Mi-a soptit o viorea/C-ai sa-mi dai inima ta/Trurli, Trurli, draga! A fost odata un cantec. A fost odata o fata frumoasa. Ieri, "fata" a implinit 100 de ani. Nu mai este cea care a fost. La un moment dat a rupt toate fotografiile cu ea in tinerete. N-a scapat decat o poza de buletin.

Orice ar spune unii sau altii, atunci cand muza poeziei considera ca este necesar atinge pe cineva cu aripa ei si-l inspira. A fost odata o fata pe nume Fruli... Vasile Vasilache a creat "Trurli, draga" pentru ca nu a inteles corect numele ei...

Fruli a implinit 100 de ani la 4 noiembrie, are un bun-simt iesit din comun si o timiditate exagerata, de aceea la un moment dat a rupt toate fotografiile cu ea in tinerete. Pentru ca nu mai este cea care a fost si nu mai vrea sa fie vazuta. Povestea ei a inceput in 1906, cand venea pe lume la Caransebes, intr-o familie cu 7 copii. Elisabeta Funtek era alintata Fruli de cei dragi. Nu a avut posibilitatea sa invete la scoli inalte, dar ceea ce a reusit sa aprofundeze a ajutat-o sa devina guvernanta. Si nu una oarecare, ci a familiei de avocati Kelmann, prin casa carora se perinda protipendada Bucurestilor din perioada interbelica. Familia Kelmann avea o fetita, Iris, de care Fruli s-a ocupat o lunga perioada. Frumusetea si dragalasenia lui Fruli atrageau atentia, dar ea, de un bun-simt cum rar se mai intalneste astazi, era inabordabila. Nu s-a casatorit niciodata ca dovada.

DEZVALUIRI... Intr-o dimineata de toamna ce musca din frunzele ce se agatau disperate de copacul lor drag, am depanat povestea lui Fruli cu fiica lui George Grigoriu, cunoscuta textiera Andreea Andrei. "Se pare ca autorul cantecului a remarcat-o si, pentru ca nu a inteles numele ei, s-a jucat cu aceste cuvinte si a iesit Trurli. Legenda sau nu, multa lume ii zice si acum Trurli. Am intrebat-o si a spus ca il cunostea pe compozitor din vedere. Tanti Fruli, asa ii spuneam noi, a intrat in viata noastra atunci cand parintii mei s-au mutat in casa in care Fruli locuise ca guvernanta. Eu aveam un an. Cand eu aveam vreo patru ani, iar fratii mei, gemeni, abia se nascusera, m-am imbolnavit. Mama si tata erau nevoiti sa lipseasca si nu stiau cum sa rezolve situatia. Tanti Fruli, in care parintii mei aveau foarte mare incredere, s-a oferit sa aiba grija de mine cateva zile. M-a pus pe picioare, bineinteles. Asa a inceput sa faca parte din familia noastra, iar din acel moment nu ne-a mai parasit. Pe toti trei ne-a iubit ca pe copiii ei, pentru ca ea nu a fost casatorita niciodata".

BUCURIE. Tanti Fruli, in mijlocul celor pe care-i iubeste, Ionel Tudor (sotul Andreei Andrei) si Cezar Grigoriu (dreapta)

INSPIRATIE... Bucurestiul era in acea perioada pitoresc, vesel, tumultuos, iar parfumul strazilor lui imbia la reverie. Nu este de mirare ca unul dintre marii nostri compozitori, Vasile Vasilache, a fost vizitat de muza poeziei in vizita sa la familia Kelmann, dar nu i-a inteles corect numele, drept care a crezut de cuviinta sa se joace cu vorbele si, in loc de Fruli, sa-i spuna Trurli. Intr-una dintre ocazii, Elisabeta a primit confirmarea acestuia, anume ca Trurli a fost scris la inspiratia de moment a celebrului compozitor.

