Interziceți apa rece! Ne îmbătăm prea mult cu ea!

În urmă cu un an, când Mirel Rădoi și-a prezentat proiectul mandatului său la conducerea echipei naționale, toată suflarea microbistă a început să viseze frumos: „Vom ataca”, „Fotbal total”, „Ofensivă totală”. Alături de Rădoi, la fel de optimiști au fost și jucătorii. Denis Alibec era chiar entuziasmat: „N-am avut în viața mea un antrenor atât de bun și de motivant. Ne face să scoatem ce e mai bun din noi, să dăm totul pe teren”. Cu speranța continuării rezultatelor excepționale și la echipa mare după succesul echipei de tineret la Euro U21 din 2019, fanii au uitat foarte repede dezastrul din mandatul lui Cosmin Contra. Viitorul părea luminos.

Publicul nostru se resemnase în ultimii 10 ani, de când ratăm campaniile de calificare una după alta. Însă odată cu venirea lui Rădoi, care dusese România U21 până în semifinalele europeanului de tineret din Italia de acum doi ani, a revenit și speranța că vom ieși din anonimatul ultimilor ani. După experimentele dezastruoase cu Christoph Daum și Cosmin Contra, discursul optimist al lui Rădoi a prins la public. „E hotărât să schimbe generațiile și să aducă un suflu nou”. 

În 2020 obiectivele au fost calificarea la Euro și clasarea pe un loc bun în Liga Națiunilor. În septembrie, când a renăscut fotbalul după lockdown-ul din martie, ne frecam la ochi și nu ne venea să credem: un egal nedrept acasă cu Irlanda de Nord și o victorie incredibilă în Austria. Părerea publicului: fabulos, extraordinar, duium de speranțe și optimism. Din păcate, a urmat un sec 0-4 în Norvegia și 0-1 acasă cu Austria și am revenit cu picioarele pe pământ. Prioritar a fost barajul cu Islanda, pierdut cu 2-0, și cât a fost el de decisiv, a fost cel mai slab meci făcut de naționala României de la acel 1-6 cu Elveția din 24 mai 1968. Nici în Liga Națiunilor nu am făcut mare lucru, acumulând 8 puncte doar pentru că Norvegia a pierdut la „masa verde” meciul de la București, pentru că guvernul de la Oslo nu a permis echipei deplasarea în România.

Conjunctura i-a fost favorabilă lui Rădoi. Jucătorii selecționați nu mai erau rezerve la echipele de club, nu cele mai mari din Europa, dar jucau. În plus, venise și cu un contingent plin de entuziasm de la echipa de tineret (Ianis Hagi, George Pușcaș, Florinel Coman, Ionuț Radu, Răzvan Marin), a „resuscitat” câțiva jucători neglijați în mandatul lui Contra, ca Alibec și Mitriță. Practic a avut la dispoziție tot ce avea mai bun fotbalul nostru, dar rezultatele n-au fost pe măsură. 

Unde a greșit Rădoi?

Pentru meciurile din această primăvară obiectivul a fost clar: minimum 6 puncte din cele trei meciuri. Asta însemna victorii cu Macedonia de Nord și Armenia și, eventual, un punct acasă cu Germania. Pentru acest obiectiv,  Rădoi a „devalizat” și lotul echipei U21 calificată la Turneul din Ungaria, luându-i la echipa mare pe Man, Hagi, Coman și Mihăilă, eligibili și pentru echipa lui Adi Mutu. Cu ei la echipa mică aveam mai multe șanse la Budapesta să învingem ori Olanda, ori Germania și să ajungem în sferturi.

Este adevărat că Mihăilă și Hagi au fost decisivi în meciul cu Macedonia de Nord, dar prioritar era și obiectivul echipei mici. Poate ar fi fost mai bine ca Man și Coman să ajute și naționala U21. Mutu s-a resemnat și a jucat cu ce-a avut la dispoziție, părăsind competiția neînvins, însă s-a ratat calificarea.

Facem primăvară cu doar două-trei flori

Din întregul lot nu pot lua notă de trecere decât 2-3 tricolori în cele trei meciuri ale acestei campanii de primăvară. De departe, cel mai bun a fost portarul Niță. Iată, din nou, din o întreagă echipă cel mai remarcat jucător român este apărătorul buturilor. Un déjà vu pentru fotbalul românesc, care a stat în ultimii ani la mâna lui Tătărușanu, care ne-a salvat și de o mare rușine cu Malta! Niță a făcut minuni cu Germania, meci care s-ar fi putut termina, fără intervențiile uluitoare ale lui, cu un scor de tenis. 

