x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Vindecătoarea de suflete rănite

Vindecătoarea de suflete rănite

de Loreta Popa    |    10 Mai 2009   •   00:00
Vindecătoarea de suflete rănite
Sursa foto: Picasa 3.0/Colecţia arhitect Mădălin Ghingeanu

Tânără, exuberantă, frumoasă, singura femeie din România cu brevet de căpitan de cursă lungă, dar mai presus de toate, iubită de români.



Principesa Ileana, căci despre ea este vorba, şi-a găsit vocaţia destul de târziu, dar parcă prea devreme. Strălucita nuntă de la Sinaia, cu principele Anton de Habsburg Toscana, din 27 iulie 1931, mi-a rămas adânc întipărită în minte şi suflet din poveştile bunicii. Tot aşa am aflat de întrecerile sportive de atunci, de sărbătorile naţionale, dar mai ales de paradele de 10 Mai, de la care nu lipsea principesa. Domniţa Ileana a îmbrăcat uniforma asistentelor de Crucea Roşie, la fel cum mama ei a purtat-o în timpul primului război mondial. La fel au vindecat şi suflete, rănite sau nu...

O VIAŢĂ. Principesa Ileana s-a născut în anul 1909 în România, a studiat la Colegiul din Heathfield-Ascot din Marea Britanie, a fost preşedinta Asociaţiei Creştine a femeilor române. A avut şase copii cu principele Anton, iar după divorţul de acesta s-a recăsătorit cu dr Ştefan Isărescu, un altfel de vindecător. Înainte de declanşarea celui de-al doilea război mondial a locuit în Austria, revenind în ţară în anii războiului, unde a locuit până la abolirea Monarhiei la 31 decembrie 1947, părăsind definitiv România la sfârşitul anului 1948. Nu şi-a uitat obârşia românească, luând cu ea un pumn de ţărână de la Castelul Bran, pe care l-a iubit atât de mult. A locuit o vreme la Buenos Aires, unde a înfiinţat un cămin ce a purtat numele mamei sale - Regina Maria, cămin destinat refugiaţilor politici români, iar din 1950 s-a stabilit la Boston.

SCHIMBAREA. Minola, fiica ei cea mare, a pierit în faţa mamei şi a copiilor într-o cumplită explozie a avionului cu care decola, băiatul ei, Ştefan, a căzut de pe cal, s-a lovit la cap, fiind multă vreme în comă. Principesa Ileana a înţeles că nenorocirile care o copleşeau erau semne şi a îmbrăcat mantia monahală de călugăriţă, devenind Maica Alexandra. După aceea, a avut bucuria să vadă că fiul ei s-a însănătoşit deplin. Imediat după 1989, deşi suferindă, a dorit să viziteze pentru ultima oară România. În septembrie 1990 a sosit la Bran, dorind să revadă ultima ei reşedinţă din ţara unde s-a născut, reîntâlnindu-se cu localnicii. Care era plămada acestei principese, din ce era ţesută pânza sufletului ei? Mamă şi fiică, Maria şi Ileana au fost călăuzite de steaua lor cu care s-au identificat cu eleganţă şi simplitate, România...

Bijuteria de pe creştetul podgoriei

Principesa Ileana moştenea dragostea pentru artă şi frumos în general de la bunicul ei Regele Carol I. Puţini sunt cei care îşi mai aduc aminte că acesta, pasionat de farmecul lucrurilor durabile, a lăsat în urma sa, în Bucureşti, o mică bijuterie: Palatul Carol, construit la finele secolului al XIX-lea de unul dintre prietenii apropiaţi ai lui Carol I, arhitectul elveţian Suter, pe creştetul unei podgorii. Numeroase personalităţi ale vremii se adunau aici la evenimente mondene sau cine rafinate. După mai bine de un secol, clădirea a intrat în proprietatea familiei Schlie-Petre, devenind Carol Parc Hotel (foto) şi păstrând atât gustul pentru frumos al lui Carol I, cât şi farmecul Bucureştiului de altădată. (Roxana Roseti)

×
Subiecte în articol: special