Solul lui Brejnev

de Lavinia Betea | 19 Aug 2008 • 00:00

REMEMORĂRI ● 21 august 1968 – ziua mîndriei naţionale
În noaptea de 20 spre 21 august la sediul CC al PCR s-a prezentat un înalt funcţionar al Ambasadei sovietice la Bucureşti. După ce Praga fusese ocupată de tancuri, Ceauşescu era înştiinţat de invazie. Conţinutul integral al acelei înştiinţări este pentru prima dată făcut public, în exclusivitate pentru cititorii Jurnalului Naţional.

Ce-i supărase pe reprezentanţii ţărilor membre ale Tratatului de la Varşovia în reformele pragheze? Cum s-a luat decizia invaziei? Aflase Ceauşescu despre pregătirea ei? Ce scria în scrisoarea adusă de solul lui Brejnev la Bucureşti? Sînt cîte-va dintre întrebările ce n-au avut atunci răspuns decît pentru protagoniştii evenimentelor.

MIŞCĂRI DE CULISE. Cum Ceauşescu se manifesta cu orice prilej ca "disident" al lagărului – şi, pe deasupra, afişa ostentativ legături prietenoase cu proscrisul Mao, ereticul Tito şi reformatorul Dubcek –, începe a fi tratat ca o sursă explozivă. O vreme i se trimit şi lui scrisorile ce circulă "democratic" printre liderii Tratatului de la Varşovia. Vigilenţa lor bine cultivată în "lupta cu duşmanul strecurat" rodeşte iarăşi. Astfel că Gomulka îl avertizează pe ambasadorul sovietic la Varşovia că Iugoslavia, Cehoslovacia şi România manifestă aceeaşi dorinţă a "ruperii de lagărul socialist" şi fondare a unei noi alianţe. Funcţionase şi altădată, între cele două războaie, de ce n-ar mai fi?! "În spatele" CC din Cehoslovacia acţiona, după Gomulka, "un grup" de legătură cu România, Iugoslavia, Italia şi Marea Britanie. Desigur, în scop contrarevoluţionar!

Nu mult după primirea veştilor, premierul sovietic Kosîghin telefonează primilor secretari din Varşovia, Berlin, Budapesta şi Sofia. Îi cheamă incognito pentru 8 mai la Moscova. Aici, Jivkov a propus organizarea de manevre pe teritoriul Cehoslovaciei. Marile manevre, conduse de mareşalul Iakubovski, comandantul trupelor Tratatului de la Varşovia, au început la 20 iunie.

SURSELE LUI CEAUŞESCU. Coroborînd mărturiile de care dispunem, se pare că fuseseră cel puţin două surse, de prim-rang, ce-i oferiseră lui Ceauşescu informaţii despre neobişnuitul proiect. Aşa cum mi-a relatat Corneliu Mănescu în ultima sa perioadă de viaţă, aflîndu-se în acea vreme la ONU în calitate de preşedinte al celei de-a XXII-a sesiuni, fusese abordat de ambasadorul american. Voia să cunoască poziţia României faţă de reformele pragheze şi reacţia ei în cazul... invaziei! Mirat de "idee", Mănescu şi-a asigurat interlocutorul că ţara sa nu va permite tranzitarea de trupe cu asemenea misiune. Se întîmpla în mai, cu puţină vreme înaintea plecării lui Mănescu la Bucureşti pentru a onora vizita lui de Gaulle. După ce i-a raportat convorbirea lui Ceauşescu, fără a i se fi oferit alte explicaţii, a fost retrimis de urgenţă la Washington.

Prin intermediul lui Ion Stănescu, preşedintele Consiliul Securităţii Statului, Ceauşescu primise cam tot pe-atunci ştirea pregătirilor de invazie. Sursa era un ofiţer DIE, aflat în legătură cu un înalt funcţionar polonez al Tratatului de la Varşovia. După spusele lui Ion Stănescu, lui Ceauşescu nu-i venise să creadă. Deşi la fel procedaseră sovieticii cînd amplasaseră rachete în Cuba (1962), fără ştirea partenerilor din Tratatul de la Varşovia. PregĂtiri secrete. Cînd indiciile s-au verificat în teren – la graniţele României fiind masate trupe – prin Stănescu, Ceauşescu i-a convocat pe ministrul Apărării Naţionale, pe şeful Marelui Stat Major şi pe responsabilul cu rezervele de stat din Comitetul de Stat al Planificării. Au luat primele decizii: înfiinţarea unor divizii ale armatei în zona colinară, pregătindu-se, în caz de atac, pentru o rezistenţă în munţi; s-au format opt batalioane de trupe de securitate noi; s-au pus bazele gărzilor patriotice; s-a schimbat cifrul de stat şi s-a cumpărat din RFG o maşină cu staţie de emisie radio pentru comunicare cu populaţia dac-ar fi fost izolaţi. Ambasadorul României la Praga trimitea mai dese rapoarte, iar corespondenţii de presă trimişi acolo fuseseră dublaţi.

