Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Potrivit unui anunț de licitație postat pe SEAP pe data de 2 iunie, autoritatea contractantă vrea să achiziționeze astfel de servicii pentru următorii patru ani. Licitația va avea loc pe 15 iunie și ea este cea de a doua organizată în acest sens de către Ministerul Mediului după ce la precedenta, organizată în luna aprilie și care a avut termen-limită pentru depunerea ofertelor data de 11 mai, s-a înscris o singură firmă. Repetarea procedurii de licitație vine la numai o zi după ce Comisia Europeană a transmis României o scrisoare de punere în întârziere pe tema rețelei de monitorizare a poluării în țară.
Instalarea şi punerea în funcţiune a reţelei naţionale de monitorizare a început în anul 2004, în prezent fiind funcţionale 181 de staţii, amplasate în toate cele 13 aglomerări urbane şi 40 de zone de evaluare a calităţii aerului existente pe teritoriul României. Reţeaua cuprinde 41 de laboratoare de analize şi 41 de centre de prelucrare a datelor care funcţionează, la nivel de judeţ şi al municipiului Bucureşti, în cadrul agenţiilor pentru protecţia mediului, precum şi cele două structuri înfiinţate la nivel naţional, Laboratorul Naţional de Referinţă pentru Calitatea Aerului (LNRCA) şi respectiv Centrul de Evaluare a Calităţii Aerului (CECA), care funcţionează în cadrul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului (ANPM). Totodată, reţeaua integrează şi 48 panouri exterioare pentru afişarea datelor privind calitatea aerului înconjurător în scopul informării publicului.
Din nou la un pas de CJUE
Comisia Europeană a solicitat României pe data de 1 iunie să instituie o rețea funcțională de monitorizare a calității aerului, transmițându-ne un aviz motivant în cadrul procedurii de infringement pe care a declanșat-o împotriva noastră. „Comisia Europeană a decis să trimită României un aviz motivat [INFR(2017)2024] pentru neîndeplinirea sistematică a obligației de monitorizare a poluării aerului, astfel cum se prevede în legislația UE privind calitatea aerului înconjurător (Directiva 2004/107/CE și Directiva 2008/50/CE). Aceste directive impun statelor membre să înființeze o rețea de monitorizare pentru a evalua calitatea aerului înconjurător în ceea ce privește diferiții poluanți, în conformitate cu cerințele prevăzute în acestea”, se arată în avizul motivant transmis de la Bruxelles. Comisia a trimis României o scrisoare de punere în întârziere în iunie 2017 și o scrisoare suplimentară de punere în întârziere în iulie 2019. Deși România și-a revizuit întreaga rețea de monitorizare a calității aerului, persistă numeroase lacune în ceea ce privește numărul și tipul corespunzător de puncte de prelevare pentru măsurarea calității aerului. Aceste deficiențe constituie o nerespectare sistemică a obligațiilor de monitorizare a poluării atmosferice, se mai arată în avizul Comisiei Europene. României are acum la dispoziție două luni pentru a răspunde și a lua măsurile necesare, în caz contrar, Comisia putând decide să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) cu privire la acest caz.
Trăim într-o țară poluată
Noile date publicate în luna aprilie de către compania elvețiană IQAir în cadrul Raportul mondial al calității aerului pe 2022, plasează țara noastră pe locul 60 în lume din punct de vedere al purității aerului dintr-un total de 131 de țări analizate, cu un coeficient de 2,7 de ori mai mare față de norma Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), iar Bucureștiul, pe locul 55 în lume, cu un coeficient de 2,4. De asemenea, potrivit unei statistici publicate de Agenția Europeană de Mediu, în România, orașul cu cel mai curat aer și cel mai scăzut nivel de particule fine este Galați, el ocupând locul 21 (7,2 μg/m3), în timp ce la polul opus se află orașul Iași, care ocupă poziția 340 (18,5 μg/m3). Spre deosebire, de Sofia (135 - 9,6 μg/m3), Praga (251 - 12,7 μg/m3) și Budapesta (256 - 13 μg/m3), capitala României figurează abia pe locul 302 (15,7 μg/m3). În schimb, Bucureștiul stă un pic mai bine comparativ cu Varșovia (310 - 16,1 μg/m3).
De unde vine poluare în București
Bucureștiul nu are deocamdată un Plan Integrat pentru Calitatea Aerului (PICA), iar orașul a fost vizat de o procedură de infringement din partea Comisiei Europene. Fostul PICA, aprobat în 2018, nu și-a atins nici pe departe țintele, având în vedere că poluarea aerului a continuat să înregistreze cote foarte ridicate. Planul, care a fost anulat printr-o hotărâre a Tribunalul București în noiembrie 2020, identifica drept principale surse de emisii următoarele:
- pentru PM10: traficul rutier (58,4%), încălzirea rezidențială (27,4%) și sursele din sectorul industrial și al serviciilor (13,29%);
- pentru PM2,5: traficul rutier (47,3%), încălzirea rezidențială (40,34%) și sursele din sectorul industrial și al serviciilor (12,14%).
