Soluția românească: dacă nu avem WC-uri, desființăm școlile

Deși s-au construit sute de școli noi, cu bani de la bugetele naționale și locale sau din fonduri europene, au rămas unități de învățământ cu WC-uri neconforme. Ca să nu mai apărem pe ultimele locuri în statisticile europene anuale, Guvernul a luat o decizie „din pix”, eliminând problema „din rădăcină”: se desființează școlile fără WC-uri. Ce dacă vor abandona școala mii de copii care nu vor putea merge apoi zeci de kilometri pe jos? Analiza cifrelor le-a arătat „experților” statisticieni că o medie de 144 de elevi pe o astfel de școală care nici măcar n-are statut juridic și administrație proprie nu înseamnă o pierdere prea mare.

Ministerul Educației s-a spălat pe mâini, ca Pilat din Pont, de problema WC-ului din curtea școlii. Printr-o Hotărâre de Guvern de miercuri, vor fi alocați bani pentru 126 de școli, ca să rezolve problema WC-urilor neconforme care ne fac de râsul lumii, în statisticile Eurostat. Doar că banii nu sunt dați pentru toate școlile care au WC în curte și nici măcar nu li se alocă direct școlilor, ci Consiliilor Locale, care vor face ce vor dori. Nici măcar nu sunt bani pentru canalizare și alimentare cu apă sau măcar pentru racordarea la alimentarea cu apă și la canalizare. De fapt, multe localități nici măcar nu pot avea rețele de alimentare cu apă și canalizare, nu neapărat pentru că nu sunt bani sau pentru că nu s-a investit, ci pentru că nu permit condițiile tehnice, în zonele izolate, mai ales la munte și în Delta Dunării. Acum, prin HG, 126 de școli au primit, doar teoretic, prin Consiliile Locale, bani pentru a face toalete. Suma este imposibil de folosit pentru scopul – nobil, de altfel – de a aduce „în rândul lumii” unitățile de învățământ din mediul rural: circa 15.000 de euro. De acești bani, consiliile locale ar trebui să găsească soluții pentru transformarea unei săli de clasă în toaletă, chiar dacă nu există apă curentă și canalizare. „Specialiștii” care au aranjat „din pix” situația celor 126 de școli n-au fost pe teren, să afle cum arată acele clădiri în care ei presupun că se pot construi toalete moderne. În multe cazuri, sunt case vechi, amenajate pentru a funcționa ca școli, în lipsă de altceva. Dacă în ultimii 80 de ani au fost administrații care au considerat că se poate învăța în orice condiții, doar pentru a se asigura școlarizarea copiilor, astăzi avem în administrație oameni mult mai inteligenți, care analizează doar cifre și statistici, considerând că e mai bine să nu se ducă deloc la școală câteva mii de copii, decât să aibă condiții improprii la toaletă.

În afară de cele 126 de școli care primesc suma fixă de circa 15.000 de euro pentru amenajarea toaletelor, rămân 199 cu latrine, iar pentru „o bună parte din ele s-a decis deja comasarea cu alte structuri”, a declarat, miercuri, ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, care consideră că „dacă autoritățile locale vor utiliza sumele, vom elimina în scurt timp total această problemă”, în privința celorlalte 126. „Un număr de 126 de școli nominalizate vor primi finanțare pentru a elimina această problemă a grupurilor sanitare neconforme. 126 de școli în care învață 13.840 de elevi. Dacă veți face o simplă împărțire, veți vedea că numărul mediu de elevi pe școală este 145, deci este vorba despre școli mici. În cazul în care autoritățile locale, care vor avea de îndată sumele aprobate în bugetele locale, este vorba despre ultima medie de 85.000 de lei per școală pentru a asigura conformitatea grupurilor sanitare, o sumă care exclude cheltuielile ocazionate de branșamente și canalizări, apă potabilă, acestea provin din bugetele autorităților locale”, a explicat Sorin Cîmpeanu. Însă Ministerul Educației se spală pe mâini până la capăt, plasând problemele administrative exclusiv în ograda administrațiilor locale, pentru a se putea ocupa de buna gestionare a educației, ceea ce ar trebui să facă de la început. Prin aceeași HG, atribuțiile Ministerului legate de partea administrativă trec în sarcina primăriilor.

Situație similară cu cea a spitalelor desființate

Exact ca în cazul dezastrului din sistemul sanitar, după desființarea spitalelor de provincie, avem acum o nouă problemă, pentru că urmează să se comaseze – adică să se desființeze – școlile cu WC în curte, adică exact cele din zonele defavorizate, unde abandonul școlar este cel mai ridicat, exact din cauza imposibilității de a ajunge la școală. Cei care fac aceste calcule „din pix”, analizând exclusiv situația din cifre și statistici, niciodată pe cea reală, din teren, nu înțeleg de ce elevii din mediul rural, din satele izolate, nu se duc la școală, dacă școala se află la 20 de kilometri distanță de casă. „Ce se întâmplă cu școlile care nu au canalizare și apă? Cum se pot face toaletele, fără apă și canalizare? Suma alocată este oricum mult prea mică pentru a se putea construi toalete în interior. Unde să bagi o toaletă într-o școală cu 6 săli de clasă? Doar să transformi o sală de clasă în toaletă. Dar suma este foarte mică. Pe vremea lui Tăriceanu s-au construit toalete cu sume de peste 100.000 de euro. Și cum comasezi școala din Scărișoara cu cea din Câmpeni? Hai să luăm România reală în analiză! Sunt zone cu o singură astfel de școală pe zeci de kilometri, deci unde îi vor duce pe acei copii, mulți dintre ei fiind din zona montană? România reală arată cu totul altfel decât se vede de prin birouri. Concret, nu cred că se va ajunge la așa ceva, pentru că nu vor permite consiliile locale. Nu vor accepta să rămână fără școală în localitate. Sunt comune izolate, formate dintr-un singur sat, unde nu se poate comasa școala cu una aflată la peste 10 kilometri distanță. Avem încă drumuri desfundate, nu avem transport școlar, deci nu se poate face această comasare”, a explicat, pentru Jurnalul, Simion Hăncescu, președintele Federației Sindicatelor Libere din Învățământ (FSLI).