ANONIMA... SOVIETICĂ. După ce delegaţia română s-a întors de la Praga unde semnase Tratatul de prietenie şi asistenţă mutuală cu Cehoslovacia (17 august), Ceauşescu şi-a continuat programul prevăzut. La 20 august, făcuse o vizită la fabrica de autoturisme Dacia din Piteşti.

A fost trezit la 1:00-1:30 noaptea de lătratul cîinelui iritat de cearta dintre ofiţerul de pază şi Ion Stănescu, care solicita impetuos ca şeful statului să fie sculat din somn. Şeful Consiliului Securităţii Statului se prezentase cu plicul ce fusese adus la sediul CC de către un anume "lucrător" al Ambasadei Sovietice la Bucureşti, puţin după miezul nopţii. Scrisoarea în limba rusă era adresată CC al PCR şi... nesemnată! Prezintă cauzele "ajutorului frăţesc", fără vreo referinţă la motivele înştiinţării românilor abia după faptă.

În scurtă vreme, la reşedinţa lui Ceauşescu a telefonat şi Paul Niculescu-Mizil, alertat de Agerpres. Eugen Ionescu, corespondentul de la Praga, dădea în lume alarma despre tancurile coborîte din cer prin singurul canal deschis al lagărului – agenţia română de presă. Au fost convocaţi membrii CPEx, apoi cei ai CC, ai Guvernului, ai Marii Adunări Naţionale şi, în fine, organizatorii celui mai entuziast miting oficial din istoria secolului XX în România.

Primăvara de la Praga

Între februarie şi octombrie 1968, spiritul reformator a străbătut 30 de ţări din Europa şi cele două Americi. Cele mai cunoscute momente au rămas contestaţiile pariziene din mai şi invazia de trupe străine, care a gîtuit "primăvara de la Praga". În mişcarea pragheză de reformare a sistemului, determinată în principal de criza de motivaţie a "omului nou", se prefigurează utopia "comunismului cu faţă umană". Multe despre motivele îngrijorării celorlalţi lideri din lagărul comunist au fost, de altfel, consemnate în scrisoarea prin care Ceauşescu era înştiinţat despre invazie. Desigur, în interpretare sovietică.

Bună-credinţă

Liderii de la Praga nu aveau intenţiile radicale atribuite de către invadatori. În vizita pe care delegaţia română a făcut-o la Praga în 15-17 august, conform relatării ce ne-a făcut-o Ion Stănescu, Ceauşescu l-a înştiinţat şi pe Dubcek despre planurile sovietice. "Să vină, că-i primim cu flori!", ar fi răspuns Dubcek.

Pravda

Unul dintre istoricii oficiali ai PCUS, P. A. Rodionov, a povestit spre finele anilor ’80 că decizia de invazie a Cehoslovaciei nu fusese aprobată la Moscova nici măcar de întregul Birou Politic. Secretul a fost atît de mare, că nu fusese discutată nici în CC, nici în Sovietul Suprem. În nici unul din forurile acestea de decizie, pînă la "perestroika" nu s-a vorbit despre cauzele pentru care fuseseră trimise la Praga armate. Din arhivele sovietice nu s-au pus în circuit pînă acum documentele referitoare la invazia din 1968.

Ziariştii sovietici "din teren" au povestit următorul episod în "Moskovskie Novosti" (1988). Într-o bună zi, la Praga a aterizat Brejnev şi a cerut să se vadă cu ei. "Ce să facem? Ce să scriem?", l-au întrebat gazetarii. "Scrieţi adevărul!", le-a cerut Brejnev. "Într-un singur exemplar", a adăugat tot el după cîteva secunde. Iar acela să-i fie trimis lui.

