Miliardarii de după gratii

În lumea banilor nu e uşor de trăit. E absurd să vorbim cu pudoare despre importanţa lor, pentru că, practic, de ei avem nevoie de cum ne-am născut. Dar banii nu sunt totul, depinde doar cum te raportezi la ei. Pericolul apare atunci când sunt percepuţi ca scop în sine, şi nu ca mijloc.

Aşa se întâmplă de obicei când sunt câştigaţi uşor, aproape nemeritat, pentru că atunci creează mirajul unui drog, care îţi ia minţile şi de care capeţi dependenţă, fiind în stare de orice nebunie ca să-i obţii şi să-i păstrezi. Când nu mai eşti stăpânul banului, ci el devine stăpânul tău, te poate vârî şi după gratii. Aşa s-a întâmplat şi cu unii dintre miliardarii lumii, care s-au crezut la un moment dat de neatins şi pe care banii i-au lipsit, în final, de libertate. Unii dintre ei sunt în închisoare, iar alţii într-un permanent exil, de teama de a nu ajunge după gratii sau de a fi ucişi.

Unul dintre ei este fostul preşedinte al companiei petroliere ruse Yukos, Mihail Hodorkovski. În octombrie 2003, Kremlinul ordona arestarea lui, sub acuzaţia de delapidare. Magnatul petrolului de atunci, cel mai bogat om din Rusia, cu o avere estimată la 15 miliarde de dolari, pe care şi-o făcuse începând din anii '90, din activităţi de comerţ şi bancare, stă de 7 ani în spatele gratiilor, aducându-i-se recent şi alte acuzaţii, pentru care ar putea plăti cu alţi ani de închisoare.

Hodorkovski spune că adevăratul motiv pentru care şi-a pierdut libertatea a fost faptul că l-a criticat frecvent, la scenă deschisă, pe fostul preşedinte rus, acum premier, Vladimir Putin. Împreună cu Hodorkovski a fost arestat şi aruncat în închisoare şi asociatul lui, Platon Lebedev, care stă şi el, tot de 7 ani, în spatele gratiilor.

Alt miliardar condamnat este italianul Calisto Tanzi, fostul cofondator al celei mai mari companii de produse lactate din lume, Parmalat. El a fost acuzat de fraudarea propriei companii, manevră ce i-ar fi servit la orchestrarea celui mai mare faliment din Europa, un "Enron al Italiei", aşa cum a fost supranumit. După un proces ce a durat 3 ani, Tanzi a fost condamnat, în 2008, la 10 ani de închisoare. Luna trecută, a făcut apel la sentinţă, însă acesta a fost respins.

În decembrie 2009, Poliţia a făcut percheziţie în locuinţa sa, de unde a confiscat opere de artă în valoare de peste 100 de milioane de dolari. Compania Parmalat s-a salvat de la faliment în 2005 şi a fost relistată la Bursa din Milano.

Şi bogaţii de peste Atlantic au avut probleme cu afacerile lor. Alfred Taubman, mogulul mall-urilor, fost preşedinte al Sotheby's, a petrecut 9 luni în închisoare, în 2004, pentru că a "trucat" licitaţii de obiecte de artă. Taubman a declarat tot timpul că a fost nevinovat, iar în 2007 a publicat o carte în care povesteşte cum a devenit miliardar şi cum a fost în închisoare - "Threshold Resistance: The Extraordinary Career of a Luxury Retailing Pioneer". Chiar şi după această experienţă, el a reuşit să-şi păstreze statutul de miliardar, averea sa netă fiind estimată la 1,5 miliarde de dolari. "Centrele Taubman" deţin 25 de mall-uri în 16 state americane, iar el mai deţine şi o colecţie personală de artă contemporană.

Tot în America, Martha Stewart, un etalon al stilului de viaţă şi una dintre cele mai bogate femei de afaceri, a stat şi ea 5 luni într-o închisoare din Virginia, în 2004, fiind acuzată că a obstrucţionat justiţia într-un proces din 2001, privind vânzarea suspectă a unui pachet de acţiuni. Păţania nu i-a afectat însă averea. Acţiunile Martha Stewart Living Ominimedia s-au dublat în perioada ei de detenţie, dar au scăzut imediat după ce a ieşit pe poarta închisorii, făcând-o să se întoarcă la statutul de milionară. Dar, după cele mai recente informaţii, ea are toate şansele să îşi redobândească statutul de miliardară.

