BUNICA LUMII / Obama, revanşa sclavilor

Învingător strălucit în prezidenţialele americane, Barack Obama a intrat sub lupa întregii lumi, care îi descoperă cu surprindere rădăcinile. Deschiderea porţilor Casei Albe pentru un negru, după secole în care sclavii aduşi din Africa au luptat pas cu pas, cu tenacitate şi jertfe, pentru a-şi câştiga drepturi egale, este acum ultima frontieră pe care democraţia americană o sparge.

Personajele celebre ale populaţiei afro-americane: Kunta Kinte, unchiul Tom şi Martin Luther King şi-au luat o revanşă istorică prin victoria lui Barack Obama. Societatea americană a dat prin votul de marţi un examen excepţional, dovedind întregii lumi că modelul democraţiei funcţionează nu doar de circumstanţă, că libertăţile cetăţea­nului sunt o realitate fără dubii.

Ceea ce întăreşte şi mai mult aceste concluzii este că în încleştarea electorală elementul rasial nici măcar nu a fost adus în discuţie. Este o lecţie pe care lumea o primeşte de la Statele Unite, care îşi recâştigă astfel un statut moral diminuat prin acţiunile controversate ale Administraţiei Bush.

Prin Obama, America descoperă, fără complexe, biografii spectaculoase, rezultat al unor destine de globe-trotteri, în care hazardul şi aventura forjează persona­lităţi.

O bunică albă care votează prin internet pe patul de moarte, o alta în inima Africii negre care îşi susţine nepotul ajuns cel mai puternic om al planetei. Sărbătoarea victoriei din America s-a transformat în Kenya, ţara de start a genelor lui Obama, într-o revărsare de bucurie ce înseamnă revanşa sclavilor.

• Dan Constantin, Valentin Zaschievici

---

La 4.11.08 s-a scris o pagină de istorie

Gata, s-a ales! Barack Obama, cel care a avut un vis, l-a văzut realitate. Primul candidat de culoare la Preşedinţia Sta­te­lor Unite ale Americii, democratul Ba­rack Obama, a reuşit ceea ce, la în­ce­put de campanie, nimeni nu şi-ar fi ima­gi­nat posibil: să câştige. În ianua­rie, el va de­pune jurământul în calitate de preşedinte.


Obama va fi cel de-al 44-lea preşedinte al SUA, îl conduce pe cotracandidatul său republican John McCain cu 349 la 163 de voturi electorale, iar mare parte din succesul său de azi îl datorează unui eşec. Nu al său, ci al preşedintelui în exerciţiu, republicanul George W. Bush, a cărui Administraţie a reuşit să coboare la cote inimaginabile aprecierea populară faţă de un preşedinte de stat şi de echipa pe care acesta o conduce.

NEVOIA DE SCHIMBARE
Prezenţa americanilor la urne este dovada vie că America avea nevoie de schimbare. Obama a promis-o, acum va trebui să o şi aducă. Pentru că schimbarea la nivel declarativ, atunci când maeştri ai PR-ului şi campaniilor electorale îţi fac discursul, este simplă. Complicată şi, de multe ori, imposibilă devine aplicarea ei în practică. Dar să-i acordăm nou-alesului preşedinte american toată încrederea posibilă. Că va reuşi să-i unească pe americani, va reuşi să le capete încrederea, va reuşi să ridice America acolo unde-şi avea locul, că va reuşi să reconstituie încrederea comunităţii internaţionale în forţa Americii.

DEMOCRAŢII, ÎN PÂINE
A fost o zi infernal de lungă, care a bătut orice fus orar şi orice graniţă. Alegerea americană ne priveşte pe toţi. Au fost luni de campanie istovitoare şi mai ales costisitoare. Dar, cel puţin la nivel politic, s-a produs schimbarea: democraţii sunt acum "în pâine" şi trebuie să treacă la lucru.

Anunţul victoriei democratului Barack Obama în alegerile prezidenţiale din Statele Unite a fost primit cu urale puternice şi o explozie de bucurie în parcul din Chicago, unde s-au adunat deja zeci de mii de persoane, relatează France Presse. Numeroşii susţinători ai lui Obama adunaţi în Grant Park şi-au exprimat bucuria şi emoţia agitând drapele americane şi pancarte pe care este înscris sloganul de campanie "Yes, we can" ("Da, putem").

Republicanul John McCain şi-a recunoscut înfrângerea în alegerile prezidenţiale şi l-a felicitat pentru victorie pe democratul Barack Obama, în cadrul unui discurs în care a mulţumit susţinătorilor săi pentru că i-au fost alături în tot acest timp.