Scrisoarea trimisă lui Nicolae Ceauşescu în noaptea de 20 spre 21 august prin care i se anunţă invazia Ceholsovaciei de către trupe ale Tratatului de la Varşovia

"Această scrisoare a fost predată de către primul secretar al Ambasadei URSS la Bucureşti, activistului de serviciu de la Cancelaria CC al PCR, în noaptea de 21.VIII.1968 (orele trei)” – este menţiunea care însoţeşte documentul arhivat.
Comitetului Central al Partidului Comunist Român
Comitetele Centrale ale Partidului Comunist Bulgar, Partidului Muncitoresc Socialist Ungar, Partidului Socialist Unit din Germania, Partidului Muncitoresc Unit Polonez şi Partidului Comunist al Uniunii Sovietice consideră de datoria lor să vă comunice că majoritatea membrilor Prezidiului C.C. al P.C. din Cehoslovacia şi ai guvernului R.S. Cehoslovace ni s-au adresat cu rugămintea de a acorda poporului cehoslovac ajutor neîntîrziat în lupta împotriva forţelor de dreapta, antisocialiste şi contrarevoluţionare, întrucît, ca urmare a evoluţiei evenimentelor din R.S. Cehoslovacă, a apărut pericolul real al contrarevoluţiei şi al pierderii cuceririlor socialismului.
Ce s-a petrecut în Cehoslovacia în ultimul timp? Defăimînd tot ce a făcut poporul cehoslovac în cei 20 de ani după revoluţia socialistă, activitatea P.C. din Cehoslovacia, forţele antisocialiste, contrarevoluţionare au adus un serios prejudiciu poziţiilor P.C. din Cehoslovacia, au subminat într-o mare măsură influenţa lui în rîndurile maselor, inclusiv în rîndurile clasei muncitoare. Acest lucru îl demonstrează cît se poate de convingător fapte ca alegerea, în multe întreprinderi, de comitete sindicale fără comunişti, larga răspîndire în ţară a lozincii "Soviete fără comunişti".
Partidul Comunist trece în prezent printr-o grea perioadă de efectivă sciziune, care a lovit atît conducerea sa cît şi, într-o anumită măsură, organizaţiile de bază. Ca urmare a schimbării în masă a cadrelor, în cursul căreia a fost dată o lovitură multor comunişti cinstiţi care în majoritatea lor nu au avut nimic comun cu greşelile trecutului, organiaţiile de partid din regiuni şi raioane au fost slăbite. Teroarea morală împotriva comuniştilor cinstiţi a dezorientat masele de membri de partid, a băgat teama în mulţi tovarăşi.
Discreditarea socialismului, a cuceririlor acestuia, lovitura dată Partidului Comunist au dus la dezorientarea maselor populare care în mare măsură au fost derutate, iar o anumită parte din oameni, mai puţin pregătiţi din punct de vedere politic, a fost de fapt antrenată în campania antisocialistă.
Dimpotrivă, în cele 8 luni care au trecut, forţele contrarevoluţionare s-au organizat, au creat un sistem de organizaţii şi partide politice care acţionaru sub lozinci făţiş antisocialiste, au acaparat mijloacele de informare în masă care constituie o parte importantă a aparatului de stat ş ile-au folosit pentru activitatea lor subversivă. Acestea promovează în mod consecvent o linie de îndepărtare a comuniştilor de la putere, de reîntoarcere la democraţia burgheză, la rînduielile capitaliste.
Forţele reacţionare din Cehoslovacia încearcă să reorienteze politica ei externă, să determine ieşirea R.S. Cehoslovace din organizaţia Tratatului de la Varşovia, din comunitatea socialistă. Ele desfăşoară o largă campanie de discreditare a Tratatului de la Varşovia şi a participanţilor la acest tratat şi înfăptuiesc măsuri care urmăresc să pregătească reorientarea Cehoslovaciei spre Occident.