Cei mai periculoși poluanți pentru plămânii copiilor sunt ozonul (O3) și dioxidul de azot (NO2) pe termen scurt și particulele fine (PM2,5) pe termen lung.
În luna ianuarie a anului trecut, Primăria Generală a Capitalei a atribuit unui consorțiu format din patru firme contractul pentru realizarea unui nou Planul Integrat pentru Calitatea Aerului în București, termenul de realizare fiind de un an de zile. Deși acest termen a trecut, primăria nu a anunțat dacă a recepționat sau nu planul.
Controlul poluării, un plan greu de făcut
La presiunile Bruxelles-ului și sub amenințarea unei proceduri de infringement, România a reușit să adopte de abia în luna februarie a acestui an Programul Naţional de Control al Poluării Atmosferice (PNCPA), deși acest lucru avea ca termen limită aprilie 2019. Adoptarea lui a fost și un jalon în Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Punerea în aplicare a prevederilor acestui plan va conduce la reducerea efectelor nocive cauzate de poluarea atmosferică datorată emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot, compuși organici volatili, amoniac şi particule în suspensie şi va contribui la atingerea obiectivelor de protejarea a sănătății umane, susține Executivul în expunerea de motive care însoțește documentul citat.
Ce riscă România
Odată declanșată procedura de infringement, Comisia Europeană transmite statului în cauză o scrisoare de notificare. Pasul următor este transmiterea unei opinii argumentate, iar în cazul în care statul vizat nu se conformează deciziilor instituţiilor UE, urmează sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE). Cuantumul sancțiunilor pe care Comisia Europeană le poate propune CJUE este următorul:
- suma forfetară de minimum 1.643.000 euro;
- penalități între 1.985 și 119.125 euro pe zi de întârziere, după pronunțarea hotărârii instanței UE.
CJUE este cea care decide cu privire la cuantumul sancțiunilor, instanța UE putând impune statului membru vizat sancțiuni în limita valorii solicitate de Comisia Europeană.
Am scăpat de patru proceduri de infringement
În pachetul ei regulat de decizii privind constatarea neîndeplinirii obligațiilor, Comisia Europeană a închis pe 1 iunie patru proceduri de infringement declanșate împotriva României.
-A închis cauza declanșată pentru că nu am transpus la timp a patra Directivă privind combaterea spălării banilor (Directiva 2015/849). Procedura a fost deschisă în iulie 2020 și țara noastră a fost obligată să plătească o sumă forfetară de 3 milioane de euro pentru netranspunerea ei după ce CJUE a respins contraargumentele prezentate de România pentru a justifica întârzierea.
- A închis cauza pentru că nu am transpus la timp măsurile pentru a limita impactul speciilor străine invazive prevăzute prin semnare Convenției privind Diversitatea Biologică (ratificată prin Legea nr. 58 din 13 iulie 1994) și a Convenției privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa (Convenția de la Berna), la care România a aderat prin Legea nr. 13/1993. Speciile străine invazive (SSI) sunt definite ca specii de plante și animale a căror introducere (voită sau accidentală) şi/sau extindere ȋn afara arealului lor geografic poate reprezenta o ameninţare la adresa diversităţii biologice sau poate avea alte consecinţe negative neprevăzute.
-A fost clasată procedura de infringement pentru Lipsa comunicării transpunerii integrale a Directivei 2019/1158 privind echilibrul dintre viața profesională și viața profesională, după ce în septembrie anul trecut România primise o scrisoare de punere în întârziere. Politicile privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată ar trebui să contribuie la realizarea egalității de gen prin promovarea participării femeilor pe piața muncii, prin repartizarea echitabilă a responsabilităților de îngrijire între bărbați și femei și prin reducerea disparităților de gen la nivelul veniturilor și al remunerațiilor. Aceste politici trebuie să ia în considerare schimbările demografice, inclusiv efectele îmbătrânirii populației.
-A fost clasată cauza deschisă pentru lipsa transpunerii Codului European de Comunicații Electronice. Din această cauză, Comisia Europeană ne-a trimis în luna aprilie în fața CJUE, după ce termenul limită pentru transpunerea acestor prevederi a fost decembrie 2021. Codul modernizează normele UE în domeniul telecomunicațiilor în beneficiul consumatorilor și al industriei, prin stimularea concurenței, mobilizarea investițiilor și consolidarea pieței interne și a drepturilor consumatorilor.
