Cum îşi bate joc administraţia Bucureştiului de o văduvă cu doi copii

„Nu mai cred în nimeni, doar în Dumnezeu! La El mă rog să mă țină în putere și mâine. Copiii mei au crescut
pe străzi. Asta nu e viață de trăit!”. Sunt cuvintele unei femei disperate care de mai bine de opt ani își crește cei doi
copii pe străzi. De ceva vreme locuiesc într-o rulotă veche, de împrumut, după ce patru ani „cămin” le-a fost caroseria
ruginită a unei Dacii-papuc.

Într-o capitală europeană din secolul XXI, o mamă şi cei doi copii ai săi sunt purtați, de ani de zile, între instituţiile publice
al căror rol este tocmai acela de a gestiona banii publici în interesul cetăţenilor. Totul a început în 2003, când Luminița
Florea a rămas văduvă. După ce tatăl copiilor ei a murit, soacra i-a dat afară din casă. De atunci, şi-au dus traiul cum au putut. O
perioadă au stat cu chirie, apoi într-o clădire părăsită - un fost azil din zona Obor. Acolo, în 2010, fetița a trecut pe lângă moarte,
după ce a căzut în gol de la o înălțime de şapte metri. „Scările nu aveau balustradă, a alunecat şi s-a lovit la cap. Trei săptămâni
a stat în comă la Spitalul Floreasca. A fost tare greu. După operația la cap, m-am mutat cu ea în maşină. Mi-a fost frică să-mi mai
duc copiii acolo”, povesteşte femeia. Cazul copilei de opt ani, care a supravieţuit după ce s-a zdrobit de betoane, a ţinut atunci prima
pagină a ziarelor. Apoi a fost uitat. Fetiţa are acum 12 ani, însă din cauza sechelelor provocate de traumatismul cranio-cerebral nu poate să meargă la şcoală. Luminița
a bătut la uşile multor instituții. A depus documente, a făcut dosare, a trimis adrese peste adrese: la Primărie, la Guvern, la Parlament, la preşedintele României.
Rezultatul? Un teanc de hârtii inutile, bine „căptuşite” cu articole de legi şi HG-uri şi semnate de şefi de servicii cu denumiri pretențioase:
„protecţia socială”, „prevenirea marginalizării sociale”, „protecţia copilului” sau „probleme cetăţeneşti”. În 2012, în urma unei anchete
sociale a Direcţiei Generale de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti (DGASMB), au fost sesizaţi cei de la Spaţiul Locativ al PMB, dar şi de la
Protecţia Copilului Sector 3, pentru găsirea unei locuinţe sociale şi a altor forme de suport social. Singurul „suport” pe care l-a primit familia Florea a fost
un ajutor social în valoare de 97 de lei per copil, şi asta doar pentru câteva luni. Practic, unicul venit constant este alocația celor doi copii, de 84
de lei pe lună. Pentru a avea ce să pună pe masă, femeia munceşte cu ziua în Piața Obor. „Fac curat, car lăzi cu marfă. În fiecare zi, câteva tone. Sunt
bolnavă, mă doare coloana şi ar trebui să mă operez. Dar ce fac cu copiii?!”, se întreabă retoric Luminiţa.

Rulota, un „lux” pe perioadă determinată

Mai bine de patru ani au locuit în caroseria unei maşini abandonate într-o parcare din Sectorul 3. I-au vizitat din când în când doar
poliţiştii locali, cu somaţia de a elibera domeniul public. Anul trecut, în prag de iarnă, unui om i s-a făcut milă de cei doi copii
şi le-a împrumutat o rulotă. La intrare, o pătură veche ține loc de uşă, iar un lighean din plastic gri
este şi cadă, şi maşină de spălat. Apă aduc cu bidoanele de la o spălătorie auto din apropiere. Nu au curent electric, iar băiatul, care
acum este în clasa a VI-a, învaţă la lumina lumânării. „Vrea să renunţe la şcoală, îi e ruşine să se mai ducă. Râd copiii de el că e
sărac”, spune mama copiilor.

5.500 de familii pe străzi, doar în Sectorul 3

Femeia şi-a pierdut speranța că va mai reuşi vreodată să le ofere copiilor un cămin adevărat. La ultima
petiţie depusă la administraţia locală, în 2014, i s-a răspuns că, potrivit punctajului obţinut, are dreptul la o locuinţă cu 3 camere, dar „în situaţia
în care vă aflaţi avem la nivel de sector circa 5.500 de familii”. Aşa că a fost invitată să se prezinte la primărie în fiecare an, la începutul
lunii septembrie, „pentru reactualizarea dosarului”.