Straja / Vântul goneşte zăpada de pe pârtiile de schi

Se întâmplă lucruri ciudate. Staţiunile care în sezoanele precedente aveau cea mai multă zăpadă, suferă acum din cauza lipsei materiei prime pentru sporturile de iarnă.

Ninsorile din acest week-end au albit din nou muntele, dar asta nu înseamnă că totul este perfect acum în staţiunile de schi. Aglomeraţia nu va dispărea niciodată de pe Valea Prahovei atâta timp cât românul încă îşi mai permite să-şi etaleze maşina de zeci de mii de euro pe care se chinuie să o lase într-un loc unde nu trebuie să plătească parcarea. Pe pârtii este totuşi ceva mai bine, pentru că stratul de zăpadă proas­pă­tă are o grosime 15-20 de centimetri, astfel că turiştii nu mai trebuie să facă slalom printre pietre şi noroi. Grav este însă că administratorii pârtiilor nu ştiu să preţuiască ce le-a dat Dumnezeu şi nu îngrijesc pista cu ratracul. Dacă le ceri socoteală, îţi spun că nu e treaba ta, că ei ştiu ce au de făcut, dacă te dai un pic la ei, îţi zic să le dai tu bani de motorină dacă vrei să fie pârtia bătută. Şi dacă nu le dai ceva, te trimit ori la schi în Austria, ori la origini. Trăiască Republica Populară Ro­mâ­nia şi toţi dobitocii care trăiesc în ea, în frunte cu ăia care s-au dat cu mo­to­pâr­ţu­rile şi trocaricele prin Valea Dorului sâmbătă. A fost un concurs pe acolo, zgomot ca la uzina Republica, dar şi un pic de lagăr nazist din moment ce posesorii de snowmobile şi-au lăsat motoarele porni­te şi fumul scos a venit chiar peste oa­me­nii care stăteau la coadă ca să urce în te­le­sca­un. Ce să mai comentăm? Să­nă­ta­te curată! Fugi de Bucureşti, zici că te duci la munte, unde e aer curat, şi nim­e­reşti la o cură cu monoxid de carbon. Mă­car a fost gratis! Aşa că nu are rost să mai co­men­tăm. Trebuie să trecem la ceea ce ne in­te­re­sează pe noi, zăpada. Pe care ăştia cu snowmobilele au tocat-o cu urma lor de la şenile, astfel că Valea Dorului arată acum ca un ogor. Noroc cu oamenii de la Teleferic Prahova, care au grijă să aranje­ze cum trebuie pârtiile în fiecare noapte. Ca să nu le mai scape zăpada printre de­ge­te, au ajuns să pună pe munte aproape 3 kilometri de carduri din lemn, care aju­tă la păstrarea zăpezii pe pârtii. Metoda brevetată acum două sezoane la Sinaia va fi preluată şi la Muntele Mic şi Straja.

LUMEA E NEBUNĂ DUPÂ SCHI
Pe Valea Jiului a fost destulă lume la schi în week-end. Pentru că în Parâng cabanierii vorbesc împreună şi se înţeleg separat, turiştii preferă Straja, unde au condiţii de cazare mai bune, iar pârtiile sunt mai îngrijite. Dar şi aici sunt proble­me, deoarece nu a mai nins aşa de mult ca în sezoanele anterioare. Iar viscolul a mu­tat o parte din zăpada de pe pârtia Mutu în pădure. Până la urmă, dracu’ nu e chiar atât de negru, pentru că şi acolo sunt do­uă pârtii chiar foarte bune – Lu­pu­lui şi Ca­nal, pe care se poate schia ex­ce­lent, mai ales că zăpada are în unele locuri mai mult de un metru grosime. La Straja, la 9 ki­lo­­metri distanţă de oraşul Lupeni, lucru­rile sunt foarte bine delimitate. În­ce­pă­to­rii stau la Platoul Soarelui, o pârtie de în­cepători foarte lată, iar avan­sa­ţii schiază pe Mutu şi Constantinescu. Paltonarii se bucură de libertate de miş­ca­re. Sunt ca ţiganii cu cortul, iar unora ar trebui să li se pună o dungă roşie pe buletin. Ultima bucată de pe pârtia Constantinescu, deservită de teleschiul nu­mă­rul 3, este destul de abruptă, iar un schior experimentat o coboară cu atenţie. Dar şo­şo­na­rii le dau clasă tuturor. Deşi sunt avertizaţi de oamenii care lucrează la in­sta­la­ţi­ile de transport pe cablu că ar putea fi amendaţi dacă intră neechipaţi pe pârtie, nu le pasă de nimic. Urcă pe jos până la Crucea Eroilor, fac poze cu telefoanele luate în rate pentru a da bip-uri, după care o iau la vale cu sania. Unii dintre ei se opresc la timp, alţii se opresc la spital. Important este că Jandarmeria veghează la bunul mers al lucrurilor şi nu aplică nici o amendă.

Dezvoltare benefică
Acum doi ani, Consiliul Judeţean Hunedoara a asfaltat drumul care leagă Straja de Lupeni. Staţiunea din Masivul Vâlcan este într-o continuă dezvoltare şi parcă haosul din iernile trecute a mai dispărut. E adevărat, au apărut pantofari, dar localnicii spun că aceştia sunt veniţi de la Bucureşti. În clipa de faţă, toate cabanele din staţiune au internet şi apă caldă. Pârtiile sunt bătute în fiecare dimineaţă pentru ca turiştii să beneficieze de condiţii de schi cât mai bune. Accesul la instalaţiile de transport pe cablu se face pe bază de cartelă. Seara, puteţi petrece la Club Montana, situat chiar la intrarea în staţiune, în imediata apropiere a teleschiului cu numărul 3.