Școala de la ora 8:00 până la ora 17:00 este una dintre propunerile USR, deși nu toți părinții din țară lucrează în corporații, iar mulți își doresc să-și lase copiii la joacă, în timpul liber. Nici personal calificat și nici spațiu suficient nu ar fi în școli, pentru o astfel de modificare făcută prin lege, urmând să fie aplicată uniform, la nivel național. O altă propunere USR este ca profesorii să fie angajați direct de școli, pe bază de interviu, deși în România există deja un sistem politizat, prin care personalul contractual e la mâna primarilor. Dacă ar fi și profesorii la cheremul politicienilor, s-ar produce doar politizarea școlilor, sub pretextul descentralizării.
Modelul de învățământ din Occident ar putea fi legiferat în România, dacă se vor vota amendamentele introduse de USR. Sub sloganul electoral „USR propune un sistem de educație în care să nu mai fie nevoie de meditații: Școala de la 8 la 17. Mai simplu pentru părinți, mai ușor pentru copii!”, partidul propune o lege pentru toți românii, fără să țină cont de faptul că nu există nici infrastructura necesară pentru implementarea unui asemenea proiect, nici personal calificat, nici bani suficienți, chiar și prin PNRR.
Dar USR nu ține cont nici măcar de dorințele românilor, încercând să aplice la nivelul întregii țări o nevoie a unor corporatiști care oricum își duc acum copiii la after school. Amendamentul care ar legifera școala de la 8 la 17 pare a fi conceput doar pentru corporatiștii din București și din Cluj care s-au plâns că n-au unde să-i ducă pe cei mici la „after school”, deși România există și dincolo de cele două orașe și nu toți părinții vor să-și aresteze copiii la școală, timp de 9 ore pe zi.
Nici măcar corporatiștii nu sunt toți de acord cu un astfel de program de detenție și muncă silnică pentru cei mici. „Copilul meu merge la înot și abia am reușit să-i reglăm programul, astfel încât să ajungă și la bazin, după ce termină școala. Nu pot înțelege cum s-ar putea legifera așa ceva. Nici măcar nu au făcut un studiu, să vadă dacă toți părinții din România vor așa ceva pentru cei mici sau dacă e benefic acest program din punct de vedere psihologic. Eu am citit multe studii științifice din ultimii ani care îndeamnă părinții să-și țină copiii cât mai mult la activități recreative în natură, nicidecum în arest la școală”, spune Mircea, managerul unei companii din București.
Unii dintre părinții care au ales școli private cu acest sistem și-au retras copiii, după primii ani, ducându-i la școli de stat, tocmai pentru că au avut rezultate negative. „Am avut băiatul la o școală privată unde plăteam enorm, crezând că acolo are tot ce-i trebuie și scăpăm de grija bonei sau a meditațiilor, apoi am observat că oricum are nevoie și de bonă și de cineva care să-l ajute la lecții. La sfârșitul clasei a patra am constatat că era atât de obosit, încât nu mai voia să facă nimic, nu-i mai plăcea nimic, iar nivelul cunoștințelor era cu mult sub al prietenilor lui de la școlile de stat. Din clasa a cincea l-am mutat la o școală de stat și și-a revenit. Am observat că exact atunci când a reînceput să se joace cu prietenii lui, în loc să facă teme forțat, a devenit mai competitiv și i-a revenit cheful de viață”, explică Alina, care în ultimii 15 ani a avut numai funcții de conducere în mediul corporate din București.
ONG-urile și-ar putea angaja oamenii
USR nu ține cont nici de realitatea școlilor din mediul rural, pentru că nu poate exista o lege aplicabilă doar în orașele mari. Alte amendamente introduse de acest partid cer să se învețe într-un singur schimb, deși se cunoaște de foarte mult timp problema lipsei spațiului pentru extinderea școlilor, mai vor mese calde, deși se cunoaște la fel de bine problema imposibilității de a se construi cantine, pe lângă majoritatea școlilor. Dar mai absurd decât toate aceste amendamente care nu au nicio legătură cu realitatea românească este să se legifereze un program de 9 ore pe zi, pentru toți elevii.
În România nu există și nici nu s-ar putea crea aceleași condiții pentru școală ca în marile orașe din vestul Europei, iar în prezent avem un deficit enorm de personal, anual căutându-se soluții pentru 10-15 mii de posturi care rămân neocupate, mai ales în mediul rural. O lege care ar impune un astfel de program, la nivel național, nu s-ar putea aplica, în lipsa personalului calificat.
USR a avut mai multe tentative de a introduce în sistemul românesc de educație personal din ONG-uri. Au făcut-o în programele „Școala Altfel”, deja. Pentru programul obligatoriu de 9 ore, care ar include, de fapt, sistemul „after school”, ar putea veni cu aceeași propunere de a se angaja personal din ONG-uri, deși nici măcar așa n-ar reuși să acopere nevoile de la nivelul întregii țări, iar personalul necalificat care ar putea lucra, fără competențe, cu elevii prezintă un grad ridicat de risc pentru cei mici.