Totodată, John McCain şi-a asumat responsabilitatea înfrângerii electorale suferite, afirmând: "eşecul îmi aparţine, nu se datorează vouă".

Primul preşedinte de culoare salută schimbarea

Democratul Barack Obama, devenit primul pre­şe­dinte de culoare al Statelor Unite la vârsta de 47 de ani, s-a prezentat, după anunţarea re­zul­­tatelor la scrutinul, în faţa zecilor de mii de simpatizanţi entuziaşti reuniţi în Grant Park din Chicago, pentru a-şi sărbători victoria. "Schim­ba­­rea a venit în America, a declarat Obama marţi sea­ră în primul său discurs ca preşedinte ales. Aveam îndoieli dacă America este ţara tuturor po­si­bi­li­tă­ţi­lor, în această seară avem răspunsul", a spus el, adăugând: "Drumul pe care îl avem în faţă va fi lung. (…) Poate nu vom ajunge unde ne-am propus într-un an sau într-un mandat, dar America (...) va ajunge".

Mesaj către comunitatea internaţională

Barack Obama, preşedintele ales al Statelor Unite, a adresat un mesaj comunităţii internaţionale în ca­drul discursului pronunţat marţi seară în Grant Park din Chicago, după anunţarea victoriei sale în alegeri. Obama le-a spus "acelora care ar dori să dis­­tru­gă lumea: vă vom bate". "Acelora care aspiră la pace şi securitate: vă vom susţine", a afirmat Oba­ma, citat de AFP. Acelora care ne privesc în această seară de dincolo de frontiere, din parlamente la palate trecând la aceia care s-au adunat lân­gă un radio într-un colţ de lume le spu­nem că poveştile noastre sunt diferite, dar îm­păr­tăşim acelaşi destin, a mai spus Obama.

Semnele schimbării

Alegându-l pe Barack Obama la Preşedinţia Statelor Unite, americanii au optat pentru schimbare. Aceasta nu este singura, ci face parte dintr-o întreagă serie de semne că America se transformă şi, odată cu ea, soarta ţării ia alt curs.

Unii, gândindu-se la mersul Istoriei de la Est către Vest până se închide cercul descris de un celebru filosof german, vor zice că era chiar timpul să se întâmple astfel, iar acum, la începutul mileniului III, va veni rândul Asiei să se afirme.  Că va fi realmente Asia sau întregul "Pacific Rim" (ţările din jurul
Oceanului Pacific) rămâne de văzut.

Deocamdată, este momentul lucidităţii. Să ne reamintim cum am trecut cam prea uşor peste primele semne de slăbiciune: vulnerabilitatea în faţa atacurilor de la 11 septembrie, împo­tmolirea din Irak şi Afganistan, eşecul proiectului Marelui Orient Mijlociu, gravele urmări economice şi sociale ale uraganului Katrina, acuzele de derapaj de la legalitate şi/sau democraţie (în chestiunile Guantanamo, avioanele CIA, legislaţia antitero, inclusiv interceptările telefonice) şi, nu în ultimul rând, criza financiară care a început în Statele Unite şi apoi s-a internaţionalizat, atrăgând după ea criza economică.

Multe sunt problemele cu care se vor confrunta preşedintele ales Barack Obama şi Partidul Democrat. Dintre toate însă, problemele economice care le stau în faţă sunt cele mai grave de la criza din anii ’30 ai secolului trecut. Majoritatea economiştilor consideră că SUA se află deja în recesiune. Ca urmare a uraganului care a lovit sistemul financiar, nici sectorul medical nu se simte prea bine. În domeniul energetic, dependenţa Statelor Unite de importurile de petrol reprezintă o ameninţare la adresa economiei şi a securităţii naţionale.

Va reuşi Administraţia Obama să asaneze finanţele, să redreseze economia, să rezolve problemele sociale şi, în paralel, să menţină ţara pe locul întâi al decidenţilor mondiali? Greu de spus, dar şi greu de făcut. Cu atât mai mult cu cât alte uniuni ori ţări, inclusiv puteri emergente, îşi fac (re)auzită vocea în politica mondială, insistând pentru o lume multipolară.

Alegerea lui Barack Obama la Casa Albă se datorează votului tinerilor şi al minorităţilor, care au preferat "schimbarea" şi "speranţa". Au propulsat democratic un candidat de culoare în cea mai înaltă funcţie din cea mai puternică ţară. Acum, Obama va trebui să nu le înşele speranţa. Altfel, va deveni şi el unul din semnele amurgului.

