Fostul ministru de Externe al Ger-maniei, Joschka Fischer, semneaza un comentariu pe tema confruntarii armate pe care Israel si Hezbollah o poarta pe teritoriul Libanului.

In plin conflict in Orientul Mijlociu, fostul ministru de Externe al Germaniei, Joschka Fischer, semneaza in exclusivitate pentru Jurnalul National un comentariu pe tema mizei si a posibilelor cai de rezolvare ale confruntarii armate pe care Israel si Hezbollah o poarta pe teritoriul Libanului.

De la un razboi prin intermediar la pace

Haifa, Beirut si alte orase si sate libaneze si israeliene sunt atacate. Cine s-ar fi gandit acum cateva saptamani ca acest lucru ar fi fost posibil? Peste tot in lume, reactia la imaginile cu distrugeri si cu moarte in Liban, Gaza si Israel provoaca repulsie.

Se stia desigur ca Hezbollah - considerat pe buna dreptate o organizatie terorista - a adunat un arsenal de rachete Katiusa, dar de rachete ghidate cu raza lunga de actiune. Nu mai reprezenta un secret nici faptul ca Hezbollah actiona ca un stat in stat, cu armata sa proprie si cu structurile sale teroriste. Hezbollah a fost cel care a controlat granita israeliano-libaneza dupa ce Israelul s-a retras din sudul Libanului, in 2000, nu guvernul libanez si nici armata libaneza.

HEZBOLLAH, O USTENSILA. Desi Hezbollah detine portofoliile a doua ministere in guvernul libanez si mai are si cativa parlamentari, miscarea nu actioneaza in interesul statului libanez. Mai exact, interesele sale sunt definite de Damasc si Teheran, de unde provine mare parte din arsenalul sau. Acest control din exterior este principala cauza a tragediei actuale, care constituie un "razboi prin intermediar".

Cine actioneaza ca intermediar pentru cine si pentru ce? Sa reconstituim cauza acestui razboi. In interiorul Hamas, care este puternic influentat de Siria si de Iran, a aparut o dezbatere fundamentala - daca in contextul succesului electoral si a obtinerii mandatului de a guverna teritoriile palestiniene, organizatia ar trebui sa recunoasca Israelul? Acordul a fost iminent - atunci cand conducerea Hamas din strainatate (care se afla la Damasc) a ordonat atacul asupra unui post militar din Israel in care mai multi militari au fost ucisi si unul rapit. Raspunsul militar masiv al Israelului, ce a produs inevitabil un numar mare de victime palestiniene, a fost in mod clar anticipat si, intr-adevar, o parte integranta a calculelor reci pe care le-au facut organizatorii atacului. Consensul palestinian a fost distrus, iar recunoasterea Israelului s-a dovedit irelevanta si radicalii inca o data au iesit invingatori.

MIZA. Cateva zile mai tarziu, Hezbollah a rapit alti doi militari israelieni la granita libanezo-israeliana, dand de inteles ca Hamas si Hezbollah si-au coordonat actiunile pentru a provoca o confruntare la scara mare cu Israelul. Toate acestea s-au intamplat cu cateva zile inainte de reuniunea G8 de la St. Petersburg, unde principala problema de discutie a reprezentat-o Iranul si ambitiile sale nucleare. Guvernele arabe moderate inteleg perfect miza acestui razboi: este vorba de hegemonia regionala in cazul Siriei cu Libanul si Palestina si, la un nivel mai mare, pretentia hegemonica a Iranului asupra intregului Orient Mijlociu. Cu toate acestea, razboiul din Liban si din Gaza s-ar putea dovedi un calcul gresit pentru radicali. Tragand rachete asupra Haifei, cel de-al treilea oras ca marime din Israel, a fost trecuta o limita. De acum inainte, problema nu se mai pune din punct de vedere teritorial - de restituire sau de ocupatie. Problema consta intr-o amenintare strategica la existenta Israelului.

IRANUL HEGEMONIC. Determinarea Israelului si capacitatea acestei tari de a se apara au fost subestimate. A fost dovedit faptul ca nu exista cale de intoarcere la status quo in Liban si ca Iranul are aspiratii hegemonice in lumea intreaga. Absurditatea acestei chestiuni este doar aparenta - nu-ti trebuie multa imaginatie sa vezi unde va ajunge Orientul Mijlociu daca umbrela nucleara iraniana ar fi detinuta de radicali.

