Campanii atipice - ""c""est chic!""

Strategii electorali ai lui Nicolas Sarkozy şi Segolene Royal au gandit amplasarea sediilor de campanie pe principiul calului troian, pentru alegerile de azi.

Strategii electorali ai lui Nicolas Sarkozy şi Segolene Royal au gandit amplasarea sediilor de campanie pe principiul calului troian, pentru alegerile de azi.

După descumpănirea pe care am resimţit-o vineri in faţa voioşiei cu care parizienii inundau parcurile centrale pentru picnicuri ad-hoc, profitand de ziua superbă de primăvarăşi ignorand ultimele ore ale campaniei electorale, m-am decis să văd cu ochii mei dacă totuşi această aparenţă nu este inşelătoare. Şi am pornit in căutarea sediilor de campanie ale celor doi principali favoriţi ai cursei de astăzi, Nicolas Sarkozy, candidatul conservator al partidului de centru dreapta UMP, şi Segolene Royal, din partea Partidului Socialist.

CHIC. Cu harta in braţe şi cu ochii in toate direcţiile, am plecat vineri seară "la vanătoare" de agitaţie electorală. De unde eram, adică in arondismentul VIII, un fel de "Zona Dorobanţi" a Parisului, am luat-o la pas pe străzile cochete care urmau să mă conducă - nu fără a apela insă la bunăvoinţa parizienilor de a mă ghida prin labirintul intersecţiilor - spre Rue Solferino, unde candidata socialiştilor işi stabilise cartierul general de campanie. In vecinătatea imediată a cafenelelor elegante şi a vitrinelelor buticurilor de modă, No. 5 pe Rue de Solferino era cuprins de o discretă agitaţie. Am sunat la poartă şi am intrat in curtea clădirii. La adăpostul unei copertine care era acoperită de un plafon de care atarnau trandafiri roşii - simbolul Partidului Socialist -, peronul din faţa vilei era aranjat ca un living in aer liber, cu canapele albe şi rafturi gemand de materiale de campanie. Staff-ul candidatei era prezent la treabă, zumzăind intre telefoane şi coordonand ultimele detalii pentru evenimentele de azi. In vecinătatea aristocratică şi conservatoare a arondismentului VIII, socialiştii luptand pentru protecţie socială crescută şi egalitate. Un pic paradoxal, m-am gandit, in mod normal, Sarko, după cum il alintă francezii, ar fi fost mai bine plasat aici decat Sego.

MAGHREB. Aşa că am luat metroul şi am descins suficient de intrigată pe Bulevardul Bonne Nouvelle, in arondismentul X, pe malul nordic al Senei. După ce am trecut pe langă Arcul de Triumf de la Porte St. Martin - fireşte, dedicat Regelui Soare - care marchează intrarea pe Rue du Faubourg Saint-Denis, m-am trezit intr-o lume plină de culoare, sunete şi mirosuri, in care măcelăriile halal ale emigranţilor magrebini , bistro-urile cu specific turcesc şi tarabele de fructe ale vanzătorilor asiatici erau cuprinse de agitaţia cumpărătorilor intarziaţi. Dacă pe Rue Solferino nu exista in exterior nici un semn care să te lase să inţelegi că acolo se defăşurau pregătiri pentru cursa de azi, pe Rue d'Enghien, a doua la dreapta, cum mergi in sus pe Faubourg Saint-Denis, la numărul 8, trona monumental un logo imens, suspendat in lungime pe faţada clădirii pe care puteai citi: "impreună, totul este posibil", lozinca de campanie a lui Sarko. La intrare, uşile glisante, in formă tubulară, mi s-au deschis prompt şi am pătruns in holul de primire al sediului candidatului UMP. Un portret gigantic al lui Sarkozy mă pironea cu privirea in spaţiul sobru şi elegant, unde singura "agitaţie" era a celor patru voluntari de la "desk". După ce am schimbat cateva cuvinte, ei asigurandu-mă că incă pot să-mi fac acreditările pentru seara aceasta, am ieşit in zumzetul plin de mirosurile condimentelor lumii arabe, de pe străzile inconjurătoarte. "Sincer să fiu, n-am nici cea mai vagă idee de ce şi-a făcut Sarko sediul aici", mi-a răspuns un negru tanăr, de la cafe-internetul din apropiere, unde am intrat pentru cateva minute, ca să văd ce se mai intamplă in ţară. Pentru că, la Paris, ştiam deja. Campania celor doi favoriţi se desfăşura pe principiul atragerii electoratelor atipice, care nu i-ar fi votat in mod normal. Succesul acestei strategii urmează s-o vedem azi.

"Dacă iese Sarkozy, o băgăm pe manecă- Nu vezi ce vrea ăsta să facă?! Păi şi atunci, ce facem? Ce facem- ! Votăm cu Sego, normal". Dialogul se desfăşura intre doi tineri cu infăţişare magrebină, care stăteau in faţa unor afişe electorale ale candidatului UMP, de pe Boulevardul Bonne Nouvelle. Dacă in arondismentul VIII, unde reprezentanta socialiştilor avea sediul de campanie, posterele electorale erau afişate numai in locurile special plasate şi lumea trecea pe langă ele povestind despre modă sau concerte simfonice, in arondismentul X, imaginile candidaţilor la preşedinţie "beneficiau" de tratamente speciale: peste posterele lui Sarko fuseseră lipite postere cu Sego, candidata "Stangii populare şi antiliberale", Marie-George Buffet avea lipit pe nas o bulină roşie de claun, iar Sego suradea la un moment dat de sub o pereche de mustăţi - la Salvador Dali. Umorul era prezent, aşadar, mi-am spus amuzată.

Pe Avenue Bosquet, arondismentul VIII, la intersecţia cu Rue Saint Dominique, stradă pe care este amplasată Ambasada Romaniei, in spaţiul unui chioşc de presă, vanzătoarea şi un client fidel dezbăteau aprins ieri-dimineaţă şansele de caştig ale candidatei socialiste. Asistam discret la discuţie, trăgand cu urechea in timp ce alegeam ziarele pe care urma să le cumpăr. "Dar contează cine iese?", rosti vanzătoarea cu patos, pentru a contracara indiferenţa amuzată a domnului care stătea sprijinindu-se cu mana de un stand cu "Le Parisien". "Nu puteţi să-mi spuneţi că vă este indiferent cine caştigă. Este o chestiune importantă. Eu cred că in turul doi va ieşi Segolene dacă obţine sprijinul şi voturile lui Bayrou", a mai adăugat femeia, inainte de a mă intreba dacă pentru ziarul Le monde doresc supliment cu CD-ul operei "Salome", de Richard Strauss, sau vreau doar supliment simplu...

"N-am spus niciodată că ea (Segolene Royal � n.r.) ar fi incompetentă. Ba chiar am fost printre primii care au spus că are talent. Dar este adevărat că uneori te uimeşte, de exemplu, c�nd spune că va lupta �mpotriva guvernului taliban" Nicolas Sarkozy

"Este un lucru sigur că aceşti candidaţi �şi bazează strategia pe principiul: �Aveţi �ncredere �n mine; cu mine totul e posibil�. Francezii contează şi mai mult pe stat pentru a-i proteja, din cauză că se simt nesiguri pe locul lor �n lume" Marcel Gauchet filozof francez

�n metrou, tinerii parizieni stăteau cu nasul �n ziare, toate deschise la paginile despre politică, �n vreme ce la intrarea staţiei Solferino, un bătr�nel �mpărţea sur�zător fluturaşi cu Francois Bayrou, candidatul centrist la prezidenţiale