Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Orasele pierdute pe harta tarii, locuite de romani uitati, pentru care viata merge inainte doar pentru ca Dumnezeu le da zile. Altminteri, nimeni nu le da nimic. Oameni fara planuri si fara viitor. Anonimi care nu apar in niciun buletin de stiri si pe care nimeni nu-i intreaba "ce parere aveti'.
Targuri vatuite si incremenite in istorie, picotind pe umarul prezentului, niciodata pomenite in planurile de investitii, strategii economice sau in programe politice. Acesti romani, oameni de serie, nu sunt decat un numar, cu ocazia recensamantului. In rest, nici ei si nici orasele lor cu nume ciudate si uitate nu exista in memoria colectiva.
Traiesc in locul unde nu s-a intamplat nimic, oraselul prafuit si lenevos din romanul lui Sadoveanu. Si doar o sinucidere sau vreun scandal cu potential politic ii poate scoate din anonimat, aducandu-le o rusinoasa celebritate. Un scandal si o sabie. Deta era pe lista locurilor unde nu s-a intamplat nimic. Am renuntat la Deta dupa ce a devenit subiect de "breaking-news' prelungit, din pricina unor rafuieli cu intepaturi dintr-o discoteca. Insa nici astazi nu stim despre Deta mai mult decat cum ii cheama pe fiii primarului, cum arata el si coltul discotecii pe langa care a trecut masina de politie.
Ca sa merite pomenirea, orice intamplare din locurile unde nu s-a intamplat nimic trebuie sa aiba un sambure de rau. N-ati stii ca Pogoanele, Babadag, Zimnicea, Buhusi, Lehliu si altele ca ele mai exista pe harta Romaniei, fara o sabie, un viol sau un accident de circulatie "soldat cu multe victime'. Desi fiecare dintre ele ar merita zilnic cate o stire.
In locurile unde nu s-a intamplat nimic se intampla ca traieste Romania, neinzorzonata de gablonturile marilor orase, neametita de stiri si de viata online, nepacalita de inaugurari sau de promisiuni. Locurile acestea sunt fotografii neretusate ale Romaniei reale. Acestia suntem si acolo ne aflam. Jurnalul National va publica incepand de astazi, in fiecare zi de miercuri, povestea unui astfel de loc. Cu istoria, oamenii si prezentul lui, intr-o incercare de a va aduce Romania mai aproape. (Adriana Oprea-Popescu)
Babadagul, un oras frumos si singur: nimic pentru turisti, doar cate un eveniment atunci cand incepe campania electorala
Dobrogea e plina de capre si de eoliene. Intre dealuri pe care se invart elicele cu aparitie extraterestra, sta linistit de sute de ani un orasel ce e azi locuit de 10.000 de oameni. Coiun Baba spre sud, Sultan Tepe spre est, Ianik Bair spre vest, iar spre nord lacul Babadag. Cele patru repere geografice ale oraselului denumit odata "Sinaia Dobrogei", cum scrie Cintian Barbuleanu in "Monografia orasului Babadag".
Citeste si : Pogoanele – orasul agrar unde se echipeaza masini de lux
Numele "Parmac" e si pe hotel si pe magazin si pe spalatoria auto. Parmac e cel mai "tare din oras", spune domnul Gelu, cel care i-a pictat patronului un perete al casei. Mergem sa admiram opera. Domnul Parmac e plecat cu treburi; ne intalnim doar cu un cocos mic, chinezesc, si cu fata bidimensionala, ce se iveste dintre 1.250 frunzulite de iedera, desenate de Madalina, ucenica domnului Gelu, in doua zile. Domnul Gelu e tehnician veterinar, si-a ales meseria urmand o chemare din poezia lui Marin Sorescu, "Ecologica": "Omul, specie perfida,/ Ce-mblanzeste sa ucida,/ Ce domesticeste fiare/ Spre-a le pune in frigare. (...) Tipa pasare si pom:/ Doamne, scapa-ne de om!", dar e si pictor, "nascut in zodia Haimana", cum spune despre el insusi. S-a inconjurat de copii, "multi dintre ei cu probleme familiale", pe care i-a invatat sa picteze si sa isi castige singuri banii. A mers cu cei mici in vreo 48 de tabere de creatie, timp de zece ani. "Dupa divort, nu am ales drumul bauturii sau al drogurilor, ci drumul spre o lume curata, cea a copiilor". Intr-o iarna, de sarbatori, a incarcat zece copii cu 25 de kilograme de clopotei si impreuna au plecat sa colinde. A dus cu el bucuria din casa in casa si a insufletit oraselul cu "aer patriarhal si economie prabusita", cum il descrie doamna Amalia Catrinescu, bibliotecara de 31 de ani. Pe ea o intristeaza indiferenta autoritatilor fata de frumusetea naturala si fata de istoria Babadagului: "Ma uit la Discovery si vad cum strainii stiu si pietrelor fara semnificatie sa le gaseasca o legenda si sa le vanda. Ar putea si in Babadag sa vina turisti. In paduri avem monumente ale naturii. Ar putea campa aici. Asteptam pe cineva de la primarie care sa aiba intelegere si pentru cultura; acum ni se spune: «Ce atata biblioteca?» Anul acesta am primit de la Primarie 3.000 de lei pentru cumpararea de carti". Insasi cladirea in care se afla biblioteca are o istorie fascinanta, pentru ca oamenii si-au petrecut orele intre zidurile ei fie ca era sediul sfatului raion, spital, judecatorie, casa pionierilor, procuratura. Acum, deasupra se afla trezoreria. In biblioteca, cele 48.000 de carti isi ascund parfumul dulce in parfumul amarui de musetel uscat si de busuioc; mesele sunt pline de plante medicinale care se gasesc pe dealurile din jurul orasului.
