Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După vizita de la Windsor, regele României rămase câteva zile la Londra, unde nu mai fusese de când era tânăr de tot şi-şi petrecu toată vremea în întâlniri cu personalităţi de seamă în în vizitarea instituţiilor folositoare şI însemnate, ca Banca Angliei, monetăria, docurile, etc... Stăruia călduros pe lângă nepotul lui să facă şI el la fel. Dar nepotul era îndrăgostit de logodnica lui şI nu voia să audă de docuri, de monetărie şI nici de Banca Angliei. Această luptă era privită cu mult haz de mama, care nu înceta a-l necăji, întrebându-l în glumă ce I se părea cu adevărat interesant? Parcă văd încă expresia din ochii ei; n-ar fi putut să spună dacă dădea dreptate asprului şI bătrânului om de stat sau nepotului neascultător. Ea nu putea suferi inactivitatea, dar tânărul era îndrăgostit de propria ei fată şI aceasta era un punct în favoarea lui, cu toate că interesul pentru logodnică şI acel pentru banca Angliei nu trebuiau neapărat să se ciocnească. “El niciodată n-a fost îndrăgostit, zicea Nando, astfel că nu înţelege; eu am venit aicea să fiu fericit, nu să fiu târât de colo-colo, în vizitarea instituţiilor de stat”. Eu, desigur, găseam foarte firesc să mă prefere monetăriei sau docurilor! La urma urmei, regele Carol după ce-şi însuşise după pofta inimii toate cunoştinţele nou dobândite şI văzuse toate personalităţile de seamă, plecă în depărtata lui ţară, unde nepotul ascultător fu nevoit să-l urmeze în scurt timp, pe când noi toţi plecarăm la Devonport, unde papa îşi avea încă comanda navală. Toate mi se păreau acum pătrunse de mâhnirea părăsirii, fiecare fiinţă scumpă îmi părea mai scumpă, fiecare loc – mai drag, pentru că eram în preajma despărţirii de ele. Pe vremea aceea, România era puţin cunoscută şI mi se puneau întrebări ciudate, uneori caraghioase; ba unii chiar credeau că o să port văl pe faţă, după datina turcească! Ştiam că nu voi fi nevoită să fac aşa ceva, dar eu însămi aveam despre România o părere foarte nedesluşită şI puteam da prietenilor, plini de îngijorare, foarte puţine lămuriri despre cele ce m-aşteptau în ţara cea nouă.
Regele Carol adusese logodnicii nepotului şI surorilor ei prea frumoase costume ţărăneşti; era singurul lucru palpabil ce-l aveam din acea ţară a Răsăritului cel apropiat. Erau minunat cusute, cu fir de mătase şI ne găteam adesea cu ele, pentru plăcerea celor doritori să afle în ce ţară ne ducem; dar nu ştiu dacă acele podoabe, atât de pitoreşti, făceau să le sară în minte o imagine mai clară a hărţii Europei.
