Copiii unei românce, confiscaţi în Olanda

Unei românce aflate de 10 ani în Olanda i s-au luat ambii copii de către Protecţia Copilului, pe motiv că nu i-ar îngriji corespunzător.

Unei românce aflate de 10 ani în Olanda i s-au luat ambii copii de către Protecţia Copilului, pe motiv că nu i-ar îngriji corespunzător.

Legată de mâini şi de picioare. Acesta e sentimentul pe care Claudia îl are de mai bine de 6 luni, de când asistenţii sociali din Rotterdam au venit în casa ei şi i-au luat cu forţa copiii, fără ca ea să poată face ceva. De atunci, femeia trăieşte un continuu coşmar, obligată să-şi viziteze copii doar o dată la 3 săptămâni, atunci când îi vede trişti, iar pe Dominique, băiatul autist de 7 ani, izolat şi slăbit.


O POVESTE. Claudia locuieşte în Olanda de 10 ani. La puţin timp de când s-a stabilit în Rotterdam s-a căsătorit cu un cetăţean olandez. Împreună au doi copii, dar momentan se află în proces de divorţ, după 9 ani de căsnicie. Copiii au fost lăsaţi în custodia mamei, tatăl declarând că, orice ar fi, el poate să aibă grijă doar de Lisa, fetiţa de 5 ani, Dominique – copilul autist, fiind o responsabilitate prea mare. Claudia încearcă pe toate căile ca fiul ei autist să aibă o viaţă normală: îi face zilele de naştere alături de mulţi prieteni, îl scoate în parc, la bazin pentru a-l integra printre copii. Ca să aibă rezultate mai bune, femeia a angajat de-a lungul timpului mai multe persoane specializate pentru a face terapie cu micuţul. Una dintre aceste persoane a fost Silvia, o tânără care făcuse cursuri de specialitate pentru a ajuta copii autişti. După o perioadă, Silvia i-a spus Claudiei că ea nu mai poate face faţă nevoilor copilului şi că ar fi mai bine să-l înscrie la o şcoală specială. Mama i-a ascultat sfatul, dar după un timp l-a retras pe Dominique din instituţia respectivă pentru că nu era supravegheat corespunzător, de mai multe ori băiatul fiind găsit rătăcind pe străzi.


CU FORŢA. La puţin timp, şcoala respectivă, cu ajutorul Silviei, a făcut plângere la Protecţia Copilului împotriva mamei cum că ar lipsi de acasă, iar copiii ar rămâne în grija bunicilor, care sunt violenţi. În iunie anul trecut, mai mulţi asistenţi sociali au venit şi au luat cu forţa cei doi copii care plângeau. "A fost de ajuns informaţia falsă a Silviei ca să-mi fie luaţi copiii. A urmat un proces în care judecătorul a cerut o cercetare în legătură cu informaţia dată, dar nu au putut proba nimic din ceea ce s-a spus. Instituţia n-a făcut nici un fel de anchetă socială, un proces de constatare, în ce condiţii au fost ridicaţi copilaşii, au mers tot pe aceeaşi linie, cu aceeaşi sesizare. Judecătorul fiind în dubiu a mai cerut alte 3 luni în care să se facă alte cercetări", povesteşte mama. La a doua înfăţişare acuzele au fost şi mai grave, cum că micuţii nu ar avea comportamente adecvate vârstei lor şi că au apărut dubii asupra capacităţii mamei de a-i creşte. "Nu s-a luat în calcul situaţia lor înainte să fie ridicaţi de acasă, cum am avut grijă de ei", declară mama. Totul s-a bazat pe observaţiile lor de când copiii au fost duşi în instituţii ale statului. Astfel, după 6 luni de când stau departe de mamă şi departe unul de celălalt, judecătorul a decis ca Lisa şi Dominique să stea încă un an în grija statului, până se va clarifica problema. Mama e decisă să facă recurs împotriva acestei hotărâri.


SINGURI. Lisa a fost mutată până acum în trei locuri. La vizitele mamei ochii i se luminează şi vorbeşte mult. Starea lui Dominique e mai proastă. Mama povesteşte că băiatul nu e integrat în grupul de copii, că doarme singur, mănâncă singur şi, pentru că mai e agitat noaptea, e legat de pat să adoarmă. Iar când, de ziua lui, mama a încercat să-i facă o petrecere modestă în centru, o asistentă socială i-a spus ironic: "Pentru ce petrecere? Ai impresia că ăsta ştie ce se întâmplă cu el?". Unchiul copiilor, Laurenţiu Alecu, spune că cel mai mult l-a durut faptul că de Crăciun, deşi ceilalţi copii au avut voie să plece la rude, Lisa a trebuit să rămână singură în centru.


În timpul vizitelor, Claudia şi cei doi copii sunt monitorizaţi şi pe baza acestor întâlniri se întocmesc noi rapoarte. Mamei i s-a sugerat să-şi găsească de lucru o slujbă cu normă întreagă, deşi situaţia financiară a familiei era bună şi în prealabil, iar apoi i s-a reproşat că, în cazul unui aşa loc de muncă, nu va mai avea timp să aibă grijă de copii. "Orice lucru spun este folosit contra mea. În momentul de faţă caut un avocat să înaintez recurs. Iar dacă nici aici nu se face dreptate am de gând să ajung la CEDO", e decisă mama.


ASISTENŢÅ. În disperarea ei, Claudia Alecu a apelat şi la Ambasada României, sperând un ajutor. Ambasadorul României la Haga, Călin Fabian, a declarat că este prima oară când sunt puşi în faţa unei situaţii de acest gen. Măsurile pe care Ambasada le-a luat au fost să solicite Protecţiei Copilului, în decembrie anul trecut, un punct de vedere în cazul celor trei. Până pe 11 ianuarie acest răspuns nu a venit. De asemenea, Ambasada a solicitat prezenţa unor reprezentanţi în centrele de plasament în care se află cei doi minori. Procedura este încă în derulare, conform ambasadorului Călin Fabian. Într-un răspuns solicitat de Jurnalul Naţional, ambasadorul României în Olanda a precizat că "posibilităţile de acţiune ale ambasadei sunt limitate, având în vedere că în prezent pe rolul instanţelor olandeze se află o procedură judiciară în curs. Prin urmare, demersurile ambasadei nu pot interfera cu acestea, în virtutea obligaţiei respectării legislaţiei ţării de reşedinţă şi a independenţei justiţiei. De asemenea, trebuie avut în vedere că, atât mama, cât şi copiii sunt şi cetăţeni olandezi şi au domiciliul în Olanda (familia a solicitat înregistrarea minorilor la autorităţile române abia la sfârşitul anului 2007), practic, aceştia fiind sub jurisdicţia autorităţilot olandeze".

Legea olandeză

"Codul civil olandez, cartea I (cu modificările ulterioare, în special Legea 266 din 1995), prevede posibilitatea plasării minorilor în centre rezidenţiale pentru o perioadă de maximum 1 an (care poate fi prelungit cu încă un an), în cazul în care se apreciază că mediul în care sunt crescuţi pune în pericol dezvoltarea morală, intelectuală şi psihică a acestora. Este, în egală măsură, important de avut în vedere rolul deosebit de important jucat într-un asemenea context de personalul sistemului olandez de asistenţă socială, inclusiv în poziţia sa de martor, în elucidarea unui asemenea caz."

• Precizări – Ambasada României la Haga