Trabantul, prieten drag

Trabantistele, îmbrăcate în alb-roşu, se adună astăzi, la ora 10:00, în Parcul Carol şi pleacă în coloană spre B-dul 11 iunie, Piaţa Constituţiei, Piaţa Unirii, B-dul Magheru, Piaţa Romană, B-dul Ana Ipătescu, Piaţa Victoriei, Piaţa Charles de Gaulle, B-dul Kiseleff, P-ţa Presei Libere, Fântâna Mioriţa şi Gara Băneasa.

● Marius Tucă: Mărţişoare, mărţişoare ● Ion Cristoiu: S-a furat Reactorul ● Tudor Octavian: Urmaşii ● Dan Constantin: Maria, la Turism! Ioana, la Justiţie! ● Valentin Stan: Revoluţia, Vorba, Delfinii şi Peronul! • Roxana Roseti: Un cuib • Andrei Bacalu: Sfaturi şi atitudini • Alex Revenco: D’ale festivalului – Bilete în orb

Trabantistele, îmbrăcate în alb-roşu, se adună astăzi, la ora 10:00, în Parcul Carol şi pleacă în coloană spre B-dul 11 iunie, Piaţa Constituţiei, Piaţa Unirii, B-dul Magheru, Piaţa Romană, B-dul Ana Ipătescu, Piaţa Victoriei, Piaţa Charles de Gaulle, B-dul Kiseleff, P-ţa Presei Libere, Fântâna Mioriţa şi Gara Băneasa.

De câţi muncitori ai nevoie ca să construieşti un Trabant? Doi: unul decupează, celalalt lipeşte! Ce diferenţă e între un Trabant şi un câine însoţitor? Nici una. Pentru amândoi trebuie să fii orb ca să-i cumperi. Cum se numeşte un Trabant cu sistem turbo? Uscător de păr. Sunt doar trei dintre multele bancuri care circulă pe seama simpaticului Trabi. Căruia Clubul Trabantistelor din România îi dedică anual, în prima duminică din luna martie, o acţiune cu denumire distinctă. “Marşul Trabi” de astăzi se desfăşoară sub “lozinca” – “Trabantul, prieten drag”.

Altfel. La un moment dat, în Club au fost peste 150 de trabantiste. “Acum suntem doar 85, pentru că maşinile se strică des, nu mai sunt piese şi renunţă. Cea mai tânără are 19 ani, iar cea mai în vârstă are 76 de ani! Două surori sunt veterane”, explică preşedinta Clubului Trabantistelor, Cornelia Mihail.

De unde atâta pasiune pentru mult-hulita maşinuţă? “Trabantul este ca o dragoste dintâi, eternă! Nu se uită şi nu se vinde, doar se mai schimbă uneori!”, argumentează Cornelia Mihail. “Maşinuţa asta îmi dă o stare euforică, de bine... Cum toţi fac concursuri cu maşini puternice şi femei frumoase, noi demonstrăm mereu că suntem altfel...” Cornelia a fost cu Trabantul la Paris, la Barcelona, Roma, Frankfurt sau Berlin. A ajuns până şi pe coastele Normandiei. Iar în Alpii austrieci a urcat pe serpentine, 24 km, cu viteza întâi. “Nişte turişti, când am ajuns în dreptul lor, au început să aplaude şi să scandeze «go Trabi, go Trabi!».” Cu fiecare model a făcut numai în Bucureşti şi în ţară 100.000 km. De câţiva ani nu mai iese în străinătate cu Trabantul, pentru că îi este frică să nu îl fure cineva! Recent i s-au oferit 6.000 de euro pe maşina devenită deja o piesă de colecţie, a cărei valoare creşte în fiecare zi.

Tonica. Rareori ţi-e dat să întâlneşti o femeie atât de tonică precum Cornelia Mihail. “M-am născut a doua zi după bombardamentul din 1944. Mama se speriase atât de tare, încât a luat o bocceluţă şi a plecat încotro a văzut cu ochii. M-a născut direct pe pământ. Primul sunet a fost un... sughiţ. În fiecare an, cu câteva zile înainte de ziua mea de naştere, mă apucă sughiţul! N-am avut o copilărie fericită. Tata a murit într-un accident, iar mama m-a dat la orfelinat. La trei ani m-a înfiat o familie de greci.” A absolvit şapte clase şi a intrat până la urmă la Şcoala Medie Tehnică de Horticultură. Apoi a început să lucreze ca tehnician horticol în Parcul Cişmigiu şi în Parcul Carol. “Un an am fost muncitor necalificat, căram bălegar şi ghivece.”

A urmat cursurile Şcolii Populare de Artă, secţiile regie de teatru şi de film, s-a căsătorit, a divorţat, a locuit într-o magazie fără geamuri, în condiţii mizere. Se încălzea cu pisicul Codiţă, pe care-l punea pe piept şi pe frunte când suferea de sinuzită. După diverse meserii, Corneliei i-au încolţit două idei: şcoala de ghizi sau şofer de taxi. A devenit ghid. “Mă documentam, vorbeam minute în şir despre Parcul Carol.” Când l-a cunoscut pe actualul soţ, acesta avea Trabant şi aşa au început lungile plimbări cu maşina. “Sărbătorim mereu data la care ne-am cunoscut. M-a învăţat să conduc în poligon şi îmi spunea că există trei categorii de şoferi: talentaţi, sârguincioşi şi antitalent. «Tu faci parte din a patra categorie», mi-a spus.”

