x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Visul american trăit de o româncă. De la Botoşani la Universitatea Columbia, susţinută cu bani de prieteni şi necunoscuţi

0
Autor: Alina Turcitu 26 Noi 2011 - 21:00
Visul american trăit de o româncă. De la Botoşani la Universitatea Columbia, susţinută cu bani de prieteni şi necunoscuţi
Vezi galeria foto


"Am luat geamantanul si am inceput sa-l umplu. Tremuram. Nu m-am oprit pana n-a fost gata. L-am inchis si l-am dus pe hol, ca sa-mi fie clar ca plec. Cand a venit mama, a fost socata. I-au dat lacrimile. N-a zis nimic atunci, dar am inteles din tacerea ei ca accepta sa plec", ne povesteste studenta Ana-Maria Lebada. Mama, insa, se framanta: cum sa-si lase copilul sa plece asa, fara nici un ban, din Botosani tocmai la New York? Initial, o amenintase ca nu-i da voie sa plece pana nu face rost macar de banii de chirie si de mancare pe primul semestru. Vroia s-o stie in siguranta acolo, la capatul pamantului, unde pleca. N-avea ea de unde sa stie ca fiica ei urma sa faca performanta la New York, invatand pe branci si mancand zilnic paine cu gem.

"Sunt doua feluri de a trai: ca si cum n-ar exista miracole si ca si cum totul e un miracol"
"In zilele care au urmat, ma trezeam noaptea scaldata in sudoare. Plecam la New York fara nici un ban, doar cu taxa pentru primul semestru. Atat. Ma imaginam dormind in biserici sau in adaposturi pentru saraci, sau ascunzandu-ma in biblioteca inainte de ora inchiderii. Efectiv, plecam fara nici un ban sa-mi urmez un vis". Acela de a face un master de Antropologie Socioculturala la Columbia University. De ce? Fiindca aflase ca acolo sunt cei mai buni profesori de antropologie din lume. Iar ea, la 24 de ani, descoperise ce vrea sa faca in viata: sa lucreze in echipele de arhitecti care proiecteaza cartiere cu imigranti.

Pana atunci facuse SNSPA-ul, fusese la studii in Belgia, cu bursa si obtinuse si cateva premii. Dar pentru toate astea nu-i trebuiesera prea multi bani. Columbia University devenise dintr-o data marea tinta a vietii ei.

Ca s-o ajute, mama - medic de familie – si tatal - inginer electronist – facusera anterior un credit pentru taxa ei de primul semestru (23.000 de dolari). Mai mult nu si-au permis. Or, tot masterul facea o avere: 45.000 de dolari. De unde sa plateasca fiica atata banet si, mai ales, de unde sa mai faca si rost de bani ca sa traiasca? Parea imposibil.

In ziua in care si-a facut geamantanul, insa, fata s-a uitat in jurul ei si a dat cu nasul de doua panouri motivationale pe care si le pusese singura in camera, mai demult. "Printasem in format mare poze cu New York si cu Universitatea. Tot ce facusem in ultimul an fusese ca sa ajung acolo. Si mi-am amintit ca Einstein zicea ca sunt doua feluri de a trai: ca si cum n-ar exista miracole si ca si cum totul e un miracol. Eu sunt in a doua categorie", ne povesteste Ana-Maria.

Si asa a si fost. Primul a sosit chiar cu doua zile inainte sa decoleze, cand persoana care i-a promis ca-i ofera cazare cateva zile s-a razgandit. Dupa ce a facut un atac de panica, miracolul a venit de nicaieri: o cunostinta a ajutat-o sa se cazeze o vreme in casa unui profesor roman de care ea n-auzise niciodata. "Timp de 10 zile am locuit cu el si cu familia lui in Manhattan, unde mi s-a oferit . cazare, masa si sprijin, desi ei atunci ma vedeau pentru prima data".

Apoi, cand tocmai se gandea ca nu va avea cu ce plati chiria dupa ce pleaca de acolo, salvarea a venit de la prietena ei care lucra in State prin programul Work and Travel. Pur si simplu i-a imprumutat toti banii munciti de ea o vara intreaga, fara termen de inapoiere. Cu banii aceia, Ana-Maria si-a platit chiria si mancarea pe doua luni.