Un alt miliardar, Allen Stanford, care se lăuda odată cu o avere de 2,2 miliarde de dolari, îşi aşteaptă acum procesul din 2011 în celula unei închisori din Texas. El este acuzat că a iniţiat o schemă financiară de tip Ponzi, în valoare de 8 miliarde de dolari, prin intermediul băncii sale Stanford International. A fost acuzat şi arestat în septembrie 2009, apoi a stat un timp în spital, după ce a fost rănit în lupta cu un alt deţinut. În faţa acuzaţiilor de fraudare a investitorilor, Stanford a pledat "nevinovat". El se mai laudă că Guvernul din Antigua şi Barbuda l-a înnobilat cu titlul de cavaler şi că a investit 100 de milioane de dolari într-o ligă de cricket din Caraibe.




În spatele gratiilor se află şi cel mai bogat om din China, Wong Kwong Yu, fondatorul lanţului de magazine de aparatură electrică "Gome". El a fost condamnat la 14 ani de închisoare.

În Coreea de Sud, unii dintre miliardarii acuzaţi şi condamnaţi au fost iertaţi pentru faptele lor şi îşi conduc din nou afacerile. Preşedintele SK Group, Chey Tae-Won, care a făcut, în 2003, 7 luni de închisoare pentru fraudă, s-a întors la conducerea grupului, iar în 2008 a fost iertat oficial. Alţi doi sud-coreeni au avut probleme cu legea, legate de afacerile lor. Chung Mong-Koo, preşedintele grupului Hyundai Kia Automotive, a fost condamnat pentru fraudă, în 2008, dar a fost graţiat de preşedintele ţării. La fel s-a întâmplat şi cu preşedintele Samsung Electronics, Lee Kun-Hee, în 2009, care fusese condamnat pentru evaziune fiscală.

În exil de frica pedepsei
Din rândul miliardarilor fugari, cel mai căutat din lume este Joaquim Guzman Loera, zis şi "El Chapo". Se ascunde de 9 ani, după ce, în 2001, a reuşit să scape din închisoare pitit într-unul dintre cărucioarele de rufe ale penitenciarului. Pe capul lui s-a pus o recompensă de 5 milioane de dolari. Chiar şi din exilul său secret, "El Chapo" face avere din traficul cu droguri, prin intermediul cartelului Sinoa - cel mai mare furnizor de cocaină pentru Statele Unite. Averea lui a fost estimată la 1 miliard de dolari.

Tot în exil se află şi membrii familiei Uzan, din Turcia, a căror avere fusese estimată, în 2001, la 1,6 miliarde de dolari. În 2004, clanul turc a fost scos de pe lista miliardarilor, după ce Guvernul de la Ankara a ordonat confiscarea a peste 200 de companii deţinute de familia Uzan, pentru a compensa o parte din datoria de 5,9 miliarde de dolari pe care o avea familia Uzan faţă de statul turc. Cem Uzan, fiul cel mare al familiei, despre care se bănuieşte că s-ar ascunde în Franţa pentru a scăpa de o pedeapsă de 23 de ani cu închisoarea, a fost acuzat în contumacie, în luna aprilie, şi pentru alte infracţiuni, între care fraudă şi mită. Tatăl său, Kemal, şi fratele mai mic, Hakan, sunt de asemenea bănuiţi de implicare în aceste afaceri.

Şi fostul premier thailandez Thaksin Shinawatra şi-a luat tălpăşiţa din ţară, de teama pedepsei cu moartea. El este acuzat de terorism şi că ar fi condus protestul Cămăşilor Roşii din Bangkok, care a durat două luni şi s-a soldat cu moartea a 88 de persoane. În 2006, Shinawatra a fost acuzat în contumacie de corupţie şi condamnat la 2 ani de închisoare. În prezent, se află în exil şi îşi petrece timpul în Dubai şi la Londra. Autorităţile thailandeze i-au îngheţat bunuri în valoare de peste 2 milioane de dolari.

Cu un picior în închisoare şi cu unul în libertate pe cauţiune se află "titanul" fondului de investiţii "Galleon Group", indianul Raj Rajaratnam, care îşi aşteaptă în octombrie sentinţa. El este acuzat că s-a aflat în centrul unei afaceri de de manipulare masivă din interior a acţiunilor fondului. A ieşit imediat din închisoare, pe cauţiune, şi speră să se ţină departe de gratii şi de acum încolo, el susţinând că este total nevinovat.

Raj are însă toate motivele să fie optimist. Avocatul său tocmai i-a dat săptămâna aceasta mari speranţe, informându-l că procurorii sunt anchetaţi de Ministerul Justiţiei, pentru că de la ei s-ar fi scurs către presă informaţii confidenţiale privind acest caz. Presupusa greşeală a procurorilor îi serveşte şi altui miliardar acuzat în acest caz, Henry T. Nicholas, co-fondatorul grupului, pe care îl paşte o pedeapsă "în stil american", de 350 de ani de închisoare, având 21 de capete de acuzare, plus alte patru legate de "conspiraţie" în traficul cu droguri.