Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Se împlinesc 20 de ani de când România a cucerit Polul Nord, două decenii de când un român a pus pentru prima dată piciorul acolo. Din păcate, cel care a făcut-o nu mai este printre noi de mai bine de patru ani. Teodor Gheorghe Negoiță este cel dintâi român care a ajuns în extremitatea globului pământesc, printre urși polari și pinguini.
Pe 21 aprilie 1995, exploratorul Teodor Gh. Negoiță devenea primul român care a atins Polul Nord (pe schiuri), în cadrul unei expediții ruse de cercetare. Datorită eforturilor sale, la 13 ianuarie 2006, a avut loc inaugurarea primei stații românești permanente de cercetare și explorare din Antarctica, stația Law-Racoviță. Baza Română de Cercetări Antarctice Law-Racoviță a fost oferită României de către Divizia Antarctică Australiană. Din cele 13 expediții polare la care a participat, opt au fost organizate și conduse chiar de el, Teodor Negoiță. Iar el se considera cel mai bogat român, pentru că era singurul care avea la dispoziție o stație de cercetare în Antarctica, proprietate românească. “N-am adus aur, cu toate că există substanțe valoroase acolo, probele științifice sunt aurul meu. Iar stația rămâne visul meu împlinit”.
Oceanul Arctic și zonele Antarcticii ar putea asigura viitorul energetic al Europei în următorii 40 de ani
Pe explorator l-am întâlnit de mai multe ori. De fiecare dată mi-a povestit cât de fericit a fost când a ajuns pentru prima dată la Pol. De atunci, el a participat și la alte expediții, în total treisprezece. A ajuns în Antarctica, pe urmele biologului Emil Racoviță (primul român ajuns la Polul Sud). Datorită rezultatelor obținute, a numeroaselor colaborări cu echipe de exploratori din China, Rusia sau Australia, acum aproape zece ani a inaugurat prima stație românească permanentă de cercetare și explorare din Antarctica (Stația Law-Racoviță). Printr-o inițiativă din 2010, exploratorul Teodor Negoiță a dorit să ofere posibilitatea și altor români de a păși pe meleagurile polare. El a întocmit un memorandum prin care a cerut implicarea autorităților pentru participarea României la proiecte internaționale de cercetare și alocarea unor sume pentru ajutorarea temerarilor indiferent de coloratura academică sau...politică. Grija exploratorului român era aceea de a convinge autoritățile să înființeze un Program Național Polar Român. “Prin implementarea lui s-ar fi creat condiții pentru intrarea în competiții de proiecte europene. Plus că se execută forări pentru detectare de resurse până la 1000 metri sub fundul oceanului, atât în Oceanul Arctic, cât și în zonele Antarcticii, iar acest lucru va asigura viitorul energetic al Europei în următorii 40 de ani”, spunea Teodor Negoiță. Mai precis, el cerea ca Academia să nu mai toace fără rezultat banii alocați pentru proiecte acordate fără evaluare internațională.
A trecut prin râuri glaciare în pielea goală
Cu căciula din blană de lup carpatin pe frunte, Teodor Negoiță avea parcă ceva din tenacitatea lupului hăituit prin Siberii de gheață. Îi ghiceai îndârjirea cu care se lupta cu furtunile și zăpezile la minus patruzeci de grade. Pe 30 iunie 1990, a ajuns pentru prima dată în noptea albă a întinderilor polare. Inginerul Teodor Gheorghe Negoiță este și acum, la patru ani de la dispariție, un nume prețuit mult peste hotare. El figurează într-un anuar al unei faimoase instituții de cercetări polare, fiind, de altfel, singurul român prezent într-un raport al prestigiosului Institut Polar Norvegian din Oslo. Aventura sa începea acum 25 de ani și culmina cinci ani mai târziu, când a ajuns la Polul Nord după o serie de expediții în zona polară, expediții care au debutat imediat după Revoluție. “Atunci am avut alături de mine încă șase colegi, un geograf, un biolog, un medic, un topometrist, toți români, am avut sprijin de la stat, echipament românesc, alimente românești (salamul de Sibiu, de exemplu, brânzeturi), care sunt foarte bune în zonele polare”, își amintea Negoiță. Împreună cu colegii de expediție, a plecat din București cu avionul spre Copenhaga, Oslo, până în Arhipelagul Spitsbergen. “Acolo am avut prima mea întâlnire cu natura, cu peisajul cenușiu, dar, totodată, foarte frumos colorat. Pe anumiți versanți apăruse floră extraordinar de viu colorată, polară, floarea lumii nordului. Plus ghețarii, păsările, renul, fauna polară neasemuită... Am fixat tabăra, am mers pe jos, am făcut ture. Am mers 150 de kilometri, apoi pe ghețarii Gronfiord. Căutam peșteri de gheață, care sunt pasiunea mea. Am trecut prin râuri glaciare cu apa până la gât, eram în costumul lui Adam”, a povestit Negoiță.