"Am plecat la jumatatea cursului fiindca mi-era prea foame si nu ma mai puteam concentra"
Acum doua luni, ea sosise la New York cu speranta ca se va angaja. Insa n-a avut cum: ca student international e nevoita sa ia cinci cursuri pentru avansati, adica dublu fata de ceilalti studenti. Nu numai ca n-are timp sa munceasca, dar de abia are timp sa invete. Iar de carti nu se poate dezlipi. "Cursurile sunt pur si simplu extraordinare, iar cartile sunt atat de bune ca-mi vine sa plang", zice. Nici nu mai conteaza ca meniul ei zilnic inseamna paine cu gem sau unt de arahide si paste cu sos de rosii. Si rar de tot, o data la trei saptamani, cate un fruct. Conteaza ce invata la cursuri – adica lucruri pe care un om obisnuit abia le-ar pricepe: "Ma intereseaza mult efectul terapeutic al arhitecturii si modul in care ea contribuie la ameliorarea angoaselor psihologice ale oamenilor. Vreau sa studiez cartierele de locuinte colective din orasele foarte mari (megacities), care sunt locuite de obicei de imigranti, si care devin un spatiu extrem de tensionat, de negociere a problemei identitare".

Odata, insa, in miezul unei splendori de curs, i s-a rupt filmul: "Am plecat la jumatatea cursului fiindca mi-era prea foame si nu ma mai puteam concentra. As fi vrut sa-mi cumpar o ciocolatica, ceva, dar aveam doar 90 de centi in buzunar. Si totul, la fiecare chiosc, magazin sau automat, era minimum un dolar", mai povesteste Ana-Maria. N-are bani nici de detergent, isi spala rufele la robinet, cu samponul primit in dar de la o prietena.

Ca sa faca si semestrul urmator ii mai trebuie 22.000 de dolari pe care nu-i are. Din cauza asta, daca in vreo zi apuca sa manance pe saturate, se simte vinovata. "Mi-e foarte teama ca nu voi avea cum sa raman. Si ca fix acum, cand am gasit o cercetare in care cred cu toata inima, nu voi mai putea plati scoala", zice.

Fenomenul "Pay it forward" chiar exista. Cum e sa faci scoala cu ajutorul "oamenilor buni"
Acum, dupa doua luni de Columbia, fata a tras linie si a concluzionat: a reusit sa faca primul semestru aproape numai "cu bani primiti de la oamenii buni".

"Pe mine ma tin in scoala prietenii mei", ne-a spus. Si ni i-a insirat pe nerasuflate: un om de afaceri care atunci o vedea pentru prima data si care i-a intins senin banii, spunandu-i simplu: "Ai vise frumoase. Urmeaza-le", un alt afacerist, amic cu parintii ei care, desi n-o mai vazuse de 12 ani, i-a platit biletul de avion. Apoi, unchii i-au dat bani de carti, iar altcineva a sarit sa o ajute cu taxele pentru viza, explicandu-i: "Am si eu o fata la Medicina si stiu cum e sa fii tanar si sa vrei sa faci ceva in viata".

Pe toate astea le-a insirat pe blog, iar povestea ei a inceput sa circule. Si surpriza, iar au curs miracolele. O cititoare i-a trimis urmatorul mesaj: 'Unde iti pot trimite niste gologani, ca de’, o masa delicioasa e intotdeauna binevenita. Eu stiu ce inseamna sa traiesti cu doi dolari pe saptamana. Cat am iti dau... caci asa mi-am promis in 2005, cand un necunoscut mi-a cumparat un intreg hamburger intr-o benzinarie si o cartela sa ii sun pe ai mei!".