Răzvan Marin este al doilea câștig. El confirmase și la echipa de tineret, și în campionatul Belgiei însă transferul la Ajax a fost un pas greșit. Acum și-a revenit la forma din urmă cu doi ani, odată cu mutarea în Italia, unde joacă titular la Cagliari și s-a impus și la echipa națională. A fost integralist în cele trei meciuri, a oferit siguranță în fața apărării, nu a greșit decisiv. 

Al treilea câștig cert este Mihăilă. Atacantul Parmei acumulează experiență și este o certitudine. Nu a dat randament în minutele primite în Armenia pentru că a fost trimis pe flancul drept al atacului, în locul lui Man, un post pe care nu se simte bine, el fiind extremă stânga de meserie. 

Ce ne mai rămâne de făcut

Cum această campanie este definitiv compromisă, nu ne rămâne decât să pregătim viitoarea campanie, pentru Campionatele Europene din 2024 din Germania. Pentru asta trebuie o strategie bine pusă la punct la nivelul conducerii echipei naționale, al colectivului tehnic. Rădoi ar trebui să rămână, deoarece cunoaște jucătorii și, în ciuda rezultatelor slabe, lotul dă semne de omogenizare. O echipă nu se poate reconstrui într-un an, indiferent ce jucători ai avea la dispoziție. Ungaria, de exemplu, după mai bine de 20 ani de încercări de reconstrucție abia acum pare a avea o echipă competitivă. În cazul nostru, nu ar trebui să dureze atât, mai ales că există deja o structură cu jucători valoroși veniți de la echipa de tineret, în timp de maghiarii nu au avut o astfel de generație U21. Spre norocul României, există un grup de jucători care vin din urmă, mulți aduși sub tricolor chiar de Mirel Rădoi.

Totuși, selecționerul s-a plâns după înfrângerea de la Erevan că jucătorii nu i-au respectat deloc planul tactic și i-a acuzat de indisciplină. Acesta este un fapt grav, dacă Rădoi a pierdut controlul în vestiar. În cazul în care va rămâne la echipă, deși a dat de înțeles că ar putea demisiona, Mirel Rădoi va trebui să fie mai ferm cu jucătorii și, mai ales, să aibă sprijinul conducerii Federației și al conducerii tehnice. Însă și acolo ar trebui făcute câteva schimbări. Una din ele este necesara îndepărtare a lui Mihai Stoichiță.

Remaniere totală a lotului

Pentru câțiva jucători ar trebui să fie un capăt de drum la echipa națională. Ciprian Deac, Camora, Chiricheș sau Keșeru nu mai sunt de viitor. Peste patru ani vor avea o vârstă prea înaintată ca naționala să se mai poată baza pe ei. Dar avem tineri care-i pot înlocui.

La portari stăm bine. Îi avem pe Niță, Andrei Vlad și Ionuț Radu, care și-au confirmat valoarea. La nivelul fundașilor sunt perspective. Există jucători de viitor ca Radu Boboc, Andrei Burcă, Alexandru Pașcanu, Radu Drăgușin, Andrei Chindriș, Denis Haruț, alături de Alin Toșca, Ovidiu Popescu și Alexandru Crețu.

Stăm promițător și la mijlocul terenului. Au confirmat Răzvan Marin, Ianis Hagi, Florin Tănase, Alex Cicâldău și împreună cu Alex Maxim și Nicușor Stanciu și putem spera la o linie de mijlocași solidă. Mai mult, sunt așteptați să fie promovați de la tineret Răzvan Oaidă, Andrei Ciobanu, Darius Olaru, Olimpiu Moruțan și Cătălin Itu, toți cu prestații mulțumitoare. Pe aripi avem, de asemenea, jucători buni: Dennis Man, Valentin Mihăilă, Alexandru Mitriță. Nu avem însă atacanți centrali. Este compartimentul în care nu prea există soluții. Keșeru are deja 34 de ani și nu mai reprezintă o soluție de viitor. Înlocuitorul lui, George Pușcaș a decepționat în aceste trei meciuri și, mai mult, și-a lăsat echipa în inferioritate numerică. De la tineret sunt speranțe doar cu George Ganea, iar dintre veterani, așteptăm revenirea lui Denis Alibec, însă accidentările dese îl fac de cele mai multe ori indisponibil.

Unde greșim noi

Este nevoie de o echipă reprezentativă reconstruită practic de la zero. Nu mai merge cu cârpeli, iar asta presupune un proces de durată. Dacă nu vom avea răbdare, ne vom îmbăta din nou cu apă rece, visând aiurea rezultate mărețe.