Activitatea forţelor reacţionare din Cehoslovacia constituie o parte a acţiunilor antisocialiste ale imperialismului internaţional. Forţele şi organizaţiile antisocialiste din R.S. Cehoslovacă acţionează în stînsă legătură şi de fapt sub conducerea centrelor reacţionare străine. Astfel, Partidul Socialist este legat de centrul ceh contrarevoluţionar de emigranţi de la Paris. Acelaşi centru şi organul său de presă "Sfideteţtvo" estr strîns legat de clubul "231" în conducerea căruia se află mulţi foşti agenţi ai serviciilor de spionaj imperialiste. Partidul Popular (catolic) întreţine contacte cu centrul de la Viena în frunte cu iezuitul Oliniţa şi Kosteliţki – agenţi ai partidului Popular (catolic) austriac. Partidul Social-Democrat din Cehoslovacia, care a fost de fapt reconstituit acţionează la indicaţiile Internaţionalei Socialiste de care acesta este legat în primul rînd prin intermediul social-democraţiei austriece, precum şi al celei vest-germane. El menţine, de asemenea, contacte permanente cu centrul din străinătate al aşa-numituui "Partid Social-Democrat Cehoslovac în exil". În sfîrşit, mulţi din conducătorii organizaţiilor contrarevoluţionare au strînse legături cu cercurile imperialiste americane şi din Europa occidentală. Astfel, unul din cei mai înrăiţi anticomunişti, conducătorul ideologic al clubului celor fără de opartid activi, Ivan Svitak, întreţine o legătură permanentă cu persoane apropiate de cercurile imperialiste americane. Elementele antisocialiste au stabilit contacte directe cu psotul reacţionar "Europa Liberă”. Din străinătate provine o parte considerabilă a mijloacelor folosite de organizaţiile antisocialiste din Cehoslovacia.
În Cehoslovacia a apărut o opoziţie antisocialistă legală, care se pregăteşte să ia puterea în mâinile sale.
Dumneavoastră vă este cunoscut faptul că Comitetele Centrale ale P.C. Bulgar, P.M.S.U., P.S.U.G., P.M.U.P. şi P.C.U.S. au făcut, în ce le priveşte, tot ceea ce este posibil pentru ca, în calitate de prieteni, să ajute popoarele Cehoslovaciei, Partidului ei Comunist, să învingă criza periculoasă, să dea o lovitură, prin mijloace politice, forţelor crescînde ale contrarevoluţiei.
Contactele permanente ale conducătorilor partidelor comuniste şi guvernelor ţărilor socialiste, convorbirile bi şi multilaterale cu reprezentanţii conducerii cehoslovace au fost dictate de năzuinţa sinceră de a-i sprijini pe fraţii noştri comunişti, pe toţi oamenii muncii din R.S. Cehoslovacă, să preîntîmpine o întorsătură periculoasă a evenimentelor. Aceloraşi scopuri au servit întîlnirile dintre Biroul Politic al C.C. al P.C.U.S. şi Prezidiul C.C. al P.C. din Cehoslovacia care au avut loc la Cierna-nad-Tissou, iar ultlerior consfătuirea celor şase partide frăţeşti de la Bratislava.
La aceste întîlniri reprezentanţii C.C. al P.C. din Cehoslovacia au dat asigurări că ei vor lua în timpul cel mai scurt măsuri concrete pentru îmbunătăţirea situaţiei din ţară, pentru întărirea şi apărarea cuceririlor socialiste. Noi toţi am dorit să sperăm că aceste asigurări reflectă hotărîrea de a face tot ce este necesar pentru respingerea contrarevoluţiei. Dacă, într-adevăr, ar fi fost înfăptuite în practică toate cele asupra cărora s-au înţeles la Cierna-nad-Tissou conducătorii P.C.U.S. şi P.C. din Cehoslovacia, precum şi la Bratislava conducătorii celor şase partide, inclusiv P.C. din Cehoslovacia, atunci în dezvoltarea politică a Cehoslovaciei ar fi intervenit o cotitură.
Însă după întîlnirea de la Cerna şi consfătuirea de la Bratislava conducătorii R.S.C. au încălcat înţelegerea reciprocă şi nu au făcut nimic pentru a da o ripostă contrarevoluţiei iar forţele de dreapta, antisocialiste şi-au intensificat şi mai mult activitatea.
Ţelul pe care şi l-au pus forţele reacţionare a fost formulat de către acestea într-o serie de documente, inclusiv în "Memorandumul adresat poporului Cehoslovaciei", elaborat de comitetul de organizare al "Partidului Socialiştilor cehoslovaci drepţi". În acest "Memorandum" se spune: Legea pe are o vom adopta trebuie să interzică orice activitate comunistă în Cehoslovaica. Noi vom interzize P.C.C. şi-l vom dizolva, pentru că este un partid criminal, fascist". În apelul difuzat de "Comitetul revoluţionar al Partidului Democrat din Slovacia în ilegalitate" au fost formulate, de exemplu, cereri de a fi restituite ţăranilor, pînă la sfîrşitul lunii septembrie, pămînturile colectivizare şi de a fi despăgubiţi pentru pămîntul care le-a fost "luat"; să se permită activitatea legală a partidului democrat-burghez din Slovacia; alegerile pentru organele puterii să fie organizate sub controlul internaţional al Angliei, S.U.A., Italiei şi Franţei; să înceteze publicarea în presa comunistă a articolelor îndreptate împotriva statelor occidentale, îndreptînd eforturile acesteia spre demascarea "agresiunii comuniste ruseşti în Vietnam. Acest document se termina cu cuvintele "Moarte partidului comunist!"
