Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Directorul Centrului pentru Studiul Politicilor Economice din Bruxelles si directorul unui think tank din Roma scriu, pentru Jurnalul National, despre piata muncii si imigratie. In Uniunea Europeana, temerile referitoare la globalizare si antipatia fata de integrare si imigratie au provocat esecuri politice majore, inclusiv referendumurile esuate din Franta si Olanda cu privire la tratatul constitutional al Uniunii, precum si un moratoriu de facto despre discutiile de aderare cu Turcia. Consiliul European si Comisia au asistat neputincioase, deoarece nu ele aveau putere de decizie.
Regulile depasite ale pietei sunt motivul principal pentru care avantajele pietei interne si ale uniunii monetare nu au reusit sa se concretizeze. Rigiditatile pietei de munca, mai ales in Franta, Germania si Italia, blocheaza ajustarile pentru un mediu al competitivitatii crescute pe pietele integrate. Cei care isi pierd slujbele nu pot gasi unele noi din cauza barierelor de acces, in vreme ce somajul pe termen lung ii face pe cei care au serviciu sa se simta amenintati. Datorita acestei viziuni alarmiste asupra imigrantilor si a integrarii pe piata interna, ambele grupuri au devenit ostile Europei.
Daca nu pot face reforme, Franta si Italia vor fi tentate in cele din urma sa nu-si mai onoreze angajamentele in ceea ce priveste libera circulatie a bunurilor, a serviciilor si a fortei de munca, poate chiar sa abandoneze euro, ceea ce ar avea consecinte destabilizatoare pentru toti membrii. De aceea, exista un interes comun pentru incurajarea politicilor nationale care sa fie in concordanta cu integrarea si cu piata interna.
REFORME. Reformele structurale sunt de obicei intampinate de reticenta din cauza incertitudinii referitoare la costuri si distributia lor. O modalitate de a slabi aceasta reticenta este implicarea nu numai a ministrilor si a sefilor de guvern in schimbul de informatie referitor la design-ul politicilor publice, dar si a celor care sunt rezistenti la schimbare, in special sindicatele.
Experienta reformelor incununate de succes din tarile anglo-saxone si nordice demonstreaza ca Europa nu e neaparat condamnata la stagnare, cu conditia sa renunte la protectia rigida a angajatilor. Cheia pentru a depasi rezistenta este sa poti da lucratorilor afectati motive sa spere ca vor putea gasi o noua slujba. Consiliul European ar mai putea recomanda ca orice relaxare a protectiei angajatilor sa fie insotita de stabilirea unui salariu minim, stabilit ca procent din salariul pentru cei angajati pe termen lung. Cu un pachet de politici atat de cuprinzator, reticenta fata de schimbare se va diminua probabil.
Imigratia ridica provocari si mai mari de politici publice, avand in vedere ca noii intrati sunt perceputi ca un pericol in ceea ce priveste slujbele si excluderea nativilor din serviciile sociale. Exisa multe dovezi ca restrictiile de imigratie dintr-o tara redirectioneaza fluxurile de imigranti spre alte tari din UE, si ca migratia este atrasa de prevederile generoase de asistenta sociala. Mai mult, pietele de munca ce functioneaza bine atrag imigranti cu un set de calificari mai bune, in vreme ce tarile cu protectia rigida a angajatilor sunt vizate de cei cu un nivel inferior de calificari si de cei care lucreaza ilegal. Migratia fortei de munca prezinta provocari si pentru tarile de origine, deoarece le diminuneaza efectivul de lucuratori tineri si educati.
Coordonarea politicilor poate furniza remedii eficiente pentru aceste efecte nedezirabile. Doua masuri ar fi utile, in mod special. Prima, statele membre vechi ar trebui sa ridice imediat restrictiile referitoare la libertatea de miscare a muncitorilor pentru tarile nou intrate. Orice salariu minim ar trebui sa poate fi aplicat automat pentru lucratorii imigranti, rezolvandu-se astfel problema competitiei "incorecte" pentru slujbele care presupun calificari minime.
In al doilea rand, UE ar trebui sa puna la punct un cadru general comun de admitere a lucratorilor imigranti din afara Uniunii. Un astfel de cadru ar trebui sa includa un "sistem pe puncte" pentru selectarea celor care vor sa aplice pentru permise de munca si drept de rezidenta, ceea ce va permite acordarea unui scor pentru fiecare in parte, bazat pe criterii obiective, cum sunt abilitatile lingvistice, educatia si experienta. Aceasta abordare a fost implementata cu succes in Australia, Noua Zeelanda si Elvetia. Germania si Marea Britanie sunt pe cale sa adopte acest procedeu.
Aceste politici pentru piata fortei de munca si imigratie ar trebui sa devina tinta pentru coordonarea politicilor in UE. Prin concentrarea politicilor pentru a sustine procesul de integrare, dar pastrand in acelasi timp modelul social european, Consiliul European ar deveni iarasi un forum cu greutate pentru politici publice, unde nevoile reale si sperantele cetatenilor si-ar putea gasi raspunsuri eficiente.
Daniel Gros
Stefano Micossi
Citește pe Antena3.ro