Iar sora unei prietene pe care o mai vazuse doar o singura data in viata i-a trimis bani cu urmatoarea explicatie: "Acum 6, 7 ani cautam bani de plecat cu bursa Socrates in Spania. Dupa mai bine de doua saptamani, eu nu aveam bani nici de pus in cont ca sa arat un extras la ambasada pentru viza. In ultima zi, cand trebuia sa plec spre Bucuresti la ora 5, ii povesteam tatei in birou cum sta treaba. Din intamplare acolo era o doctorita. A tras cu urechea, apoi a spus: sa il sun pe sotul meu, poate are o mie de euro. Si sotul chiar avea mia de euro in buzunarul unui costum de acasa. In doua ore aveam bagajele pregatite si banii depusi in mana unui casier de la banca". Banii i-a inapoiat imediat, dar daca n-ar fi ajutat-o doctorita n-ar fi avut cu ce pleca atunci in Spania. Acolo, mai povesteste, "tonomatele alea cu dulciuri care imi faceau mereu cu ochiul si cosul de cumparaturi pe care incercam sa il umplu mereu cu produse sub un euro, toate acestea au facut parte din lectia mea de supravietuire".

Acum, pe principiul celebrului film "Pay it forward", Ana Maria s-a decis sa ajute si ea mai departe, asa cum si altii au facut-o pentru ea. Lupta sa-l ajute pe Catalin Sandu, doctorul rezident care, la 25 de ani, are nevoie de 200.000 de euro pentru a se salva de cancer. Intreaga poveste i-a postat-o pe blog. (www.anamarialebada.ro/payitforward/). Asa, spera ea, va putea oferi mai departe un strop din ceea ce necunoscutii si prietenii i-au oferit ei.

 



Mai multe titluri din categorie

Contract de publicitate încheiat, în două minute, între Primăria Brașov și firma nou-înființată a unui consilier județean de la USR

Contract de publicitate încheiat, în două minute, între Primăria Brașov și firma nou-înființată a unui consilier județean de la USR
Compania deținută de consilierul județean al CJ Brașov Silviu Ivan Nunvailer, fost salariat al Camerei Deputaților, de la USR, a primit, la doar două minute după ce a depus oferta, din partea Primăriei...

Entitățile controlate, în trecut, de Vasile Dîncu și Violeta Alexandru prestează, la pachet, un contract pentru Parchetul General

Entitățile controlate, în trecut, de Vasile Dîncu și Violeta Alexandru prestează, la pachet, un contract pentru Parchetul General
Galerie Foto Institutul Român pentru Evaluare și Strategie (IRES) și Asociația Institutul pentru Politici Publice (IPP) au fost contractate, împreună,  de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justi

Moș Crăciun a venit, anul acesta, mai devreme, la Poliția de Frontieră, prin achiziții de 12 milioane de lei 

Moș Crăciun a venit, anul acesta, mai devreme, la Poliția de Frontieră, prin achiziții de 12 milioane de lei 
Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și-a făcut, în ajunul Sărbătorilor de iarnă, cadouri constând în dotări de ultimă generație. Este vorba despre echipamente cumpărate la începutul și la...

Primăria lui Nicușor Dan își curăță terenurile de gunoaie cu o firmă acuzată de Parchet că a deversat deșeuri în râul Argeș

Primăria lui Nicușor Dan își curăță terenurile de gunoaie cu o firmă acuzată de Parchet că a deversat deșeuri în râul Argeș
O afacere de peste 7,4 milioane de lei a fost parafată, la sfârșitul lunii trecute, de Primăria Capitalei, pentru evacuarea de pe terenurile private ale municipalității a unor deșeuri rezultate din construcții,...

Misterul rivalității dintre Macedonski și Eminescu

Misterul rivalității dintre Macedonski și Eminescu
Galerie Foto Alexandru Macedonski a trăit, fără îndoială, o viață tumultuoasă în care a cheltuit mai mult decât îl țineau buzunarele. A fost, ca cetățean, colțos, înfășurat în aere aristocrate, avid după recunoaș...

SPP s-a dotat, înainte de Ziua Națională, cu aplicații informatice în valoare de peste 20 de milioane de lei

SPP s-a dotat, înainte de Ziua Națională, cu aplicații informatice în valoare de peste 20 de milioane de lei
Galerie Foto Serviciul de Protecție și Pază, instituția care se ocupă cu protejarea demnitarilor, cheltuie peste 20 de milioane de lei pentru dotări hardware și software. 16 loturi ale unui contract-cadru au fost atribuite,...

