x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Doolce şi fină e păpuşa din vitrină

0
Autor: Irina Crudu 14 Ian 2010 - 00:00
Doolce şi fină e păpuşa din vitrină Karina Knapek/Jurnalul Naţional


"Fată, ai văzut, fată, ce maşină şi-a tras ăla?!", se aude la intrarea în "locul magic" în care pitzipoancele merg, împreună cu pitziponcii aferenţi, pentru a se transforma în jucăriile de plastic pe care le vedem cu toţii - piele bronzată artificial, unghii false lungi, pictate cât mai colorat, şi părul blond de păpuşă Barbie, pentru că "Fată, tot blondul e la modă, fată!".

Şi cum altfel ar putea fi puse în valoare hainele sumare, sclipiciul şi paietele, genţile lucioase şi pantofii de lac, dacă nu printr-o "îngrijire" corporală minuţioasă. Şi ce s-ar face ele dacă n-ar exista saloanele de înfrumuseţare de fitze, poziţionate "central" (ca să ştie tot poporul că ele au bani) şi cu pre­ţu­ri peste me­die? Ce s-ar face ele dacă nu ar exista alte pitzi, cu spirit de antreprenor, care să deschidă astfel de afaceri? Cu o semicarieră în modă, show-bizz sau muzică, pitzipoanca antreprenor se decide să fie altruistă şi să-şi ajute semenele. Şi Doamne fereşte să te nimereşti tu, femeie normală, prin locurile în care rozul şi plasticul sunt la putere!


SPRE FITZE, ÎNAINTE!
Astfel că pseudovedete precum Laurette Atindehou, un manechin "în vogă", şi-a inaugurat cu fast, în plină criză financiară, salonul de înfrumuseţare. La deschidere au participat, cum era şi de aşteptat, "frumoase" plastice de-acelaşi nivel, precum Ramona Gabor, recunoscută prin statutul de "soră" de VIP de România.

Alte femei, cu principale profesii soţii de fotbalişti, de oameni de afaceri sau de politicieni, au optat şi ele pentru acest tip de afaceri. Cum se spune, când faci ceva din pasiune şi încredere se cunoaşte. Iar saloanele de înfrumuseţare de fitze apar şi ele ca ciupercile după ploaie. La fel ca şi pseudovedetele la noi.

Preţurile practicate nu sunt nici ele din cele mai mici, pentru că o pitzi adevărată nu va alege niciodată să meargă la un salon unde manierele sale de înaltă clasă nu sunt atât de căutate - nu toată lumea apreciază râsul grotesc, vorbitul în gura mare, apelativul "fată" folosit în exces şi lauda de sine.

Ca să-şi etaleze tenul lor bronzat de "păpuşe sexy", plătesc circa 60 de lei pe o şedinţă săptămânală, iar pentru unghiile false peste 150 de lei. Mode­lul care le face "unice" costă şi el încă 30 de lei per unghie. Coafatul, pedichiura şi epilatul ridică şi ele ştacheta. Astfel că o pitzi nu pleacă fără să lase circa 500 de lei săptămânal la un salon de fitze. Plus un bacşis gras, dacă sunt suficient de mult periate de personalul aferent.

Concluzia este că, oricât de mult ar costa să ne îngrijim şi să ne păstrăm respectul de sine, costă mai mult să fii pitzipoancă. Valoric vorbind, e mai de greutate portofelul celei din urmă. Nu e uşor să susţii existenţa şi extinderea atâtor saloane de înfrumuseţare aflate central şi cu o chirie ridicată. "Fără număr, fără număr!"


"DE CE SĂ AŞTEPT EU LA COADĂ?!"

Dacă vrei să scapi de fitze şi de clientele cu "personalitate ascuţită" nu-ţi rămâne decât să fugi din Floreasca sau Dorobanţi. "Am deţinut un salon «central» în urmă cu trei ani. Aveam pregătirea necesară, însă şi mai multe cliente «dificile». E greu să-i explici unei persoane care crede că i se cuvine totul că o programare în­seam­nă o programare şi că noi mai avem şi alţi clienţi. Într-adevăr, nu plecau până nu lăsau minimum 500 de lei pe mani­chiu­ră, solar, masaj, pentru că altfel nu erau cool. Practic alegeau locul pentru a-şi afi­şa «statutul». Iar o astfel de «personalitate» trebuie să se manifeste. Să fie ob­ser­vată, să iasă în evidenţă. Lucru care de­ran­ja vizibil cealaltă clientelă", a explicat Cristi, patronul salonului Stillisimo.