În ultimele zile, forţele antisocialiste au organizat campanii pentru strîngerea de semnături în favoarea cererilor privind dizolvarea miliţiei muncitoreşti, care a fost creată în cursul luptei pentru socialism în anul 1948. Aceste campanii au fost însoţite de mitinguri şi demonstraţii cu caracter antisocialist. A avut loc o manifestaţie ai cărei participanţi au aruncat cu pietre în clădirea C.C., strigînd lozinci huliganice, anticomuniste. În presă s-a desfăşurat o campanie antisocialistă deşănţată. Unele publicaţii că, de exemplu, "Literarny Listi", care se situează pe poziţii deosebit de reacţionare, au început să publice materiale, în care politica ţărilor socialiste era identificată, oricît ar părea de monstruos, cu politica hitleristă, iar presa ţărilor frăteşti era pusă pe acelaşi plan cu maşina de propagandă a lui Goebels.
Intenţiile forţelor şi organizaţiilor contrarevoluţionare, antisocialiste constau în aceea că făcînd presiuni asupra delegaţilor la cel de-al XIV-lea Congres extraordinar prini intermediul mijloacelor de informaţie de masă şi pe alte căi, să obţină alegerea noului C.C. îndeosebi din rîndurile elementelor revizioniste de dreapta, iar după congres să anunţe alegeri, înainte de termen, în Adunarea Naţională şi în organele locale ale puterii, sub lozinca "Să nu fie aleşi comuniştii". Se urmărea înlăturarea Partidului Comunist de la putere şi venirea la putere a forţelor antisocialiste.
Atrage atenţia faptul că tactica contrarevoluţiei în Cehoslovacia se deosebeşte de aceea care a fost aplicată în anul 1956 în Ungaria. În Cehoslovacia reacţiunea a început cu discreditarea Partidului Comunist, a întregii cauze a socialismului pentru a ridica masele împotriva lor, iar apoi să-i învingă pe comunişti în alegeri.
Este foarte evident că, reacţiunea s-ar fi putut să aducă o ofensivă organizată împotriva socialismului, a P.C.C., dacă ea nu s-ar fi bucurat de sprijinul unor persoane cu munci de răspundere din conducerea de stat şi de partid cehoslovacă, persoane care se situează pe poziţii revizioniste de dreapta sau direct antisocialiste. Despre existenţa în conducerea cehoslovacă a unor asemenea persoane şi înainte vorbeau o mulţime de fapte, inclusiv participrea unor lideri ai P.C.C. la manifestaţiile antisocialiste, revizuirea deschisă a marxism-leninismului în cuvîntările lor. Acest lucru l-a demonstrat şi Plenara din iulie a C.C. al P.C. din Cehoslovacia, organizată ca un spectacol bine gîndit, cu participarea unor persoane alese în mod tendenţios pînă la corespondenţii presei burgheze şi care a adoptat o hotărîre ce revizuia hotărîrile plenarelor precedente cu privire la pericolul de dreapta ca pericol principal în etapa actuală de dezvoltare a R.S. Cehoslovace.
În cursul întîlnirii de la Cierna-nad-Tissou a apărut o delimitare a forţelor în Prezidiul C.C. al P.C.C. în timp ce minoritatea membrilor prezidiului în frunte cu A. Dubcek acţiona de pe poziţii făţiş de dreapta oportuniste, majoritatea a adoptat o linie principială şi a arătat necesitatea unei lupte hotărîte împotriva forţelor reacţionare antisocialiste, împotriva tolerării reacţiunii.
Elementele revizioniste de dreapta din conducerea Partidului Comunist şi a guvernului Cehoslovaciei au zădărnicit îndeplinirea înţelegerii realizate la Cerna-nad-Tissou şi Bratislava cu privire la apărarea poziţiilor socialismului în Cehoslovacia, lupta cu forţele antisocialiste şi respingerea uneltirilor imperialismului. Declarîndu-şi, pentru a se masca, intenţia lor de a apăra socialismul, aceşti oameni, de fapt, au încercat doar să cîştige timp încurajînd contrarevoluţia. În urma acţiunilor mişeleşti, trădătoare a apărut pericolul real pentru cuceririle socialiste în Cehoslovacia.