De rău

Calificarea la Mondialul din Qatar este compromisă după doar trei meciuri. Am încasat 6 goluri în trei partide, în condițiile în care portarul nostru a făcut de multe ori minuni între buturi, și suntem la cel mai slab start de campanie din ultimii 50 de ani. Dacă cu Germania era clar că nu aveam ce visa decât la cel mult un egal, în celelalte două partide ne așteptam, dacă nu să defilăm, măcar să nu avem griji. Paradoxal, am avut cele mai ofensive formule de echipă în teren, însă fără să atacăm. Mai grav este că dacă nu am atacat eficient, am avut nicio apărare eficientă, tot mai slabă de la meci la meci, și puteam încasa goluri pe bandă rulantă fără prestațiile de excepție ale portarului Niță. Parafrazându-l pe Caragiale, avem o națională sublimă, al cărei joc lipsește cu desăvârșire.

De bine

Marele câștig este că avem portar, pe Niță, cel mai bun jucător român din întreg lotul României. Alte câștiguri sunt buna integrare în echipa mare a noii generații promovate de la tineret. Man, Mihăilă, Cicâldău, Ianis Hagi sau Răzvan Marin vor fi titulari incontestabili la națională în următorii ani. Tot la „de bine” este că s-au găsit soluții în banda dreaptă, unde Mogoș și Ovidiu Popescu vor prinde echipa prin rotație. Și Florin Tănase a dovedit că poate fi chemat constant la reprezentativă, alături de Burcă, Maxim și Bicfalvi. Alături de ei vor mai „urca” de la tineretul lui Mutu puștii Ciobanu, Olaru, Mățan, Marius Marin și Oaidă, cu care Rădoi, dacă va rămâne la cârma echipei, are 4 ani la dispoziție să creeze o bună echipă națională.

Mirel Rădoi 2019 vs Mirel Rădoi 2021

Voi schimba filosofia la echipa națională. România va fi o echipă de atac, indiferent de adversarul pe care-l vom avea în față.
 

Echipa României nu va trage de timp. Ne asumăm riscul, dar nu ne vom tăvăli să treacă secundele.
 

Nu vor mai exista pase în spate. Toate mingile vor merge pe atac, combinativ, modern.
 

Fotbal total, ultraofensiv, determinare supremă pe teren, asta este filosofia pe care o vom implementa la lotul reprezentativ.
 

Colectivul este unit și receptiv. Jucătorii au înțeles ce vrem de la ei. Pe mulți chiar eu i-am promovat.
 

Cunoșteam foarte bine echipa Armeniei, știam ce fac cele două aripi, nimic complicat. Dar jucătorii noștri nu au făcut ce am pregătit la antrenamente.

În meciul cu Germania am fi avut și noi posesie doar dacă ni se dădea o a doua minge pe teren.
 

Poate ce încerc să discut cu ei nu ajunge clar la urechea lor. Pentru mine e un semnal de alarmă. Va trebui să îmi pun un mare semn de întrebare.
 

Mă încearcă sentimente ciudate, nu am fost în stare ca naţională cu jucători tehnici să ţinem de balon.
 

La felul în care au evoluat jucătorii, să știți că am emoţii şi pentru meciul cu Liechtenstein.

Întrebare la Radio Erevan: 

- Este posibil ca Armenia să învingă România?

- Da, dar cu condiția ca România să se bată singură.

Și Adrian Mutu trebuie să o ia de la zero

Spre deosebire de echipa mare, tineretul U21 pregătit de Adrian Mutu nu a dezamăgit la turneul EURO U21 din Ungaria. Repartizată în cea mai dificilă grupă, cu Olanda, Germania și gazda Ungaria, pariurile ne dădeau zero șanse să obținem măcar un punct. Totuși, Mutu și-a mobilizat jucătorii, și chiar dacă lotul i-a fost subțiat de selecționarea la echipa mare a patru jucători de bază, Hagi, Man, Coman și Mihăilă, au părăsit competiția neînvinși. Am fost egalii Olandei și Germaniei și am învins Ungaria, în ciuda unui arbitraj ostil, cum rar ne-a fost dat să vedem. Însă este un final de ciclu la echipa de tineret, majoritatea jucătorilor vor depăși vârsta de 21 de ani și nu vor mai fi eligibili pentru viitoarea campanie europeană. Speranțele cele mari se pun pe tânărul Octavian Popescu de la FCSB ca în jurul lui să se creeze o nouă echipă de valoare. Marea provocare a lui Adrian Mutu abia acum vine, pentru că actualul lot a fost moștenit de la Rădoi. Urmează o muncă grea de selecție, studierea loturilor U19 și U17 și a juniorilor talentați care nici măcar nu sunt legitimați la cluburi din România. Una peste alta, ultimele două generații la naționala României U21 au avut rezultate pe alocuri uimitoare și s-a urcat ștacheta foarte sus. Sarcina lui Mutu este să mențină nivelul acestor performanțe.