Foc. A făcut un împrumut, i-a dat banii viitorului soţ şi s-a dus să-şi ia maşina. Trabantul, o rablă. Ea a început să plângă, numai că el s-a ocupat de maşină şi a făcut-o ca nouă. A botezat-o Vasilica, pentru că fiecare Trabant trebuie să aibă un nume. Soţul său este la al 14-lea. Au avut maşini cu numere cu soţ şi fără soţ, pentru a putea circula în fiecare duminică. Cea de-a doua s-a numit Samantha, pe cea de-a treia – Muc cel Mic (avea numărul B-03-MUC) – a primit-o de la soţul său drept mărţişor, iar actuala are numărul B-44-FOC şi nişte flăcări pictate pe caroserie. “’44 e anul în care m-am născut, iar FOC, pentru că e frumoasă foc şi merge ca focul!”... “FOC-ul a fost proprietatea ing. Ovidiu Mărăcineanu, care a lucrat la Zwickau şi l-a construit singur, cu piese originale. A ţinut să mi-l vândă numai mie! Şasiul este foarte puternic şi este din fibră de sticlă, nu din... carton.”

Pe 8 martie 2000, Cornelia Mihail a organizat prima acţiune a Clubului Trabantistelor, înfiinţat sub culorile ACR – Filiala Bucureşti. Pe o parte din fetele din Club Cornelia le-a abordat la semafor. “Din 2000, fetele mele au început să ia amenzi pentru depăşirea vitezei! Ultima înscrisă vine cu şampania. Ne ţine împreună acest simbol – Trabantul.” Într-o zi, şefa trabantistelor a stat trei ore împreună cu poliţistul de la Universitate pentru a identifica posesoare de Trabant. Nu a trecut nici unul, iar acesta i-a spus: “Eheeee, Trabantul e o raritate acum”... Prin urmare, clubul îşi va schimba numele în “Rara Avis”.

New Trabi. Anul trecut s-au împlinit 50 de ani de când primul Trabant a ieşit de pe liniile de asamblare ale fabricii din Zwickau din landul Saxonia şi a devenit un adevărat obiect de cult. A fost desenat pe Zidul Berlinului, apare în producţia “Zoo TV Tour” a trupei U2 şi a “jucat” în filme. Există 130 de fan-cluburi în Europa şi SUA. Simbol al comunismului, a fost conceput ca o replică ieftină a modelului Volkswagen. Maşina atinge o viteză maximă de 100 km/h. “Cartonul” este de fapt Duroplast (era criză de oţel în Germania de Est!), un mix de carton presat, răşină, lână şi fibră de bumbac, şi are un motor în doi timpi cu doi cilindri şi 25 CP ce funcţionează cu amestec de carburant şi ulei. Producţia a încetat în 1991, dar, ei bine, legendarul Trabi va fi readus la viaţă de către compania Herpa, ce anunţă relansarea pentru 2009, la Frankfurt. Botezat New Trabi, conceptul va fi un hatchback cu 5 uşi, vopsit albastru şi cu acoperiş alb. Până atunci, s-a pus în vânzare o serie limitată (1.500) de miniaturi care costă 7 euro. În prezent, un Trabant 601 poate fi cumpărat pentru 1.000 de euro, în timp ce un model complet restaurat poate ajunge până la 10.000 de euro.

Apropo! Ştiţi de ce modelul se numeşte 601? Pentru că 600 îl vor şi numai unul îl poate avea!..

1, 2, 3: Balada Trabantistei

“Fulgeră, trăsneşte/ Trabantista tot porneşte /1,2,3 cu viteză, printre ei.../ Ea se vede de departe/ Pietonul se fereşte, 1,2,3 – şi ea nu-l nimereşte/ Stai să vezi ce bucurie/ Când poliţia vrea să vie... 1,2,3 cu amenda peste ei.../ Pietonul strigă tare: Nu vezi, vrea să mă omoare! 1,2,3 ia-i carnetul ei!/ Trabantista chibzuieşte/ Vede verde şi porneşte/ 1,2,3 Prinde-mă dacă vrei! Pietonul a-nlemnit/ Poliţistul e trăsnit/ 1,2,3 Trabantista printre ei/ În viteza cea mai mare/ Vine-un jeep gata să zboare/ 1,2,3 Trabantisto, tu ce vrei?/ Pe şosele asfaltate/ Eu dau tonul chiar la toate/ 1,2,3 maşini fiţoase sunt ca nişte zmei/ Trabantista stă să plângă/ Strânge cheia-n mâna stângă – 1,2,3 Trabantul e plăcerea ei/ 1,2,3 Trabantul e bucuria ei!”