Anii au trecut, cel de-al doilea razboi mondial batea la portile istoriei, familia Kelmann s-a gandit ca una dintre cele mai bune solutii ar fi sa plece in Germania, ceea ce a si facut. Fruli a ramas in casa familiei Kelmann, intr-o camaruta pe care avea sa o primeasca de la autoritatile comuniste ale perioadei. Cetatenii romani erau nevoiti sa locuiasca la comun dupa modelul sovietic. In 1960, George Grigoriu, unul dintre cei mai prolifici compozitori ai nostri, primeste repartitie in casa familiei Kelmann. Fosta guvernanta, devenita intre timp cusatoreasa la Apaca, simte ca dragalasenia copiilor familiei Grigoriu scoate la lumina sentimentele-i materne, adanc ingropate in sufletul ei cald de fata.

DADACA... Au crescut cu ea minut de minut, ceas de ceas o viata. Ii plimba, ii ducea la inot, la patinaj, in parc, in vizite. Ii ducea la teatru, la cinema, la opera, la opereta, incerca sa ii invete limbi straine. Era intransigenta. "Pe mine a inceput sa ma invete sa scriu si sa citesc de la patru ani", povesteste Andreea Andrei. "Ca voiam, ca nu voiam, aveam ore in fiecare zi de scris si de citit. Asa ca atunci cand am intrat la scoala ma plictiseam. Stiam sa citesc si in germana, pentru ca Fruli ne invatase si alfabetul gotic. Ai mei i-au dat mana libera in ceea ce priveste educatia noastra, a copiilor. A fost blanda cand trebuia, dar a stiut sa fie si mai exigenta. Eram trei copii zvapaiati, dar am iubit-o foarte mult, si acum o iubim la fel de mult. La 4 noiembrie implineste 100 de ani. O vom sarbatori cum se cuvine pentru ca merita si o iubim foarte mult. Toata lumea artistica a vremii o cunostea. Cine venea la noi in vizita nu putea sa nu treaca pe la tanti Fruli, sa stea de vorba cu dansa. Prietenii nostri din strainatate ii spuneau mamei ca, daca vine la ei sa ia cozonac facut de tanti Fruli. Prajituri, fursecuri, cozonac de la tanti Fruli. Era renumita".

COPILARIE. Simona Cassian, sotia maestrului Grigoriu, alaturi de cei trei copii, Andreea, Cezar si Patricia

MARTURIE... Cezar Grigoriu, fiul compozitorului, ne-a impartasit amintirile sale, completand, atat cat se poate, un puzzle al vietii lui Fruli: "Povestea o stiu din auzite. Cand a venit in Bucuresti, tanti Fruli s-a angajat dadaca. Ea a crescut fetita familiei Kelmann, Iris, careia, desi acum are 78 de ani, tanti Fruli ii spune tot Micuta. Printr-o cunostinta comuna, tata, mama si Andreea, care avea deja un an, s-au mutat in aceasta casa, in 1960. Sigur ca intre noi si tanti Fruli este o relatie mai speciala. Am venit pe lume alaturi de sora mea. Eram gemeni... Doar ca ea era grasuta, frumoasa, rotunjoara, iar eu eram slabit, probabil ca m-am nascut putin mai devreme. Doctorii nu mi-au dat prea multe sperante, asa ca lui Fruli i s-a facut mila de mine si m-a ingrijit, mi-a dat tot felul de vitamine, medicamente, pana m-a facut bine si m-a pus pe picioare. A avut grija de toti trei. Era femeia care pleca de una singura cu trei copii dupa ea, cu trei nazbatii... la mare, la munte, mai pierdea cate unul dintre noi si atunci ne incuia in camera pana il gasea pe cel care-i facuse pocinogul. Nici la facultate, chiar daca aveam examen, nu plecam daca ea era suparata pe mine. Se mai intampla sa o suparam, eram copii cu personalitate, ne razvrateam si faceam nazbatii. Deschideam usa si ii spuneam ca, daca nu ma lasa sa o pup, nu plec, desi am examen... Deschidea pana la urma, pentru ca avea o sensibilitate pentru invatatura. Daca o intreaba cineva, ea raspunde: «Am obosit sa mai traiesc». A trai a devenit un sport national, pentru ca se chinuieste. A fost o femeie grasa, cel putin spre a doua jumatate a vietii, iar acum este doar un varf de om, si sufera pentru ca nu mai poate sa faca ea treaba, pana acum o luna ea facea de mancare. Pana acum doua-trei luni imi calca ea camasile. Daca nu mai poate sa faca asta se simte pe banca de rezerve. Acum trebuie sa accepte. Are o minte care nu s-a alterat absolut deloc. Nu uita nimic. Are si multe povesti. Este o femeie cu un bun-simt iesit din comun si o timiditate exagerata, de aceea la un moment dat a rupt toate fotografiile cu ea in tinerete. Pentru ca nu mai este cea care a fost si nu mai vrea sa fie vazuta. Oricum, chiar daca o iau in brate, tot o vom sarbatori si ii vom canta La multi ani, pentru ca merita, iar copiii vor sa o vada... Ea a trait istoria acestui oras. In timpul razboiului a vazut cum au cazut trei bombe langa casa si nu au explodat. Spune povesti atunci cand nu se simte prea obosita. Este cel mai bun om pe care l-am cunoscut si de la care ar trebui sa invete toti. Toti prietenii mei o cunosc si o iubesc".

