SUA nu se supără pe noi dacă refuzăm F-16

Maturitatea Alianţei trece peste limitele financiare

Trecerea celui de-al doilea termen pentru plata avansului la achi­zi­ţi­o­narea avioanelor F-16 second-hand nu a aprins discuţiile politice din jurul acestei afaceri.
Comunicatul Am­ba­sa­dei Americane arată că Statele Unite nu consideră cumpărarea avi­oa­nelor F-16 ca un test pentru so­li­di­tatea parteneriatului strategic cu România. Această înţelegere supe­rioa­ră a relaţiilor din cadrul Alianţei NATO şi a rolului ţării noastre în ca­drul politicii americane în zona Mării Negre ar trebui să fie o lecţie şi pentru Puterea de la Bucureşti. S-a indus în opinia publică ideea că, dacă Ro­mânia nu va cumpăra cele 24 de avi­oane F-16, buna ei credinţă va fi pusă la îndoială de Statele Unite şi politica acestora se va schimba faţă de noi. Adevărul este că miza politică a contractului a fost exagerată de re­fle­xele de subordonare ale unor decidenţi.

Ceea ce s-a anunţat iniţial a fi "contractul secolului" - de circa 4 mi­li­arde de euro - a devenit, odată cu intrarea în criza economică, o achiziţie militară de dimensiuni tot mai reduse. Chiar şi aşa, oferta SUA a căzut pe un buget complet rarefiat şi procedura aleasă de CSAT pentru temporizarea cumpărării avioanelor a lăsat să se acumuleze timpul necesar pentru ca partea americană să înţeleagă refuzul.

Cum spuneam, miza strategică pentru SUA a includerii  României în programul F-16 şi apoi în costisitorul F-35 este nesemnificativă în compa­raţie cu alte componente ale politicii mi­litare americane în regiune. Scutul an­tirachetă, capacitatea de reacţie în Marea Neagră, participarea la răz­bo­iul din Afganistan reprezintă prio­ri­tăţile politico-militare în cadrul parteneriatului strategic SUA-Ro­mânia. Faptul că ministrul Sebas­tian Vlădescu a adus "vestea rea" - că nu există disponibilităţi financiare pentru o achiziţie militară care reprezintă un procent din PIB - lasă loc unor veşti bune pentru ceilalţi ofertanţi. Suedezii care vin cu avionul Gripen şi grupul european reprezentant pentru aparatul Eurofighter au propus Ministerului Apărării pachete financiare mult mai flexibile faţă de cerinţele pentru F-16.

Redeschiderea competiţiei pentru avionul multi-rol poate fi bene­fică în primul rând pentru statul român, care poate alege între oferte importante de offset sau de schimburi tehnologice menite să impulsioneze industria aeronautică autohtonă. Răgazul până la luarea deciziei este util şi Ministerului Apărării, care poate reevalua rolul Forţelor Aeriene Române în funcţie de noua strategie NATO, care va fi adoptată în noiembrie la Lisabona. Ţările cu disponibilităţi financiare limitate vor fi încurajate să facă achiziţii comune, aşa încât nu va fi o surpriză ca România să cumpere avioane militare împreună cu Bulgaria sau cu Ungaria într-un contract comun.