Marea Unire din 1918, în plină molimă. Mărgele din usturoi, în loc de mască 

Marea Unire din 1918, în plină molimă. Mărgele din usturoi, în loc de mască 
Unul dintre cele mai importante momente din istoria românilor, cel în care Marea Adunare de la Alba Iulia a votat unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918, a avut loc tot în timpul unei pandemii, şi...

EXCLUSIV. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, declarații tulburătoare: „Azi suntem obligați să fim mici, fiindcă nu mai avem oameni de stat și nici strategie națională”

EXCLUSIV. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, declarații tulburătoare: „Azi suntem obligați să fim mici, fiindcă nu mai avem oameni de stat și nici strategie națională”
Galerie Foto Prilejuit de Ziua Națională a României, dialogul cu istoricul Ioan-Aurel Pop, președinte al Academiei Române și una dintre puținele voci limpezi și neatârnate ale prezentului nostru răscolit de incertitudini,...

Viața politică și luptele pentru guvernare în anul Marii Uniri și asemănările epocii cu războaiele de astăzi pentru putere

Viața politică și luptele pentru guvernare în anul Marii Uniri și asemănările epocii cu războaiele de astăzi pentru putere
Istoria este rotundă și se repetă, este o un proverb popular. Proverb care se aplică, pare-se, ad-litteram când vorbim despre politica din România. Între ianuarie 1918, anul Mari Uniri, și sfârșitul anului...

Muzeul Național al Revoluției Anticomuniste va fi gata, în doi ani, la Timișoara și costă 1,1 milioane de euro

Muzeul Național al Revoluției Anticomuniste va fi gata, în doi ani, la Timișoara și costă 1,1 milioane de euro
Ministerul Culturii a finalizat, la mijlocul acestei luni, licitația privind atribuirea unui contract referitor la elaborarea documentației și execuția lucrărilor pentru amenajarea, la Timișoara, a Muzeului...

Exclusiv: Black Friday la Poliție. Spirala chestorilor, de Ziua Națională

Exclusiv: Black Friday la Poliție. Spirala chestorilor, de Ziua Națională
Galerie Foto A fost „Black Friday” la avansări în grad, de Ziua Națională a României. In acest an, printre cei propuși la grade înalte se numără personaje ciudate: un chestor in cadrul Ministerului de Interne - abonat...

Bazele de date ale deținuților din România, rescrise de o firmă care a dezvoltat, pentru OMS, platforma de distribuție a vaccinurilor anti-COVID

Bazele de date ale deținuților din România, rescrise de o firmă care a dezvoltat, pentru OMS, platforma de distribuție a vaccinurilor anti-COVID
Galerie Foto Compania deținută de omul de afaceri Mihai Matei, președinte al Asociației Patronale a Industriei de Software și Servicii, a primit, recent, de la Administrația Națională a Penitenciarelor un contact de peste...

Dezvoltarea capacităților de producție în industria alimentară trebuie să devină prioritară

Dezvoltarea capacităților de producție în industria alimentară trebuie să devină prioritară
Interviu cu Valeriu Tabără, președintele Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” Fără capacități de prelucrare a materiei prime, valoarea producției în anul...

Polițiștii din Argeș - supărați pe sindicatul de la București și pe legile care le mănâncă banii

Polițiștii din Argeș - supărați pe sindicatul de la București și pe legile care le mănâncă banii
Conflict între polițiști și sindicaliști, în Argeș. Oamenii legii le cer socoteală celor care îi reprezintă. Un ofiţer din cadrul Secţiei 4 Poliţie Piteşti a postat un mesaj public în care își arată dez...

Miniștrii Guvernului Ciucă locuiesc într-un hectar de case, dețin 343.000 de metri pătrați de pământ și au în conturi câteva milioane de euro

Miniștrii Guvernului Ciucă locuiesc într-un hectar de case, dețin 343.000 de metri pătrați de pământ și au în conturi câteva milioane de euro
Galerie Foto Cabinetul PNL-PSD-UDMR, condus de generalul Nicolae Ciucă și căruia, mâine, Parlamentul României îi va acorda votul de învestitură, este putred de bogat, pe persoanele fizice care îl compun. Cei 23 de membri ai...
Serviciul de email marketing furnizat de