Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Victor Tatoiu, soţul Monicăi Tatoiu, a dat Ministerul Educaţiei şi Cercetării (MEC) în judecată în 2005, pentru că fiul său, Victor Tatoiu jr, pe atunci elev în clasa a V-a la American International School of Bucharest, nu primea alocaţia de stat pentru copii. Tatoiu plătea, pentru şcolarizarea băiatului său, peste 18.000 de dolari pe an.
Cu toate astea, spune el, nu i s-a părut normal să existe această discriminare. "Fiul meu a primit alocaţie până la vârsta de 7 ani de la Ministerul Muncii. După aceea n-a mai primit nimic. Nu era vorba de bani, n-aveam nevoie de 7 dolari pe lună, cât era alocaţia atunci, dar n-am înţeles de ce se practica discriminarea asta. Pentru că, spre exemplu, copiii de cetăţenie franceză, să zicem, care mergeau la şcoala de stat în România, primeau alocaţie", spune el.
Totul a început pe 5 ianuarie 2005, când Victor Tatoiu spune că a realizat că băiatul nu mai primise alocaţia de patru ani. "Am trimis un fax la Ministerul Educaţiei, în atenţia domnului ministru Atanasiu, de la acea vreme, şi am scris că «subsemnatul, am un copil în clasa a V-a la Şcoala Americană şi care nu primeşte alocaţie. În aceeaşi situaţie se mai află peste 100 de copii care studiază la mai sus amintita şcoală. Solicit lămuriri în privinţa neplăţii acestui drept bănesc cuvenit copilului meu, punerea lui în plată şi achitarea sumelor restante. Solicit de asemenea lămuriri asupra statutului Şcolii Americane în raport cu legea română şi asupra viitorului fiului meu ca absolvent al şcolii»".
Răspunsul MEC a fost că American International School of Bucharest nu era inclusă în evidenţa Consiliului de Acreditare şi că ministerul nu deţinea nici un fel de informaţie cu privire la statutul acestei şcoli. "Prin urmare, elevii unităţii de învăţământ American International School of Bucharest nu pot beneficia de alocaţii de stat. În cazul în care unitatea va face dovada organizării şi funcţionării cu respectarea prevederilor legale în vigoare, se poate adresa Inspectoratului Şcolar pentru obţinerea carnetelor de alocaţii", se mai arăta în răspunsul ministerului.
"Deci, ei îmi spuneau mie că şcoala funcţionează ilegal, deşi Vlădescu avea băiatul acolo, Isărescu avea copilul în clasa a XII-a acolo, Videanu avea copiii acolo, Geoană la fel, Dorin Marian avea copiii acolo şi etc. etc. etc... Deci, dacă mergi la o şcoală care nu-i place statului, la revedere, nu mai primeşti alocaţie. Că nu e vorba doar despre Şcoala Americană. Pot să fie şcoli confesionale, din alea de ziua a 7-a, ziua a 8-a, ştiu eu?", spune, încă revoltat, Victor Tatoiu.
În aceste condiţii, el a formulat o plângere prealabilă, în care a cerut să se constate că fiul său era înscris de cinci ani la Şcoala Americană, urma cursurile, că şcoala funcţiona în Bucureşti cu o formă de acord cu Statele Unite, iar MEC nu îi plătise niciodată fiului său alocaţie.
"Ministerul a răspuns la plângerea mea prealabilă şi mi-a explicat care este metodologia de evaluare a unităţilor de învăţământ preuniversitar, în vederea acordării autorizaţiei de încredere. Mi-au citat şi din Legea 61/1993, că fiul meu trebuie să urmeze una din formele de învăţământ prevăzute de lege. «Având în vedere faptul că din sistemul de învăţământ fac parte unităţile de învăţământ particulare acreditate, iar Şcoala Americană nu a efectuat demersuri pentru obţinerea autorizaţiei de încredere, copilul nu poate beneficia de alocaţie». Dar eu n-am înţeles un lucru – cum de lăsau ăştia şcoala să funcţioneze dacă era ilegală. Şi, dacă nu era ilegală, de ce copilul meu nu primea alocaţie?", s-a întrebat, retoric, Tatoiu.
Bărbatul s-a adresat instanţei de contencios administrativ, cerând expres recunoaşterea dreptului fiului său de a încasa alocaţia de stat pentru copii, începând cu 1 aprilie 2001, dată la care băiatul împlinise 7 ani. În timpul procesului, MEC a făcut o întâmpinare, în care a precizat că Victor Tatoiu jr nu primeşte alocaţie pentru că Şcoala Americană nu a depus cerere de acreditare şi "e ca şi cum nu există", precizează Tatoiu. "De parcă Şcoala Americană nu era pe teritoriul României, ci era pe lună". În opinia sa, dacă instituţia de învăţământ nu era acreditată sau autorizată, situaţia era imputabilă numai Ministerului Educaţiei, ca organ cu atribuţii de control şi monitorizare a instituţiilor şi activităţii de învăţământ în România.