În aceste împrejurări, majoritatea membrilor Prezidiului Comitetului Central al Partidului Comunist din Cehoslovacia şi ai guvernului Republicii Socialiste Cehoslovace s-au adresat pentru ajutor statelor socialiste frăţeşti.
Soarta Cehoslovaciei Socialiste este scumpă şi apropiată popoarelor tuturor ţărilor socialiste. Ele nu pot fi de acord ca duşmanii noştri comuni să abată Cehoslovacia de la calea socialismului, să creeze pericol pentru ruperea ei de comunitatea socialistă. Jertfe prea grele au dat popoarele ţărilor noastre, prea mult sînge au vărsat ele în luptele încordate ale războiului trecut, în lupta pentru eliberarea socială şi naţională, pentru a permite contrarevoluţiei să rupă Cehoslovacia de familia statelor socialiste.
Apărarea socialismului în Cehoslovacia este nu numai o treabă internă a poporului acestei ţări, ci este după cum înţelegeţi, problema asigurării securităţii ţărilor noastre, problema apărării poziţiilor socialismului mondial.
Conducîndu-se după aceste considerente, am considerat necesar să îndeplinim cererea prietenilor cehoslovaci şi să venim în ajutorul popoarelor Cehoslovaciei pentru apărarea cuceririlor socialismului, am dat indicaţie unităţilor noastre militare să ia măsurile necesare pentru acordarea de ajutor oamenilor muncii cehoslovaci.
Adoptînd această hotărîre de răspundere, Comitetele Centrale ale partidelor noastre au avut în vedere faptul că este vorba de lupta cea mai înverşunată dintre imperialism şi socialism, că trecerea Cehoslovaciei în Lagărul capitalismului ar însemna o mare înfrîngere a socialismului mondial, a mişcării revoluţionare internaţionale.
Nu se poate scăpa din vedere că o astfel de trecere dacă s-ar fi înfăptuit ar fi creat un pericol pentru securitatea şi a celorlalte ţări socialiste. Ea ar fi dus la o schimbare serioasă a raportului de forţe în Europa, şi nu numai în Europa. Ea ar fi inspirat imperialismul american precum şi pe cel vest-german să-şi activeze acţiunile îndreptate spre subminarea sistemului mondial al socialismului din afară şi dinăuntru.
Nu este şi nu poate fi vorba de a ne amesteca în treburile interne ale Partidului Comunist din Cehoslovacia şi ale poporului cehoslovac. După cum am spus de nenumărate ori încă de la început, noi am înţeles că în Cehoslovacia este necesar un proces de înlăturare a greşelilor trecutului, de dezvoltare a democraţiei socialiste, de îmbunătăţire a metodelor de conducere a economiei naţionale şi de ridicare a nivelului de trai al maselor. Aceasta este treaba Partidului Comunist din Cehoslovacia însăşi, treaba poporului cehoslovac. Armatele aliate vor fi scoase de pe teritoriul Cehoslovaciei imediat după înlăturarea pericolului faţă de independenţa şi securitatea ei, viitorul socialist al popoarelor ei.
Ne dăm seama că propaganda burgheză, acum, declanşează o campanie antisocialistă dezlănţuită, va ţipa despre "amestec" în treburile interne ale Cehoslovaciei. Probabil, vor apărea greutăţi temporare şi pentru partidele frăţeşti. Însă, pierderea pentru cauza socialismului, pentru mişcarea comunistă mondială, ar fi fost incomparabil mai mare dacă în Cehoslovacia ar fi învins contrarevoluţia.
Acordînd tovarăşilor cehoslovaci ajutor frăţesc ţările noastre îşi îndeplinesc datoria lor internaţionalistă faţă de poporul cehoslovac, faţă de mişcarea comunistă muncitorească internaţională şi de eliberare naţională. Iar această datorie este pentru noi mai presus de toate.

Nu rataţi!
Citiţi în ziarul de mîine ce gîndeau liderii ceilalţi despre discursul lui Ceauşescu.

REMEMORĂRI 21 august 1968 ● Ziua mîndriei naţionale
Presiuni, manevre şi ameninţări sovietice
Se împlinesc în aceste zile 40 de ani de la unul dintre evenimentele care i-a făcut pe români să fie mîndri că aparţin acestei comunităţi. Spunînd deschis şi riscant un răspicat "NU" invaziei sovieticilor la Praga, liderul României a capitalizat prestigiu mondial pentru mulţi ani. Rememorînd vara lui ’68, Jurnalul Naţional prezintă în această săptămînă, în exclusivitate, cititorilor săi noi informaţii şi precizări istorice legate de acel eveniment.