"Deşi există multe vedete cu capul pe umeri care aleg şi saloane periferice, ma­jorita­tea vin la cele de pe Dorobanţi pentru defilare. Am preferat să renunţ la sa­lonul de pe Dorobanţi, am ales o locaţie mai pu­ţin centrală, unde femei care se îngrijesc pentru ele, nu doar pentru fitze, plă­tesc cam aceeaşi sumă de bani", a conti­nuat el. În ceea ce priveşte profitul, chiar şi pe timp de criză, salonul "de car­tier" are acelaşi profit ca cel ultracentral, fără cliente «de fitze» şi cu preţuri de do­­uă ori mai mici decât cele practicate acum trei ani. Aviz proprietarilor de sa­loane de înfrumuseţare care se dau peste cap să le îndeplinească poftele fitzoaselor cu bani. Şi care încurajează «libera exprimare».

Mai rău este că atitudinea clientelor «centrale» este «împrumutată» şi de către personal, denumit cât mai pom­pos - hair stylist. Asta însemnând că nu doar te tunde, ca o coafeză obişnuită, dar te tunde strâmbând din nas şi cu o atitudine arogantă.

"Am fost tratată ca ultima sărăntoacă atunci când mi-am permis să intru în salon cu o umbrelă udă, semn că nu tocmai m-am dat jos dintr-un Jeep. Deşi am cheltuit o sumă considerabilă şi pe tuns, şi pe coafat, «hair stylista» mea şi recepţionera, nişte adevărate dive, lăsau impresia că prezenţa mea le deranjează. Lucru de înţeles, având în vedere că nu eram o obişnuită a locului şi am refuzat aluzia de a-mi pune şi eu nişte unghii false pentru a intra în rând cu lumea bună", ne-a povestestit Otilia experienţa ei nefericită. Astfel, cu bani sau fără bani, femeile caută disperate saloane în care să scape de pitzipoancele care muncesc sau care se "înfrumuseţează" acolo.


NOI MODELE MEDIA
La salon, la solar, la masaj sau la piscină, pitzipoanca nu trece neremarcată. "Eu?! Să stau la coadă? Dar ce? Sunt ultima ţărancă, să aştept după aia!? Cât mai durează?" Pitzipoanca vorbeşte tare, pentru că vrea să atragă atenţia, iar dacă sclipiciul şi hainele de prost-gust nu sunt suficiente atunci caută metode alternative. Te priveşte de sus, şi nu neapărat pentru că ar fi mai înaltă, ci pentru că nimeni nu-i ca ea. Lucru total adevărat!

"Nu de puţine ori am fost martora unor scene de prost-gust în care piţipoanca s-a arătat nemulţumită de faptul că trebuie să aştepte la solar, că manichiurista are multe programări, care nu o includ, sau că la coafor este coadă mult prea mare.

Nu pot să uit o întâmplare petrecută vara trecută la piscină, când o domnişoară îmbrăcată cu costum de baie cu mărgele şi paiete, cu un lanţ gros de aur în jurul ta­liei şi scăldată în ulei de bronzat nu a fost lăsată să intre în apă înainte de a face duş. A provocat un scandal monstruos", a povestit Gabriela.

După ce-şi termină spectacolul şi plasticizarea, pitzipoanca îşi ia cocalarul, se suie în BMW-ul "proprietate proprie" şi pleacă să-i arate lumii valoarea ei. Lăudată de presa centrală şi de ziarele de scandal, pitzipoanca vedetă stabileşte trendul în România. Să nu ne mai mirăm deci când "fetiţele" de 14-15 ani visează şi ele la unghii false colorate cu roz şi cu sclipici pe alocuri, la rochii cât mai decoltate şi cu paiete şi la acel cocalar cu lanţ de aur la gât, care să o plimbe cu BeMVe-ul pe Dorobanţi.
Citeşte mai multe despre:   mişcarea de rezistenţă

Serviciul de email marketing furnizat de