Euroscepticii, mai vizibili, dar nu şi mai influenţi

Euroscepticii şi partidele protestatatare extremiste îşi vor face auzită vocea în viitorul Parlament European, în urma câştigării alegerilor în anumite ţări europene, dar le va fi dificil să exercite influenţă în luarea deciziilor, comentează AFP.

Euroscepticii, eurofobii, populiştii şi extremiştii xenofobi ar totaliza peste 120 de deputaţi din totalul de 736 de la nivelul noului Parlament European, potrivit estimărilor încă provizorii ale instituţiei.

În pofida faptului că stânjeneşte partidele tradiţionale, această vizibilitate nu se va transforma neapărat în pârghie politică. Conservatorii britanici, în pofida euroscepticismului pe care îl afişează, au puţine lucruri în comun cu regionaliştii xenofobi ai Ligii Nordului din Italia sau cu formaţiunea islamofobă a deputatului olandez Geert Wilders.

"Ne aflăm în prezenţa unui număr mare de formaţiuni mici şi foarte diferite care uneori coexistă în aceeaşi ţară, dar care vor avea mari dificultăţi să se regrupeze", este de părere analistul Antonio Missiroli, din cadrul European Policy Center.

Amestecul este atât de exploziv încât i-ar putea determina pe conservatorii britanici, care au promis să formeze un grup distinct cu colegii lor cehi şi polonezi, să revină în cadrul Partidului Popular European (PPE), din care tocmai au plecat, este de părere acesta.

Conservatorii britanici ar putea foarte probabil să se "distanţeze" rapid de compatrioţii lor eurofobi din UKIP (17 la sută) sau de cei ai micii formaţiuni de extremă dreapta BNP (6,5 procente şi doi eurodeputaţi) înaintea alegerilor generale, programate în Marea Britanie înainte de iunie 2010, a argumentat Missiroli.

"Toate aceste formaţiuni extremiste şi eurosceptice pot să facă zgomot. Au un potenţial de vot împotrivă, dar acesta nu se va traduce în mod obligatoriu în coaliţii. De asemenea, aceste (formaţiuni) nu sunt suficient de prezentabile pentru marile partide, care nu vor căuta să obţină voturile lor", a declarat el, minimizând, astfel, potenţiala lor influenţă în noul Parlament.

"Nu putem considera ascensiunea euroscepticilor o tendinţă generală", a dat, de asemenea, asigurări luni Comisia Europeană. "În anumite ţări, există un progres al forţelor eurosceptice, dar în altele acestea sunt în regres", a subliniat purtătorul de cuvânt al Executivului european, Johannes Laitenberger.

Cea mai vizibilă înfrângere este a partidului eurofob Libertas, creat de omul de afaceri irlandez Declan Ganley, care a orchestrat opoziţia faţă de Tratatul de la Lisabona în 2008.
"Libertas a eşuat în Irlanda şi peste tot altundeva în Europa, în tentativa sa de a crea un partid paneuropean", a subliniat Antonio Missiroli.

În pofida faptului că au înregistrat ascensiuni în mai multe ţări, orientările naţionaliste ale formaţiunilor de extremă dreaptă nu favorizează crearea unui grup. Acest lucru a fost dovedit anterior, de încercarea eşuată din 2007 a 23 de astfel de reprezentanţi, printre care s-a aflat şi Frontul Naţional din Franţa, de a forma un grup, numit Independenţă, Tradiţie şi Suvernaitate.

"Diviziunile interne şi incoerenţele îi vor împiedica să îşi propage ideile", a apreciat luni liderul grupului parlamentar al liberalilor, Gordon Watson.

Dar în pofida faptului că eurofobii, populiştii şi extremiştii nu vor reuşi să influenţeze deciziile, partidele tradiţionale vor ţine, însă, cont de mişcarea alegătorilor în direcţia acestora.

"Avem de-a face cu o repliere a identităţilor în Europa ce nu poate fi negată, pe care partidele de dreapta au început, de altfel, să o integreze perfect, pronunţându-se, spre exemplu, împotriva intrării Turciei în Uniunea Europeană", este de părere Jean-Dominique Giuliani, analist din cadrul Fundaţiei Robert Schuman.

 Mediafax