Sapaturi - La restaurarea Bisericii Coltea au iesit la iveala morminte

De cativa ani, Biserica Coltea a fost transformata in santier. Dar acum, constructorii lasa locul arheologilor. Mai mult de o suta de stramosi vegheau biserica din mormintele lor aranjate de jur-imprejurul Coltei.

Se intampla sa treci zilnic pe langa acest lacas de cult. Iti faci o cruce in graba si murmuri un "Doamne ajuta!" rugator. Crezi ca ai de-a face cu o biserica obisnuita... mai gandeste-te. Biserica Coltea are o istorie interesanta, presarata cu vreo... suta si ceva de morminte.

Biserica Coltea este in reparatii. Santierul lacasului de cult se dovedeste a fi surprinzator! Cercetarea arheologilor a evidentiat 104 morminte din secolele XVII-XIX, precum si fundatiile unei biserici anterioare celei actuale, care ar putea fi biserica lui Udrea si Coltea Doicescu. Mormintele fac parte din cimitirul format in jurul celor doua biserici. "In cadrul inventarului funerar remarcam monedele, occidentale si otomane, depuse ritual in morminte (legate cu ata de un deget), ca si obiecte de podoaba, cum ar fi inele, cercei, paftale. Dintre elementele de inventar distingem nasturi metalici, care dovedesc ca aici au fost ingropati si militari.

Caramizi cu inscriptii aflate sub craniile din unele morminte demonstreaza ca aici au fost inmormantati si monahi", afirma dr. arheolog Gheorghe Manucu-Adamesteanu, seful Sectiei de Arheologie a Muzeului Municipiului Bucuresti. Cu acest prilej vor fi restudiate lespezile funerare si crucile pastrate in interiorul si exteriorul bisericii. Acestea (aproximativ 20 de bucati) au fost publicate de Nicolae Iorga in 1905, republicate in 1965 in corpusul Inscriptiile Medievale ale Romaniei, vol.I / Bucuresti, precum si de Gheorghe Bezviconi, in Necropola Capitalei, republicata in 1998.

REPARATII CU FINAL NEPREVAZUT. La cutremurul din 4 martie 1977, Biserica Coltea a fost grav deteriorata. In urma acestor avarii autoritatile s-au vazut nevoite sa intocmeasca un nou proiect de restaurare a bisericii, in cadrul Directiei Monumentelor Istorice. Desfiintarea acesteia, in noiembrie 1977, intarzie aplicarea proiectului. In 1990 se reinfiinteaza Directia Monumentelor, Ansamblurilor si Siturilor Istorice, iar proiectul de restaurare a bisericii a fost reluat. In prezent, restaurarea bisericii este aproape incheiata, inclusiv reconstituirea celor doua turle, fiind in curs de finalizare restaurarea frescelor exterioare. Actualele cercetari arheologice au fost incepute pentru amenajarile exterioare bisericii, fiind coordonate de dr. arheolog Gheorghe Manucu-Adamesteanu. Prof. univ. dr. Marcel-Dumitru Ciuca, directorul DANIC, va realiza documentarea arhivistica si paleografica. Cercetarea antropologica va fi efectuata de specialistii de la Centrul National de Cercetari Pluridisciplinare, din cadrul Muzeului National de Istorie a Romaniei, condusi de Dragomir Nicolae Popovici.

LA INCEPUTURI. Ctitoria dintai, Biserica Sfanta Paraschiva de pe aceste locuri, a fost din lemn si se datoreaza slugerului Udrea Doicescu, boier din Doicesti, candva prin 1641-1642. Acesta isi avea casele in apropiere. Dupa uciderea sa, in 1655, de soldatii seimeni rasculati, biserica si casele au ramas in seama fratelui sau, Coltea Doicescu, marele clucer, care o inchina Mitropoliei Ungrovlahiei, inainte de anul 1670. Anterior anului 1695, Mitropolia vinde terenul cu toate constructiile aflate pe acesta, inclusiv biserica, marelui spatar Mihail Cantacuzino, care, in 1695/1696 incepe sa construiasca Manastirea-Spital cu hramul Sfintii Trei Ierarhi (sau Trei Sfetitele). Stilul arhitectural ales a fost acela bizantin muntenesc, in sinteza cu barocul venetian. Manastirea-spital a avut inca trei paraclise, cu hramurile: Sfanta Paraschiva la casele arhieresti, Sfintii Cosma si Damian (pe latura estica, in cadrul spitalului) si inca unul inchinat Tuturor Sfintilor, in cadrul scolii.

NOUTATE. "Spitalul, de ambele sexe, avea 24 de paturi, casa pentru chirurg, spiterie (farmacie), scoala, camere pentru dascalii scolii, case pentru epitropul si iconomul manastirii si locuinta pentru arhiereul strain. Biserica mare - care exista si astazi - a fost terminata probabil in jurul datei de 18 octombrie 1702, cand primeste un hrisov patriarhal. Frescele interioare si exterioare ale bisericii i se datoreaza pictorului Parvu Mutu "Zugravu", completeaza arheologul. Cladirile manastirii si spitalului alcatuiau o incinta patrulatera in jurul bisericii principale.

Intrarea se facea printr-o poarta aflata la parterul Turnului Coltei. Acesta era cel mai inalt turn-clopotnita din Tara Romanesca.

Din cauza cutremurului celui mare din 1802 si a seismelor din 1829 si 1838, manastirea-spital sufera grave avarii, iar intre 1836 si 1842 este reconstruita in stil neoclasic de arhitectii Vitul si Schwinck, pe un amplasament partial schimbat fata de cel initial. La 1871, frescele lui Parvu Mutu sunt acoperite de pictura in ulei datorata lui Gheorghe Tattarascu, iar turlele avariate de cutremure sunt inlaturate.

Proiect sprijinit de DANIC, prin amabilitatea inspectorului superior Alina Pavelescu