"In afara de faptul ca se pun si se scot panselute, nu se face nimic pentru orasul asta. Turistilor nu li se ofera nimic. Se mai face cate un eveniment atunci cand incepe campania electorala. Nu se mai pune accent pe cultura, nu se mai pune accent pe nimic", repeta cuvantul "nimic" Georgian Caraman, director interimar al casei de cultura. "Nu sunt inauntru decat graunte pentru sobolani", spune un om pe care l-am intalnit in fata Muzeului de Etnografie. "Anul asta n-a fost deschis nici o zi. Toate exponatele au fost duse la Tulcea". Domnul Gelu isi aminteste cu nostalgie de expozitia de mobila cu intarsii de sidef, lucrata manual de mesteri autohtoni in secolul al XVIII-lea: "Au dus totul la Tulcea si au adus aici alte trasnai". El povesteste despre reteaua de tunele care se afla sub oras si isi aminteste ce bataie a luat de la "melitie" cand a gasit o sabie de Toledo rupta in doua: "Cu trei zile inainte, descoperise cineva acolo un ulcior cu cocosei de aur".
Picturile domnului Gelu sunt proaspete si stralucitoare; lozincile la care a migalit domnul Nicolae Cuc sunt sterse si uitate. Doar in memoria lui a ramas epoca aceea drept una de aur, pentru ca pe strada era un furnicar de oameni, unii plecau la serviciu, altii se intorceau, si cu totii trebuiau sa citeasca la sarbatori, scris prospat cu rosu pe alb, "traiasca Partidul Comunist Roman". L-am intalnit pe domnul Cuc la biblioteca orasului, migalind, precum un ceasornicar ce repara un mecanism scump, la o carte de duzina, "Fructul interzis al pasiunii", rupta de mainile oamenilor dornici de povesti de iubire. "Sunt pictor decorator, am lucrat la Cooperativa Progresul, faceam propaganda vizuala si vitrine. Lucram cu cuvantul partidului. Imi veneau textele, iar eu trebuia sa le corectez, ca o virgula daca greseam, era jale. Textele erau puse pe panouri, unde nu prea le citea nimeni. Dupa 1990, am pictat firme, pana au aparut autocolantele si masinile specializate. Din 2001 nu mai am serviciu, traiesc din ajutor social."
Citește pe Antena3.ro
Primarul Ioan Dardac vorbeste despre Moise si despre Cuza, iar povestile lui sunt adormitoare. Il intrebam de un proiect despre care aflasem de pe internet si care isi propunea realizarea de pliante turistice pentru promovarea orasului. "La evaluare, nu a fost considerata importanta promovarea orasului. Avem cateva obiective: geamia, mormantul unui sfant musulman, dar ar fi trebuit ca Babadagul sa fie legat intr-un circuit, care sa-i duca pe turisti la cetatea Heracleea, la manastirile din nordul judetului. Sunt alte locuri mai tentante in tara. Nu pot sa dezvolt eu turismul la Babadag". Lacul Babadag ar putea atrage si el turistii, dar nici un investior "nu si-a aratat interesul de a face ceva acolo", conform primarului. El spune ca daca se termina proiectul referitor la alimentarea cu apa si canalizare, cel de aparare impotriva inundatiilor, si se reuseste apoi si abilitarea sistemului stradal, orasul Babadag nu va mai avea nevoie de nimic. Otilia Bobocea, secretarul Primariei, e suparata pe primar si nu vorbeste cu el: "Nu s-a facut nici sala de sport. Caminul cultural e in paragina. De cand e Dardac primar, nu s-a mai facut ziua orasului. Vara, intre orele 11 si 17 nu avem apa". In orasul in care, inainte de 1989, duduiau fabrica de zahar si fabrica de mobila, moara, fabrica de paine si atelierele cooperativei mestesugaresti, acum exista 400 de someri. Multi dintre ei locuiesc in cartierul Bendea si sunt tigani musulmani, foarte saraci si needucati. Si foarte multi. Dintre locuitorii Babadagului, 25% sunt tigani. Pe aici au trait geti, costoboci, romani, turci, greci, armeni, aromani. Fiecare dintre aceste natii si-a imaginat aici povesti si a lasat atatea urme cat sa dea fiinta acestui oras. Oras ce a lasat urme in memoria scriitorului polonez Andrzej Stasiuk, care, in cartea sa "Calatorind spre Babadag", spune: "...autobuzul se opreste pentru zece minute... Intrand in oras, am vazut trei femei in rochii rosii, lungi pana la pamant. Erau fara indoiala turcoaice dobrogene. Aratau minunat si straniu in mijlocul acelor ziduri care parca stateau sa se prabuseasca... Babadag inseamna oboseala si singuratate...".
Am incercat apa lacului cu piciorul, am mancat o ciorba buna care a costat 2 lei, m-am scufundat in cerul plin de nori albi si m-am gandit ca Babadagul e frumos. Si singur.