Acest calcul gresit va deveni evident in urmatorul context: rezolutia 1559 a ONU - prin care se cere dezarmarea, cu ajutorul comunicatii internationale, a tuturor militiilor din Liban - este intrata in vigoare si o intoarcere la un status quo se dovedeste imposibila; coalitia antihegemonica actuala - care cuprinde tari arabe moderate (inclusiv pe palestinienii moderati) - s-a transformat intr-o initiativa de pace robusta si serioasa; cvartetul pentru Orientul Mijlociu, condus de Statele Unite, sustine o solutie viabila si ofera garantii politice, economice si militare. Israelul detine un rol-cheie in aceasta piesa. De doua ori Israelul si-a retras trupele unilateral din sudul Libanului si din Fasia Gaza. In ambele dati, formula israeliana "pamant pentru pace" s-a transformat in "pamant pentru razboi". Acum, existenta Israelului este amenintata, pacea cu vecinii sai arabi pare mai indepartata decat a fost vreodata.

Cred ca razboiul de astazi din Liban poate deschide o noua oportunitate pentru pace. Cu cat mai repede armele vor inceta sa mai traga in Liban, cu atat mai bine. Sa nu uitam de la ce a ponit acest razboi: neintelegerile din interiorul Hamas in ceea ce priveste recunoasterea Israelului. Sa nu uitam nici atitudinea guvernelor arabe moderate fata de acest razboi si fata de intentiile ascunse ale celor care l-au provocat. In cele din urma, situatia nu este fara iesire pentru palestinieni. In inchisorile israeliene, detinutii palestinieni din fruntea Fatah si Hamas au consimtit deja sa accepte granitele statului palestinian asa cum au fost ele stabilite in 1967. Acest nou realism al palestinienilor trebuie sustinut. Aparitia unei noi amenintari strategice in Israel a redeschis dezbaterea legata de pamant si de colonii. Acest razboi este direct indreptat impotriva Israelului, de aceea securitatea sa regionala si strategica va castiga mai multempatie. Cum isi va defini Israelul securitatea pe viitor? In mod obisnuit, Israelul este sfatuit sa-si utilizeze capacitatile politice si diplomatice expuse in acest razboi si sa preia initiativa dintr-o pozitie de rezistenta pentru a oferi pacea tuturor celor care sunt gata sa-i recunoasca existenta si sa renunte la violenta definitiv, nu numai teoretic, dar si practic. Acum este timpul sa gandim lucrurile la rece. Acest lucru nu se aplica numai la Israel si la vecinii lui, dar si la SUA si Europa. Acest razboi ofera sansa unei paci de durata. Nu trebuie sa o ratam.

Copyright: Project Syndicate/Institute for Human Sciences, 2006;

traducerea si adaptarea, Anca Aldea

MIZA MARE

CONFLICT. Luptele din Liban tin pe jar o lume intreaga Actualul razboi din Liban nu este un razboi al lumii arabe impotriva Israelului; ci este un razboi orchestrat de fortele radicale din regiune - Hamas si Jihadul islamic din teritoriile palestiniene, Hezbollah din Liban, din Siria si din Iran - care au respins orice intelegere cu Israelul. Conflictul a izbucnit din trei motive: mai intai sa amelioreze presiunile exercitate in interiorul comunitatii palestiniene ca Hamas sa recunoasca Israelul; in al doilea rand sa subestimeze democratizarea Libanului; iar in al treilea rand sa distraga atentia de la disputa privind dosarul iranian si sa arate Occidentului ce "instrumente" are aceasta tara la dispozitie in caz de razboi. Nevoia de securitate a Israelului face imposibil de negociat restructurarea organziarii interne a Libanului si garantarea suveranitatii sale statale. A sosit momentul jucarii cartii siriene si al aducerii presedintelui Bashar al-Assad pe calea normalizarii situatiei. Israelul detine un element-cheie, Inaltimile Golan. Fara Siria, Iranul ar fi singur. De pe urma unei astfel de schimbari de situatie ar profita si Irakul.