa inca 62.467 de euro, maniera de a-si pastra cota de 51% din APCD. Numai ca pe spatele documentului regasim si data autentificarii acestuia de catre notarul public Victor Ciobanu: 27 februarie 2006.

Ne vedem nevoiti sa va furnizam un detaliu din bucataria acestei anchete. La data de 23 februarie, Nitulescu a avut o convorbire cu un jurnalist care l-a tras de maneca cu privire la acea "scapare" despre care directorul spunea ca o va indrepta. Si asa a facut, numai ca dupa acea intalnire, indiciu clar ca, daca nimeni nu l-ar fi intrebat, ilegalitatea ar fi dainut pe vecie, la fel ca si idealurile romanesti de a cuceri lumea cu terminalul dunarean.

In opinia noastra, acest nou document ar fi trebuit aprobat de o noua Adunare Generala a Actionarilor, iar cel mai la indemana pas ar fi fost "repozitionarea" celor doi parteneri, adica o reimpartire a actiunilor. Dar sa ne aducem aminte de ce ne spunea directorul Nitulescu: "Partenerul voia neaparat 51% din societatea nou-infiintata".

OPOZITIE
"Cum poti privatiza o institutie? Administratia elibereaza licentele de lucru si supravegheaza un astfel de teritoriu impreuna cu autoritatea vamala. Zona Libera este o autoritate a statului roman, care aplica amenzi, face controale impreuna cu alte organe ale statului, constata infractiuni... Cum sa o privatizezi?" - Gheorghe Spoiala, fost director AZLG

MIZA AFACERII - BANII DE PE TAXE

CONTROVERSAT. Afacerea terminalului dunarean, un adevarat motiv de ingrijorare si suspiciune Prin Zona Libera Giurgiu se face un rulaj de marfuri de aproximativ 100 de milioane de euro lunar. Zona functioneaza ca un teritoriu scutit de taxe vamale si este preferat de importatorii care nu vor sa achite toate taxele si impozitele deodata, pentru a nu-si bloca lichiditatile. Ei inchiriaza depozite sau platforme la un pret modic - in medie 3 euro metru patrat pe luna - si introduc produsele in Romania pe masura ce le comercializeaza, platind taxele esalonat. Se pare ca asta este si miza privatizarii: redeventele si chiriile care se pot incasa in aceasta afacere unde, in momentul de fata, nici unul din spatiile disponibile nu ramane liber de la o luna la alta. Zona este insa atractiva si pentru activitatile de productie. De exemplu, Santierul Naval Giurgiu a profitat de avantajele oferite de regimul vamal special de aici pentru a-si relansa activitatea, in momentul de fata avand contracte incheiate pentru mai multe zeci de luni. Santierul are avantajul ca, sub acest regim, echipamentele folosite pentru reparatii nu mai sunt supuse regimului fiscal roman, decat daca ele sufera transformari de asa masura, incat sa poata fi considerate produse noi. De aici rezulta o reducere a costurilor.

SRL SAU AUTORITATE?

RECORD. Ionel Dinu si Dan Nitulescu s-au sincronizat foarte bine la 13 februarie Este oare posibila, legala si intemeiata privatizarea Zonei Libere Giurgiu? Iata intrebarea. In lume, astfel de institutii au diverse reglementari. De exemplu, in Anglia, oricine are un teren si obtine aprobarile ar putea infiinta o zona libera. Asta teoretic, deoarece aceste "free zone" trebuie puse sub autoritatea Departamentului Vamal si nu este atat de simplu de obtinut acordul acestuia pentru o astfel de institutie. In mod clar, in legislatia romaneasca s-a strecurat o neconcordanta. Zona Libera Giurgiu a fost infiintata in 1996 prin hotararea guvernului nr. 788. Ea a functionat in subordonarea Ministerului Transportului. Regia Autonoma "Administrarea Zonei Libere Giurgiu" a disparut insa dupa aparitia Legii 244 din 2004. Articolul 8 al legii stipuleaza: "Administratiile zonelor libere functioneaza ca regii autonome, care se pot reorganiza ca societati comerciale sau companii nationale, aflate sub autoritatea Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului sau sub autoritatea administratiei publice locale, dupa caz". Printr-o coincidenta, doar autoritatile de la Giurgiu au inteles sa purceada la transformarea unei RA intr-o societate comerciala. Una avand ca obiect de activitate tranzactiile imobiliare. Intrebarea este cum interpretam situatia regiei devenite SA? Dupa Legea societatilor comerciale sau chiar dupa Legea 244/2004? Aceasta prevede posibilitatea asocierii administratiei unei zone libere cu alte persoane juridice, private sau de stat, pentru desfasurarea diferitelor activitati, dar nu prevede situatia vanzarii acestora. Ba, mai mult, legea plaseaza o zona libera sub autoritatea Ministerului Transportului sau a autoritatilor locale, dupa caz, dar in mod sigur coordonarea metodologica revenind ministerului. Altfel spus, la presiunile europene pentru descentralizare, regia giurgiuveana a fost scoasa din directa subordonare a ministerului si plasata in bratele Consiliului Judetean. Motiv de scandal, deoarece o buna parte din terenul pe care isi desfasoara acum activitatea a apartinut pana la momentul infiintarii acesteia domeniului public al Consiliului Local Giurgiu, si nu al "judetului". "Cum poti privatiza o institutie? Administratia elibereaza licentele de lucru si supravegheaza un astfel de teritoriu impreuna cu autoritatea vamala. Zona Libera este o autoritate a statului roman, care aplica amenzi, face controale impreuna cu alte organe ale statului, constata infractiuni... Cum sa o privatizezi?", se intreaba Gheorghe Spoiala, fostul director al AZLG in perioada 1996-2001.