Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La peste un an de la debutul pandemiei, evoluțiile economice globale sunt inegale din cauza incertitudinilor persistente cu privire la răspândirea infecției cu virusul SARS-CoV-2.
Accelerarea procesului de vaccinare și eficacitatea acestuia, sunt cheia redresării economice. În acest context, perspectivele pentru o revenire la normalitate sunt atât inegale, cât și incerte la nivelul sectoarelor de activitate și geografiei, arată ultimul barometru Coface.
Redresarea economică va fi mai vizibilă din vara anului 2021, când o parte suficient de mare a populației din SUA și Europa va fi vaccinată. Cu toate acestea, există riscul întârzierii în procesul de vaccinare, în special din cauza constrângerilor de aprovizionare pentru producători, rezultate din lipsa anumitor componente și restricții la export. Totuși, creșterea este mai puternică decât se aștepta în SUA.
Ș alte câteva sectoare ale economiei mondiale - industria și comerțul global - vor reveni probabil la nivelul lor de activitate înainte de criză, până la vară. Cu toate acestea, alte sectoare rămân în urmă, în special în ceea ce privește serviciile cum ar fi cele care presupun contactul fizic cu clienții, și în toate economiile europene. În unele economii emergente majore, redresarea este frânată de creșterea inflației care obligă băncile centrale să înăsprească politica monetară.
De la începutul anului 2021, balanța surprizelor înclină spre partea pozitivă, în ciuda numeroaselor incertitudini din sănătate.
Decalajul de creștere așteptat dintre zona euro și SUA este obișnuit, în special într-o fază de redresare. Acest lucru se datorează parțial stabilizatorilor automați mai slabi din SUA, care accelerează ajustările în ocuparea forței de muncă și venituri.
De această dată, motivele pentru decalajul de creștere al SUA sunt diferite: restricții de mobilitate mai slabe decât în zona euro, atât în 2020, cât și la începutul anului 2021 și o implementare mai rapidă a vaccinării.
Citește pe Antena3.ro
Diferențele de politică economică pot explica performanța SUA. Rezerva Federală SUA (Fed) și-a mărit dimensiunea bilanțului. Programul său de cumpărare a activelor a crescut cu aproximativ 13% din PIB în 2020, comparativ cu 9% pentru Banca Centrală Europeană (BCE). În cele din urmă și, cel mai important, un sprijin fiscal mai mare va permite economiei SUA să revină mai repede la nivelul PIB-ului anterior crizei.
Adoptat în martie 2021, noul plan de sprijin al SUA se ridică la 1,9 trilioane de dolari și va aduce răspunsul fiscal total la criză la o sumă echivalentă cu 27% din PIB-ul SUA, mai mult decât în orice altă economie matură. Este de așteaptat ca deficitul public să fie cu până la 56 miliarde de dolari mai mare decât ar fi fost fără pachetul de stimulare.
Scopul acestei strategii este de a pune economia SUA sub „presiune ridicată”, adică să pună în aplicare politici monetare și fiscale expansive care să încurajeze revenirea la muncă a persoanelor mai greu angajabile (șomeri de lungă durată sau inactivi din cauza descurajării, persoane slab calificate și categorii ale populației care suferă de discriminare la angajare).
Este puțin probabil ca zona euro să revină la nivelul PIB anterior crizei mai devreme de 2022. Dacă principalele restricții de mobilitate vor fi ridicate până la sfârșitul verii, acest lucru va merge mână în mână cu oprirea treptată a măsurilor de sprijinire a întreprinderilor, care ar putea cauza creșterea șomajului. În plus, creșterea datoriei corporative - posibilă prin împrumuturile garantate de guvern - este probabil să limiteze capacitatea de investiții a companiilor.
Până în prezent, principalele măsuri guvernamentale de sprijin implementate în 2020 nu au fost încă retrase. În ciuda efectului stabilizator al ajutorului guvernamental, sănătatea financiară a companiilor s-a deteriorat semnificativ în 2020, ceea ce ar trebui să conducă în mod normal la o creștere a insolvențelor. Insolvențele din 2020 ar fi trebuit să crească cu 19% în Spania, 7% în Italia și 6% în Franța și Germania. Numărul insolvențelor ascunse la 44% din nivelul celor înregistrate în Franța în 2019, 39% pentru Italia, 34% pentru Spania și 21% pentru Germania.
Conform previziunilor FMI din aprilie 2021, economiile emergente vor fi mai afectate de criza actuală decât economiile mature.
În 2024, PIB-ul din economiile emergente va fi cu 4% mai mic dacă nu ar fi fost criza COVID. Pentru economiile mature, decalajul ar fi de doar 1% (comparativ cu 10% după criza financiară mondială). Există mai multe motive pentru acest decalaj așteptat între redresarea economiilor mature și emergente.
Procesul de vaccinare este mai avansat în țările mature, chiar dacă unele economii emergente sunt la rândul lor în grafic, cum ar fi Emiratele Arabe Unite, Chile și, într-o măsură mai mică, Turcia și Maroc, unde cel puțin 10% din populație era complet vaccinat până pe 8 aprilie. Dar, în afară de aceste câteva cazuri, faptul că Statele Unite și Europa au primit majoritatea vaccinurilor înseamnă mai puține doze pentru alte țări. Printre cele patru zone principale producătoare de vaccin (China, Statele Unite, Europa de Vest și India), tentația de a pune în aplicare măsuri protecționiste este din ce în ce mai puternică. De exemplu, India a anunțat deja o oprire temporară a exportului de vaccinuri pentru a prioritiza desfășurarea procesului de vaccinare, unde numărul cazurilor a crescut semnificativ de la începutul lunii martie.
În plus față de aceste incertitudini, multe economii emergente sunt dublu afectate de expunerea lor la sectoarele economice cele mai afectate de criză (turism și transporturi în special).
Într-o notă pozitivă, creșterea prețului la petrol și mărfuri agricole este o veste bună pentru economiile care au suferit de tendința opusă anul trecut. În plus, perspectivele pozitive pentru consumul SUA ar trebui să alimenteze volume semnificative de export, în special în rândul producătorilor de bunuri de larg consum.
Pe de altă parte, extinderea deficitului bugetar al SUA încurajează ieșirile de capital de pe piețele emergente, întrucât evaluările pozitive ale perspectivelor de creștere a PIB-ului SUA împing în sus ratele dobânzilor pe termen lung, micșorând decalajul cu omologii săi emergenți și făcând ca aceștia din urmă să devină mai puțin atractivi pentru investitorii financiari. Acest lucru a dus la deprecierea monedelor emergente, în special în Turcia și Brazilia.