În plus, Tatoiu a invocat şi faptul că articolele de lege în spatele căreia se ascundea MEC (art. 2, alin. 2 şi art. 5, alin. 1 din Legea nr. 61/1993) contraziceau Constituţia României. Articolul 49 din legea fundamentală precizează: "Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor. Statul acordă alocaţie de stat pentru copil şi ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori handicapat. Alte forme de protecţie socială se stabilesc prin lege".
Această prevedere nu stabileşte nici o restricţie atunci când instituie dreptul la alocaţie pentru copii. Art. 5, alin. 1, din Legea nr. 61/1993 stipula însă: "Copiii în vârstă de peste 7 ani care nu urmează, potrivit reglementărilor şcolare, învăţământul general obligatoriu nu beneficiază de plata alocaţiilor de stat pentru copii, cu excepţia celor care nu sunt şcolarizaţi din motive de sănătate, dovedite cu un certificat medical". Art. 1, alin. 2 din Legea nr. 61/1993 prevedea: "Copiii care urmează una dintre formele de învăţământ prevăzute de lege beneficiază de alocaţii de stat pentru copii până la împlinirea vârstei de 18 ani". În Constituţie însă, art. 32 precizează clar că dreptul la învăţătură poate fi asigurat şi prin "alte forme de instrucţie".
Astfel, Victor Tatoiu a ridicat o excepţie de neconstituţionalitate asupra celor două articole de lege, subliniind faptul că acestea condiţionează dreptul copiilor de a beneficia de alocaţia de stat de frecventarea învăţământului general obligatoriu, deşi în legea fundamentală condiţionarea nu era nici prevăzută şi nici permisă.
"Curtea de Apel Bucureşti, unde se judeca procesul nostru cu MEC, a admis excepţia de neconstituţionalitate, a formulat păreri care concordau cu ale noastre, dar nu era treaba lor să se pronunţe. Aşa că au trimis dosarul la Curtea Constituţională. Între timp, noi am făcut şi o sesizare, în septembrie 2005, la Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării (CNCD), pe acelaşi subiect. Am invocat faptul că dreptul de a primi alocaţie i se acordă copilului şi nu părinţilor, până la 16 ani, necondiţionat de şcoală, şi de la 16 la 18 ani condiţionat de faptul că urmează o şcoală. Iar aici iarăşi este o prostie. Pentru că el este minor până la vârsta de 18 ani", spune Victor Tatoiu.
CNCD şi-a însuşit punctul de vedere din sesizare printr-o decizie unanimă, dată pe 10 ianuarie 2006. Mai mult, consiliul a completat lista normativelor încălcate de cele două articole de lege cu diverse acte internaţionale la care România este parte, printre care – Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Declaraţia drepturilor copilului, Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale sau Convenţia privind lupta împotriva discriminării în domeniul învăţământului. La final, CNCD a cerut MEC să modifice Legea nr. 61/1993, astfel încât prevederile legale să nu mai fie discriminatorii şi să fie corelate cu tratatele la care România este parte.
Prin decizia 277 din 21 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial pe 18 aprilie 2006, judecătorii Curţii Constituţionale au declarat neconstituţionale cele două articole de lege incriminate. Printre motivări se află şi următoarea: "Evident că prin textele de lege analizate, legiuitorul a urmărit să descurajeze sustragerea copiilor de la pregătirea şcolară, iar, pe de altă parte, să împiedice dezvoltarea unor forme de învăţământ neagreate de stat. Curtea Constituţională reţine în acest sens că atingerea de către stat a unor obiective, chiar şi atunci când sunt de interes general şi necesare, nu se poate face cu încălcarea Constituţiei, a cărei respectare este întotdeauna obligatorie".
Curtea de Apel i-a acordat lui Victor Tatoiu jr alocaţia începând cu data la care tatăl său a făcut sesizarea împotriva MEC.
"Problema mea, în toată treaba asta, a fost că statul român emite legi fără să-i pese de supuşi. Eu, adică fi-miu, a câştigat până acum, dacă pot să spun aşa, cu toată bătaia de cap, vreo 2.000 de lei. Şi am cheltuit mult mai mult decât atât, pe procese, avocaţi... Asta n-a fost o acţiune făcută ca să dau din gură la televizor. A fost o acţiune făcută cu cap, cu probe, pentru care m-am zbătut. Am mers pe principiul – statul unde te prinde te jupoaie. Aşa că, dacă-l prinzi vreodată, măcar din răzbunare, trebuie să i-o tragi şi tu. Ei ne fură şi ne iau de proşti tot timpul. Şi asta nu ţine nici de partide, nici de politică... Ţine de esenţa statului românesc", spune Victor Tatoiu.
Impactul acţiunii sale a fost că, din 2006, aproximativ 80 de mii de copii care nu urmează învăţământul general obligatoriu au început să primească alocaţii.
