Spionajul la Organizatia Natiunilor Unite (ONU) este o practica veche, aparuta o data cu institutia. Rand pe rand, apar noi marturii in scandalul spionajului intensiv practicat in birourile diplomatilor ONU. Totul a inceput o data cu dezvaluirile fostului ministru britanic Clare Short.
Aceasta a acuzat guvernul lui Tony Blair ca ar fi dispus supravegherea biroului Secretarului General al ONU, Kofi Annan, inainte de razboiul din Irak. Desi acuzatiile lui Short sunt contestate cu putere de catre guvernul britanic, tot mai multe voci sustin ca ONU atrage spionii ca un magnet.Cu ochii
pe inspectori
Inspectorii ONU in Irak
erau foarte cautati de serviciile
secrete inainte de razboi.
Hans Blix, fostul sef al inspectorilor,
a fost in permanenta
ascultat in perioada in care se
afla in Irak. Nu este clar ce
tara l-a supravegheat pe Blix,
dar "transcrierile convorbirilor
acestuia de pe telefonul mobil
au fost date SUA, Australiei,
Canadei, Marii Britanii si Noii
Zeelande", sustine un responsabil
al serviciilor de spionaj
australiene. Un alt inspector
ONU, Richard Butler, a declarat
ca stia despre interceptarea
convorbirilor sale.
"Chestiune
de statut"
Inocencio Arias, ambasadorul
Spaniei la ONU, crede
ca "toata lumea spioneaza pe
toata lumea, iar cand se
iveste o criza, tarile mari spioneaza
cel mai mult". Mai
mult, este o opinie destul de
raspandita printre diplomatii
ONU, potrivit careia ar fi
aproape o insulta ca o tara sa
nu fie luata in vizor de agentiile de informatii straine:
"Era o rusine. Acum e o chestiune
de statut". In schimb
Serghei Lavrov, reprezentantul
Rusiei, sustine ca tara
sa nu s-ar preta niciodata la
astfel de activitati, deoarece
"este ilegal". Trebuie totusi
recunoscut, admite el, "profesionalismul
serviciilor de
informatii britanice".
Afacere de milioane
Activitatea de "plantare"
a microfoanelor in birourile
diplomatilor si de ascultare a
telefoanelor este atat de raspandita, incat organizatia a
angajat pe termen lung o firma
de "curatare". Condusa de
un fost ofiter de politie, firma
se ocupa cu perchezitionarea
regulata a birourilor. ONU
cheltuieste anual milioane de
dolari pentru a achizitiona cea
mai performanta tehnologie
de depistare a microfoanelor.
SUA si Marea Britanie, ochi si urechi
SUA si Marea Britanie
si-au creat o retea sofisticata
si costisitoare de
laboratoare, care are ca
unic scop ascultarea convorbirilor
din intreaga lume.
Nici un cuvant cu sens
militar sau politic,
mentionat la telefon sau
intr-un e-mail, nu trece
neinterceptat de calculatoarele
Agentiei Nationale
de Securitate (ANS) a SUA.
Contribuabilii americani
platesc 3,5 miliarde de
dolari anual pentru a
finanta operatiunile conduse
de cei 20.000 de
angajati. Partenerul britanic
al ANS este agentia GCHQ,
cu un buget de peste 300
de milioane de lire anual.
Mare parte din acesti bani
sunt dati de SUA, pentru ca
ANS sa aiba dreptul sa isi
foloseasca statiile de
ascultare pe teritoriul
Marii Britanii. Colaborarea
dintre cele doua agentii
ultrasecrete face ca monitorizarea
intregii planete
sa fie mult mai usoara.
( ANA ILIE
)