Elevii, invitați să meargă zeci de kilometri pe jos

E greu de analizat imaginea de ansamblu a unei Românii cu 90% din teritoriu în mediul rural și urbanul mic, unde nu sunt nici drumuri, nici microbuze școlare, pentru a ajuta copiii să meargă la școală. E mai bine să se elimine problemele, tăind pur și simplu de pe listă școlile cu probleme – ca să dea bine în viitoarele statistici. Chiar dacă s-au investit sute de milioane de euro în așa-zisele programe de reducere a abandonului școlar, în ultimii 20 de ani. Ministrul Cîmpeanu a mai explicat că nu e o problemă foarte gravă în privința comasării multora dintre cele 199 de școli care vor rămâne cu WC-ul în curte, pentru că în această listă nu e „nicio școală cu personalitate juridică, toate 199 sunt structuri”. Dar acele „structuri” care apar menționate cu acest statut în documente reprezintă, de fapt, singura posibilitate pentru mii de copii din România de a merge la școală, pentru că fără acele „structuri”, acei copii nu vor putea parcurge pe jos zeci de kilometri pe zi, mai ales iarna, prin munți, la temperaturi extreme. „Pentru o bună parte din ele, având viabilitate redusă, s-a decis deja comasarea cu alte structuri. Deci în acest fel, dacă autoritățile locale vor utiliza sumele puse la dispoziție de Guvern, vom elimina în scurt timp total această problemă care trenează, cum spuneam, de mult timp în sistemul de educație românesc: grupuri sanitare neconforme”, a mai declarat Sorin Cîmpeanu. Așadar, fără WC-uri conforme, mai bine desființăm școlile, ca să nu ne facem de râsul lumii. După dezastrul provocat de cei doi ani de pandemie, Uniunea Europeană a lansat un nou proiect pentru „reducerea abandonului școlar”, absolut inutil în România, pentru că fondurile nu se pot aloca exact pentru aceste probleme: toaletele din curte și microbuzele școlare. Astfel s-a ajuns și la soluția actuală: dacă a văzut că nu poate rezolva problemele nici prin acest proiect de finanțare, Guvernul a decis eliminarea lor, tăind cifrele care deranjează.  

Nimeni nu a-ntrebat sindicatele

Pentru luarea acestei decizii, Guvernul nu a consultat sindicatele, de la care „specialiștii” care au făcut ajustări „din pix” ar fi putut afla ce înseamnă 199 de „structuri” cu „viabilitate redusă”. Din analiza cifrelor, comparate cu alte cifre – de exemplu o școală din satul Glod, județul Dâmbovița, comparată cu Școala nr. 1 din București –, pare măsura ideală comasarea, dar pe teren, pentru că numărul de elevi e mult mai mic în Glod. Dacă „specialiștii” s-ar fi deplasat până în satul Glod, ar fi observat că profesorii de acolo au făcut eforturi colosale, în ultimii 32 de ani, pentru a aduce la școală copiii din comunitatea locală de romi, unde abandonul școlar este foarte ridicat. În ciuda tuturor eforturilor pe care le-au făcut cadrele didactice, mult peste atribuțiile lor, reducând rata abandonului școlar în fiecare an, acum se ia o decizie pe baza analizei unor cifre care le arată „specialiștilor” statisticieni că școlile cu puțini elevi ar putea fi comasate/desființate, fără a se ține cont de faptul că acei copii din acele comunități defavorizate nu vor mai merge deloc la școală, după inteligenta măsură luată „din pix”. Tot „din pix” se rezolvă și problema deficitului de profesori, pentru că, desființând școlile, nu va mai exista nici nevoia de cadre didactice. La fel se rezolvă și problema internetului, adică se elimină nevoia. „În comunitatea din care dispare școala, în cel mai scurt timp va dispărea și acea localitate. Din punctul meu de vedere, acesta este rezultatul subfinanțării sistemului de învățământ, prin procentul de 2,5 din PIB, care va fi păstrat până în 2025 cel puțin. E mai simplu pentru politicieni să desființeze școlile. Am avut un ministru care a creat o școală în fiecare localitate, apoi au venit miniștri, nu doar ai educației, care au desființat școli. Trăim în țara în care se scot la licitație microbuzele școlare pentru datoriile neplătite ale primăriilor care au organizat chefuri cu lăutari. Nu știe nimeni ce vor face primăriile cu banii alocați acum pentru toalete. Pe sindicate nu le-a întrebat nimeni nici acum, nici atunci când s-a schimbat structura anului școlar”, a declarat, pentru Jurnalul, Marius Nistor, președintele Federației Sindicatelor din Educație (FSE) „Spiru Haret”.

Se merge pe ideea descentralizării, iar administrația locală gestionează clădirile școlilor. S-au luat multe decizii greșite, în ultimii ani. Este clar că va crește abandonul școlar. Este o măsură proastă, care demonstrează ce politică se duce de fapt în domeniul educației.

Marius Nistor, președinte FSE „Spiru Haret”