Pentru o astfel de calificare nu sunt suficiente, în general, doar cursurile de formare profesională de scurtă durată, ci mai ales vocația și capacitatea de implicare în educația copiilor.
Oamenii partidelor ar avea prioritate la catedră
Alt amendament introdus de USR la legile educației care e prezentat ca un mare câștig este posibilitatea de a se angaja profesorii direct de către școli. USR omite să explice esențialul: descentralizarea pe care o invocă înseamnă, de fapt, politizarea sistemului de educație. Cei care s-au confruntat cu situația reală din școli înțeleg unde s-ar ajunge cu o astfel de lege.
„Eu am ales să mă retrag în învățământ, după ce am lucrat 20 de ani în mediul privat. Am doctorat și sunt dispusă să susțin examenul de titularizare, pentru că mi se pare normal să mi se verifice cunoștințele și competențele. Când au auzit vecinii că mă pregătesc să predau la școala de la noi din sat, am observat că toți mă-ntrebau dacă mă am bine cu primarul, ca și cum el ar face angajări. Întâmplător, chiar nu mă am bine cu primarul și tocmai de aceea mă bucur că profesorii nu sunt la cheremul primarilor. Așa am aflat că nici femeia de serviciu de la școală nu e angajată fără voie de la partid. Nici nu vreau să-mi imaginez cum va fi când primarul va decide ce profesori angajează la școala din localitate”, spune Mirela, o profesoară din mediul rural.
Teoretic, angajările nu sunt făcute de primari, dar primăria este ordonatorul de credite al școlii. Situația reală din România arată că „pilele de partid” au întotdeauna prioritate la angajare, iar în școli, la fel ca în toate celelalte instituții care depind de primării sau de consiliile județene, personalul este plasat de partidele politice care conduc localitățile sau județele, după caz. O astfel de modificare legislativă ar face posibilă generalizarea faptelor de corupție și ar politiza școala.
Există probleme reale la titularizare
Ceva este adevărat în motivarea USR. Până acum s-a obținut titularizarea pe post în urma unor examene foarte riguroase, dar mulți s-au plâns că nu ar fi corecte. Unii profesori din sistemul preuniversitar spun că subiectele ar fi depășite sau chiar incorecte, în unele cazuri. S-ar putea revizui modul în care se dau aceste examene de titularizare, dar eliminarea lor ar fi, de fapt, o eliminare a criteriilor de competență profesională pe baza cărora profesorii pot ocupa un post.
USR propune interviul de angajare, ca în corporații, iar titularizarea ar putea fi înlocuită cu o „licențiere în profesie”, dacă amendamentul va fi votat. Sunt cel puțin trei probleme, în legătură cu această propunere. Prima este legată de competențele didactice, pentru că nu orice profesionist într-un domeniu este, automat, un profesor bun, mai ales în sistemul preuniversitar.
A doua problemă este legată de examenele de titularizare care nu evaluează foarte corect competențele didactice și mulți cer o revizuire a lor. Iar a treia problemă e legată de „expirarea” competențelor – o discriminare gravă, menținută în ultimii 20 de ani.
Competențele pedagogice expiră la termen
Până acum s-a aplicat discriminatoriu o prevedere legală prin care nu li s-au recunoscut studiile celor care au absolvit facultatea cu modul pedagogic inclus, înainte de sistemul Bologna. Amendamentul ar elimina această discriminare gravă din sistemul de educație, dar s-ar duce în extrema cealaltă, spun chiar unii profesori care au avut de suferit după ce nu li s-a mai recunoscut pregătirea pedagogică.
„Am făcut trei ani de Psiho-Pedagogie și Metodică, am dat șase examene și am prezentat tot atâtea proiecte de lecție, cu mult studiu în spate. Nu am vrut să mă angajez în sistemul preuniversitar când am absolvit facultatea, acum 20 de ani, din cauza condițiilor de mizerie. Apoi am aflat că nu mai pot participa la examenul de titularizare pentru că mi-ar fi expirat competențele și ar trebui să parcurg încă o dată același program pe care deja l-am făcut în facultate, ca și cum s-ar presupune că ni s-a șters memoria. Este discriminatoriu, cât timp în oricare altă profesie se recunosc studiile absolvite. Am făcut practică pedagogică de plăcere și am obținut chiar rezultate pentru care directoarea liceului m-a lăudat, acum 20 de ani, dar toate aceste lucruri par inutile, ca și cum ar expira în 5 ani. Totuși, o licențiere fără acest modul pedagogic este o trecere în extrema cealaltă și nu pot fi de acord cu așa ceva, tocmai pentru că știu ce înseamnă pedagogia și metodica”, spune Anca, suplinitor la o școală din mediul rural.
Problemele reale din sistemul preuniversitar au fost folosite de USR doar ca pretext, pentru a introduce amendamentele. Cele care în mod cert nu sunt aplicabile – precum masa caldă pentru toți elevii și gratuitatea materialelor didactice - vor rămâne doar sloganuri electorale, însă dacă vor reuși să impună programul obligatoriu de 9 ore pentru elevi și angajarea pe linie de partid, sub pretextul nevoii de descentralizare, ar putea distruge din temelii școala românească.