Sarbatorile in secolul trecut

Craciunul din secolul trecut a fost marcat de doua razboaie mondiale. Atunci, ca si acum, ziaristii contemplau in paginile de presa pierderea datinilor stramosesti si starea sociala jalnica a romanilor.

Icoana Maica Domnului cu Pruncul - Hodighitria, secolul XVIII, Maramures, din Colectia Muzeului National de Arta al Romaniei

Miscarea din 1911 anunta in ajunul Craciunului ca Octavian Goga va face inchisoare pentru plagiat. "Poetul va intra in temnita din Segediu spre a face osanda de o luna la care a fost condamnat de Curtea de Jurati din Cluj ca raspunzator pentru cateva poiezii al caror autor este azi decedat si apar in revista Tara Noastra."

TRADITII PIERDUTE. Acelasi ziar vorbea patru ani mai tarziu despre traditiile romanesti disparute, in special despre jocul Papusilor, "un mic teatru portativ care colinda din casa in casa in tot timpul Carnavalului Craciunului". Ziaristii scriau istoria acestei traditii, care a fost interzisa la 1864 sub primariatul lui Dimitrie Gusti printr-o ordonanta politieneasca. "S-a produs atunci la Iasi o adevarata miscare cetateneasca prin care se cerea revocarea ordonantei si deplina libertate a teatrului de papusi." Cel care a reusit atunci sa obtina anularea legii a fost Ion Creanga.

CEI FARA DE LUCRU. Curentul din 25 decembrie 1934 comenta Craciunul somerilor. "Dupa un an intreg de munca pentru unii si de lipsa de lucru pentru altii, Nasterea Mantuitorului nu este nici anul acesta o sarbatoare a veseliei pentru muncitori. Tristetea domneste cu aceasi furie in casele si familiile tuturor categoriilor de muncitori si intelectuali. (...) In Capitala, unde viata e sgomotoasa, nu are nimeni putinta sa cunoasca toate fiintele amarate, de care te izbesti la fiecare pas. (...) Un cercetator atent va ajunge la constatarea ca Bucu-resti e un oras trist, in care se traieste greu". Ilustratiunea Romana din 1935 publica un reportaj despre ultimul fabricant de stele pentru colindatori. Mos Andrei locuia in indepartata mahala a Broscariei, in preajma Cimitirului Ghencea. "Pe cele doua lavite si pe pereti sunt numai stele, albe si incondeiate, care se rasfata in 5 si 8 colturi, formand un decor de vis odaitei sarmane, unde un batran de 70 de ani face din hartie, din coca si sineala o lume de feerie pentru pustanii mahalalelor."

RAZBOI. In 1940, revista lunara Realitatea Ilustrata vorbea de al doilea Craciun sub razboi. "Din nefericire istoria se repeta in episoadele ei tragice. Dupa 22 de ani de pace, de nadejdi intr-un viitor lipsit de primejdii, omenirea traieste iarasi sub aripa rece a Zeului Mortii. Craciun 1940. Al doilea sub razboi... Ce trist, cu lume necajita, speriata, indoliata... A disparut belsugul, bucuria, forfoteala de pe uliti, momentele de duiosie si inviorare sufleteasca ce precedau Sfintele Sarbatori. Acum, orasele pamantului sunt invelite in lintoliul negru si rece al camuflajelor, de teama mortii ce se plimba prin vazduh cu 900 km pe ora. Pe strazi, la ferestrele oamenilor, intunerec si tacere. (...) Sarbatoarea mare vine astazi sa fie prilejul unei uriase rugaciuni pentru pace. (...) Sute de soldati romani vegheaza in transee si fortificatii cu arma in mana si cu ochii tinta spre primejdia care ar putea revenii oricand. Vine apoi marea multime a celor nevoiasi, batrani, infirmi sau invinsi de viata fara un ban in punga, sortiti pieririi." Trei ani mai tarziu, aceeasi revista vorbea, tot de Sarbatori, despre costurile razboiului in intreaga lume, adica doua miliarde/zi - "Daca s-ar fi folosit in industria de automobile fiecare om de pe pamant ar fi primit unul gratis". O zi de razboi costa Romania 1 milion de locuinte muncitoresti.

Material realizat cu sprijinul Academiei Romane

Pamflet de Cezar Petrescu

In Curentul din 23 decembrie 1929, Cezar Petrescu scria un pamflet cu titlul "Popas duminical". "Porcul e taiat. Slanina la fum. Putina cu varza la pivnita. Si agentul perceptiei cu ramasitele semestrului la usa. Nu e nevoie sa astepti sarbatorile indigestiei (caci ce altceva e Craciunul, Anul Nou si Boboteaza cu Sf. Ion decat o tentativa de sinucidere a populatiei de rit ortodox, prin indigestii colective), decat ca sa te paleasca apoplexia. Citeste proectele reformelor fiscale, pe care ti le pregateste guvernul cadou de Anul Nou si cauta-ti un loc sa cazi, pe moale. Mai ai de ce astepta colindatori? Slava Domnului, ti-au venit 365 de zile in fiecare dimineata la usa, sa-ti aduca in loc de florile dalbe o mica somatie, sau un proces-verbal de sechestru, sau un termen de vanzare. Cu Sorcova te-a purtat Guvernul tot anul. (...) Deci sarbatorile, ca desfatare si spectacol, nu-ti mai pot aduce nici o surpriza." (Valentin Fuscan)

Urare de Mos Ajun in Oltenia

In Oltenia, copiii isi faceau un steag dintr-o prajina lunga, in varf legau doua-trei basmale in care se afla cate un ban si plecau la colindat din poarta in poarta: Buna dimineata la Mos Ajun/ Ca-i intr-un ceas bun!/ Graul atat,/ Spicul atat,/ Pita cat masa/ Fuioarele/ Cat rastisoarele/ Manusile cat matusile/ Ce-i afara sa izvoreasca/ Stapanii sa stapaneasca/ Sanatosi. (Ilustratiunea romana, 1936)

Publicitate de iarna

Ziarele din secolul trecut abundau de reclame, ca si in zilele noastre. Publicitatea era facuta in concordanta cu sarbatoarea care se apropia. Astfel, cititorii erau indemnati sa cumpere prajituri si cozonaci, haine de iarna si jucarii. "Cand mirosul brazilor umple odaia si iluminatia festiva ne atrage inspre masa de cadouri, toate privirile se indreapta spre cadoul cel mai frumos, Eau de Cologne", scrie o reclama din revista Realitatea Ilustrata a anului 1929.