Magnifica auroră boreală. “La minus 45 de grade aveam strat de gheață între haine”
Cercetările făcute atunci s-au concentrat pe comportarea organismului uman în condiții extreme, pe fauna arctică, pe alimentație. A fost vorba de o expediție sută la sută românească. Nu aveau echipament de alarmă, erau total rupți de lume, un accident le-ar fi putut fi fatal. Iar frigul era năprasnic. “Nimic nu este greu dacă îți place ceea ce faci și ai un crez mare, ești capabil să speri”. Ziua, Negoiță urca pe calotă în zona trecută pe hartă ca “unexplored”. Pe sutele de kilometri parcurși pe schiuri a studiat poluarea cu pesticide și metale grele a apelor din jurul Polului Nord. La minus 45 de grade, între hanorac și flanelă avea tot timpul un strat de gheață. “Antarctica este continentul cel mai rece, uscat și cu cele mai puternice vânturi. Vânt care uneori părea că vrea să smulgă cortul, de tare ce bătea. Aurora boreală este iarăși fantastică, ceva ce în România nu vezi decât o dată la 300 de ani. Perdele transparente de lumină difuză verzuie, luând forme geometrice surprinzătoare. Unde de lumină care se concentrează apoi în fascicule sub formă de elipsă”.
La femeile eschimos, în Antarctica, pe insulele Cobălcescu și Racoviță
Există în zona polară și o sărbătoare a soarelui. “Ea are loc în martie, când astrul solar apare pentru prima dată pe cer după lunga noapte polară”. De acolo și-a adus câteva suveniruri. “Mi-am adus câteva coarne de ren, carnea am mâncat-o acolo. Este gustoasă, seamănă cu cea de căprioară. De la Hansigna, o eschimoasă dintr-un sătuc îndepărtat al Groenlandei, am primit diverse unelte de prelucrat piei și mostre”. Negoiță a mers pe urmele lui Emil Racoviță. În Antarctica de Vest sunt două puncte botezate de Racoviță, insulele Cobălcescu și Racoviță. De asemenea, în Groenlanda există puncte geografice ce poartă numele altui explorator român vestit, dar mai puțin cunoscut de români: medicul Constantin Dumbravă, care a cercetat prin 1935 partea estică.
IT : În ultimele misiuni a prelevat probe de sol din Groenlanda
Marele merit al lui Teodor Negoiță rămâne, pe lângă cercetările sale, faptul că a pus bazele primei și singurei stații românești permanente de cercetare din Antarctica, stație care a fost donată de guvernul australian. “Stația Law - Racoviță se află la 13.352 km de București. Ea este amplasată pe dealurile Larsemann, într-o zonă stâncoasă, la circa doi kilometri de stația Zhong Shan a Chinei și la un kilometru distanță de stația Progress II a Rusiei”. Numărul țărilor care se bucură de privilegiul de a avea o stație în zona antarctică este foarte mic. Numele celei românești (Law-Racoviță) provine de la primul explorator care a cercetat Antarctica de Est - Phillip Law și de la Emil Racoviță, primul biolog din lume care a studiat viața Antarcticei în cadrul expediției Belgica (1897 - 1899).
În 2008, Negoiță a fost în Groenlanda, în 2007 în Antarctica. Sunt printre ultimele lui aventuri. S-a dus cu scopul de a preleva probe de sol, pentru studiul de microorganisme de gheață, și de a amplasa un telescop românesc într-o stație din Groenlanda, telescop care a fost făcut de Institutul Astronomic din București, și care a fost instalat de Institutul Român de Cercetări Polare, la a cărui conducere s-a aflat Negoiță. “Cercetările făcute acolo, în Antarctica, pot fi folosite și în România la procese bio-tehnologice, la îmbunătățirea productivității pășunilor alpine. Nu numai la studiul încălzirii climatice”, mai spunea Negoiță. Dumnezeu să-l odihnească!
Citește pe Antena3.ro