• Mihaela Mătăchiţă

Portretul celui care a întruchipat victoria

Primul candidat de culoare care câştigă cursa pentru Casa Albă, senator american doar de trei ani, Barack Obama, în vârstă de 47 de ani, este deseori comparat cu John F. Kennedy pentru carisma sa şi speranţa schimbării pe care o întruchipează, relatează AFP.

Candidatul democrat a convins electoratul, îngrijorat de criza economică şi de imaginea Statelor Unite pe scena internaţională, că este omul momentului.

Obama a parcurs deja un traseu lung. Atunci când s-a născut, la 4 august 1961, în Hawaii, dintr-un tată originar din Ken­ya şi o mamă albă din Kansas, că­să­to­riile interrasiale erau interzise în toate sta­tele din sudul ţării, fiind legalizate de Curtea Supremă de Justiţie abia în iunie 1967.

"Cine ar fi putut crede că un afroamerican de circa 40 de ani, pe nume Barack Obama, va deveni într-o zi candidatul Partidului Democrat?", s-a întrebat el în cursul unui miting electoral.

Cel de-al doilea prenume al lui Obama este Hussein, iar dreapta republicană nu a pierdut nici o ocazie pentru a-l rea­minti. Cu intenţia de a-l denigra sau pur şi simplu în mod inconştient, analiştii i-au pronunţat uneori greşit numele
şi i-au zis Osama, prenumele liderului grupării al-Qaida.

Barack Obama a ieşit din anonimat în iulie 2004, când un modest ales local din Chicago a luat cuvântul în cursul Convenţiei Democrate. Milioane de americani s-au recunoscut în tânărul politician de culoare urcat la tribună pentru a pleda în favoarea lui John Kerry şi, mai ales, pentru a susţine reconcilierea americanilor dincolo de diferenţele dintre ei.

Obama a afirmat că, dacă ajunge la Casa Albă, vrea să fie preşedintele acestei reconcilieri. El revendică constant moştenirea celor doi eroi, militantul pentru drepturile civice, Martin Luther King, şi preşedintele John F. Kennedy (1961-1963), toţi trei având în comun tinereţea şi carisma.

Adversarii săi contestă această ambiţie. În timpul alegerilor primare, capacitatea lui Obama de a asigura conducerea unei ţări aflate în război a fost pusă sub semnul îndoielii. A fost descris drept elitist, naiv iar aparenta sa lipsă de experienţă a fost subiectul atacurilor politice.

"Speranţa" a fost tema centrală a campaniei senatorului de Illinois, dar anumite voci se întrebau despre ce speranţă este vorba, acuzându-l pe Obama că abuzează de formule seci.

Crescut de mama sa în Indonezia, apoi în Hawaii de bunicii din partea mamei, care a murit în 1995 de cancer, Obama este, mai întâi de toate, un intelectual. Având şansa de a-şi dezvolta o carieră solidă în finanţe după ce a absolvit cursurile Universităţii Columbia, Obama a preferat să lucreze ca asistent social în ghetourile din Chicago.

A renunţat la acest post pentru a studia la Harvard, una dintre instituţiile de învăţământ superior parcurse tradiţional de elita americană. El a devenit primul redactor-şef de culoare al prestigioasei Harvard Law Review în 1991.

După ce a absolvit cursurile Universităţii Harvard, el a revenit la Chicago ca avocat într-un cabinet unde o va cunoaşte pe cea care îi va deveni soţie, Michelle, absolventă a Universităţilor Princeton şi Harvard, pe care a numit-o "stânca" vieţii sale. Michelle conduce astăzi una din cele mai mari reţele de spitale publice din Chicago.

Cuplul are doi copii, Malia, de 10 ani, şi Sasha, de 7 ani.

După ce candidatura sa pentru Camera Reprezentanţilor în 2000 s-a soldat cu un eşec, Obama a fost ales senator în noiembrie 2004, devenind astfel singurul senator de culoare din Congresul american. El este apreciat ca un politician cu viziuni de stânga din cauza opoziţiei sale faţă de războiul din Irak, faţă de numirea conservatorilor la Curtea Supremă de Justiţie şi susţinerii avortului.

El contestă însă această etichetă. Obama a promis că nu va majora impozitele, decât pentru veniturile ridicate, şi că va încerca să colaboreze cu republicanii deoarece vrea să fie, înainte de toate, un politician pragmatic.