La Beijing se vorbeşte româneşte

Oricât de neaşteptat ar părea, în capitala Chinei se vorbeşte româneşte. Se învaţă româneşte şi se fac emisiuni radio. Călătorul aflat la mii de kilometri depărtare de ţară are plăcuta surpriză de a auzi chinezi nativi vorbind o limbă română curată, corectă, ca acasă, atât la Universitatea de Studii Străine din Beijing (USSB), cât şi la Radio China Internaţional (RCI).

Într-o zi însorită de vară, păşind prin porţi larg deschise, pătrund într-o vastă grădină înflorită, aflată undeva în vestul Beijingului. Cântec de păsări şi, rar, voci clare de oameni tineri răsună sub umbra copacilor. La o fereastră, o fată priveşte visătoare albastrul curat al cerului de dimineaţă. Un băiat cu mapa sub braţ se grăbeşte spre cine ştie unde.

Este campusul-grădină al uneia dintre cele mai prestigioase universităţi din China, USSB, care ocupă o arie de peste 300.000 de metri pătraţi. Suprafaţa căminelor este de 40.000 de metri pătraţi, cea a bibliotecilor de aproape 10.000 de metri pătraţi, există spital, stadion, terenuri de tenis. Totuşi, este o universitate mică, are 1.060 de studenţi, în comparaţie cu altele din China, ţara care "produce" aproximativ 6 milioane de absolvenţi pe an, după cum a precizat prof. Zhong Meisun, vicepreşedintele USSB, grupului de jurnalişti din şase ţări central şi est-europene, inclusiv România, aflaţi într-o vizită de documentare la invitaţia Ministerului chinez al Afacerilor Externe.

Dar este o universitate de nivel mondial, excelând în limbile străine şi studii multidisciplinare în cei 60 de ani de la înfiinţare. La 15 dintre cele 43 de limbi, inclusiv chineza pentru străini, care se predau aici, se susţin masterate şi doctorate. Absolvenţii lucrează în structuri guvernamentale (mai ales în diplomaţie), în mari companii sau la alte universităţi. Prof. Zhong Meisun spune cu mândrie că USSB a dat 300 de ambasadori. Cât despre corpul profesoral, acesta este numeros, un cadru universitar la 10 studenţi, şi valoros.

LEAGĂNUL ROMÂNOLOGIEI
Aici se studiază Drept, Relaţii Internaţionale, Jurnalism, Business şi Management, iar specializarea pentru translatori-interpreţi este renumită. Există 12 şcoli si opt departamente. Sunt şcoli de engleză, germană, franceză, portugheză, italiană, rusă, japoneză. Pentru limbile europene mai mici, cum sunt româna, polona, ceha, slovaca, maghiara, bulgara, albaneza etc., există o secţie separată, Şcoala de Limbi şi Culturi Europene, al cărei decan este "românologul" (specialistul în studii româneşti) universităţii, prof. dr Ding Chao.

Înalt, cu trăsături de intelectual rasat, profesorul îşi laudă colaboratorii, mai ales pe tânăra şefă a Catedrei de Română, şi studenţii, precizează că toţi au sau au avut şansa unei burse de studii în România, prezintă sălile, biblioteca, rândurile scrise de vizitatori de marcă în Cartea de impresii ori micile daruri din partea acestora dar, modest, nu aminteşte nimic despre meritele proprii.

Lucrarea sa, "Relaţii literare chino-române" este o "operă monumentală, o carte de referinţă atât pentru simplii cititori, cât şi pentru specialişti", potrivit Radio China Internaţional, ai cărei redactori din secţia română au absolvit, în majoritatea lor, USSB. Catedra de Limba şi Civilizaţie Română, leagănul "românologilor" din China, s-a constituit în 1956. Dar primul schimb de studenţi avusese loc deja, aproape imediat după proclamarea în 1949 a Republicii Populare Chineze şi stabilirea relaţiilor diplomatice dintre cele două ţări.

De atunci şi până azi au fost 12 promoţii cu peste 200 de absolvenţi, dintre care unul cu grad de doctor, doi doctoranzi şi mai mulţi cu masterate. De-a lungul timpului, traducătorii au făcut o muncă deosebit de valoroasă, profesorului Feng Zhichen datorându-i-se tălmăciri din clasicii literaturii noastre Eminescu, Coşbuc, Sadoveanu, dar şi coordonarea colectivului care a elaborat Dicţionarul chinez-român, respectiv român-chinez.

În ultimii ani însă, România şi-a pierdut din prestigiul pe care îl avea în China şi, de aceea, tinerii chinezi dornici să ne înveţe limba sunt în număr tot mai mic şi tot mai puţin pasionaţi. Pe nouă dintre aceştia, profesorul Niculescu îi învăţa, în acea dimineaţă de vară, "ritualul" mesei la români.

VOCEA CARE APROPIE
La Redacţia română a Radio China Internaţional am fost primit cu căldură, ca într-o familie. Fondat în 1941, RCI difuzează zilnic peste 1.000 de ore de emisiuni pentru toate meridianele globului în 38 de limbi străine, inclusiv în română, precum şi în chineza standard plus patru dialecte ale chinezei vorbite. În 1998 a lansat CRI Online, în prezent site-ul oferind informaţii în scris în 43 de limbi şi oral în 48 de limbi. RCI mai dispune de televiziune, presă scrisă, editură de carte. 

Acest uriaş are peste 3.600 de cluburi ale ascultătorilor în diferite ţări, numai în anul 2006 primind 2,4 milioane de scrisori şi e-mail-uri din peste 160 de ţări şi regiuni. În afara corespondenţilor din China, RCI deţine o reţea de corespondenţi în 30 de ţări. Are 1.500 de angajaţi chinezi şi 120 de străini. Prima emisiune în limba română a fost difuzată în august 1968, iar astăzi programele pentru ascultătorii din România şi Republica Moldova însumează patru ore zilnic. Sunt jurnale de ştiri, comentarii, rubrici precum Cultura chineză, Meridian economic,

Din înţelepciunea chineză, Puntea prieteniei, emisiuni despre turism, delicii culinare, curs de limba chineză, iar din 2002 s-a deschis site-ul în română al RCI, care are un milion de accesări anual. Concursurile de tip "Cine ştie câştigă" au mare succes în rândurile ascultătorilor, care au astfel şansa de a vizita China. În prezent, la Redacţia română lucrează 14 traducători şi crainici, doi redactori pentru site, trei veterani rechemaţi de la pensie pentru competenţa lor şi un român.

Majoritatea lor au făcut specializări sau au lucrat în România. Cei mai mulţi au sub 35 de ani. I-a prezentat pe toţi cu căldură, Wu Min, directorul serviciului în limba română. Tânăr, pasionat şi jovial, Wu Min face parte dintre fericiţii cărora le place meseria, entuziasmul său contaminându-i pe toţi. Jurnaliştii de la RCI sunt şi traducători pasionaţi de literatura română în chineză şi respectiv, de opere chineze în română, de asemenea asigurând translaţia pentru delegaţii chineze, române şi din Republica Moldova.

Din 2003, secţia editează publicaţia trimestrială Puntea prieteniei, o modalitate în plus de a se apropia de ascultătorii români, pentru ca aceştia să cunoască mai bine China şi să o îndrăgească.