UMBRE... Aceasta frumoasa legenda este umbrita de spusele doamnei Marilena Vasilache, nora lui Vasile Vasilache, care este convinsa ca adevarul este altul. "Va rog foarte mult sa nu faceti aceasta confuzie. Nu, Trurli nu este aceasta doamna Fruli. Socrul meu a facut pur si simplu un joc de cuvinte. A repetat si a tot repetat cuvintele pana cand a descoperit acest nume, Trurli. Doamna respectiva nu are nici o legatura cu Trurli, si deci implicit cu Vasile Vasilache, de la a carui nastere se vor implini anul viitor 100 de ani"...

George Grigoriu a facut o pasiune din a lansa tineri solisti

ODINIOARA. Andreea Andrei deapana firul povestii lui Fruli, iar lacrimi de recunostinta si iubire se itesc in coltul ochilor

Trio Grigoriu a avut o mare influenta in lumea artistica a anilor ’50-’60. Cei trei frati au inceput ca interpreti de muzica usoara, evoluand extraordinar, dupa cum se stie bine. Cantau de la 15-16 ani la pian, la chitara si cu vocea inaintea filmelor care rulau la cinematografele din Braila. George Grigoriu a devenit compozitor, Angel Grigoriu - unul dintre cei mai inspirati textieri, iar Cezar Grigoriu - regizor de film. Muzica lor era pe toate buzele si majoritatea tineretului fredona slagarele lor. George Grigoriu a fost unul dintre cei mai cunoscuti compozitori. Nu este de mirare ca a lansat cu talentul sau extraordinar atatea nume grele ale muzicii noastre. Cata munca, seriozitate si respect pentru meseria pe care ai ales sa o faci! Lumea artistica in care se invartea i-a prilejuit intalnirea cu Simona Cassian, care canta la randul ei. A fost dragoste la prima vedere. Au avut impreuna trei copii, Andreea, Cezar si Patricia. Casa lor era o casa deschisa, iar George Grigoriu a avut o pasiune din a lansa tineri solisti de muzica usoara. Margareta Paslaru, de exemplu, a fost una dintre primele lui eleve. Compozitorul era interesat nu atat de o voce buna, cat de cele care aveau un timbru personal. George Grigoriu nu s-a lasat influentat niciodata. Iata cativa dintre solistii pe care i-a lansat: Angela Similea, George Nicolescu, Adrian Romcescu, Stela Enache, Pompilia Stoian, Cristian Popescu, Mihaela Runceanu, Mihaela Mihai, Marina Florea, Fuego. George Grigoriu a fost si dirijor de muzica usoara, s-a nascut in 1927 si a murit in 1999. Festivalul care ii poarta cu mandrie numele a devenit in ultimii ani mai bun decat festivalul la care toate cantecele sale deveneau slagare, cel de la Mamaia.

Printre flori am colindat, Ghiocei am adunat Si oricat te-am cautat, Nu te-am aflat, Nu te-am aflat! Pana cand, de dor purtat, Florile-am induiosat, Glasul lor am ascultat Pe inserat, Pe inserat... Mi-a soptit o viorea C-ai sa-mi dai inima ta, Trurli, Trurli, draga! Te-as ruga pe dumneata Sa n-o darui altcuiva, Trurli, Trurli, draga!"