Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Războiul purtat de Israel împotriva Hamas și catastrofa umanitară care a urmat în Gaza în ultimele șapte luni au inflamat opinia publică mondială și au făcut ca tensiunile să crească vertiginos în tot Orientul Mijlociu.
În același timp, conflictul militar din teritoriile palestiniene a scos la iveală un război din umbră, care durează de zeci de ani, între Iran și Israel.
Luna trecută, Iranul a lansat un atac fără precedent cu drone și rachete asupra Israelului - primul său atac direct contra statului evreu - ca răspuns la un raid aerian israelian devastator asupra consulatului iranian din Damasc, în care fusese ucis un comandant de rang înalt al Gărzilor Revoluționare (IRGC), corpul militar de elită al Iranului.
Israelul a ripostat o săptămână mai târziu, lovind ținte din afara orașului iranian Isfahan, într-un răspuns mult mai mic și calibrat.
De atunci, loviturile directe de tip „ochi pentru ochi și dinte pentru dinte” între cele două părți au încetat. Războiul prin procură continuă însă, milițiile susținute de Iran, precum Hamas și Hezbollah, continuând să lupte împotriva forțelor israeliene.
Între timp, conducerea Iranului, formată din adepți ai unei linii dure, a rezistat unei explozii de proteste populare recente, izbucnite pe străzile din marile orașe ale țării.
Iranul a fost zguduit de demonstrații conduse de tineri împotriva regimului clerical, pe fondul înrăutățirii condițiilor economice din țară și a indignării generale provocate de moartea Mahsei Amini, în 2022, în custodia temutei poliții iraniene a moralității.
De atunci, autoritățile iraniene au lansat o represiune tot mai amplă asupra disidenței, ca răspuns la protestele populare.
Această reprimare a dus la încălcări ale drepturilor omului, dintre care unele reprezintă „crime împotriva umanității”, după cum precizează un raport al Organizației Națiunilor Unite, publicat în martie.
Și, deși protestele au încetat în mare parte, opoziția față de conducerea clericală rămâne adânc înrădăcinată în rândul multor iranieni, în special al tinerilor, care tânjesc după reforme, locuri de muncă și o distanțare de regimul religios, sufocant.
Adept al liniei dure
Ebrahim Raisi, care a murit la vârsta de 63 de ani în accidentul de elicopter de la granița cu Azerbaidjanul, urcase treptele teocrației iraniene, parcurgând drumul de la procurorul cu vederi dure la președintele intransigent.
El a supervizat reprimarea protestelor la nivel național și a exercitat presiuni puternice în discuțiile nucleare cu puterile mondiale, în timp ce își pregătea cu atenție traseul, plasându-se pe o poziție cât mai avantajoasă pentru a deveni următorul lider suprem al țării.
Fost șef al unui sistem judiciar de linie dură, având propriul trecut brutal în materie de drepturi ale omului, Raisi a fost ales președinte în 2021, într-un vot aranjat de elita politică a Republicii Islamice, în urma unor alegeri în care a candidat, practic, fără să fie contestat.
Victoria lui Raisi, după ce rivalii săi conservatori și moderați de calibru fuseseră descalificați de către un organism de supraveghere al liniei dure a țării, a adus toate ramurile puterii din Iran sub controlul radicalilor loiali ayatollahului Ali Khamenei, adevăratul lider suprem al Republicii Islamice și cel care are întotdeauna ultimul cuvânt în marile decizii legate de soarta iranienilor.
Concomitent, acapararea totală a puterii de către adepții liniei dure a sporit șansele lui Raisi de a-i succeda într-o zi lui Khamenei în funcția de lider suprem.
Linia dură a Iranului fusese încurajată de retragerea militară haotică a SUA din Afganistanul vecin, precum și de oscilațiile politice de la Washington.
În 2018, președintele american de atunci, Donald Trump, a renunțat unilateral la acordul pe care Teheranul îl încheiase cu cele șase puteri nucleare și a restabilit sancțiunile dure împotriva Iranului, determinându-i pe iranieni să încalce progresiv limitele înțelegerii inițiale.
Discuțiile indirecte între Teheran și administrația actualului președinte american, Joe Biden, pentru a relansa acordul au intrat în impas.
Poziția dură a lui Raisi a fost evidentă și în politica internă. La un an de la alegerea sa, el a ordonat aplicarea mai strictă a „legii iraniene privind hijabul și castitatea”, care restricționează îmbrăcămintea și comportamentul femeilor.
În câteva săptămâni, o tânără iraniană kurdă, Mahsa Amini, a murit în arest, după ce fusese reținută de poliția moralității pentru că ar fi încălcat legea respectivă.
Lunile de proteste care au urmat la nivel național au reprezentat una dintre cele mai grave provocări pentru conducătorii clerici iranieni, de la Revoluția islamică din 1979 încoace.
Sute de persoane au fost ucise, potrivit grupurilor de apărare a drepturilor omului, inclusiv zeci de membri ai personalului de securitate care au participat la reprimarea dură a demonstranților. „Actele de haos sunt inacceptabile!”, a insistat președintele în repetate rânduri.
În toate deciziile lui, Raisi a avut sprijinul deplin din partea șefului său, liderul suprem, antioccidental, ayatollahul Ali Khamenei.
„Stâlpul sistemului”
În calitate de tânăr procuror la Teheran, Raisi a făcut parte dintr-un grup care a supravegheat execuția a sute de prizonieri politici în capitală, în 1988, în timp ce războiul de opt ani dintre Iran și Irak se apropia de sfârșit, susțin organizațiile pentru drepturile omului.
Adevărate escadroane de anchetă, cunoscute sub numele de „comitete ale morții”, fuseseră înființate în tot Iranul, fiind formate din judecători religioși, procurori și funcționari ai Ministerului de Informații.
Acestea decideau soarta a mii de deținuți, în procese arbitrare, care durau doar câteva minute, potrivit unui raport realizat de organizația pentru apărarea drepturilor omului „Amnesty International”.
Deși numărul persoanelor ucise în Iran nu a fost niciodată confirmat, „Amnesty International” afirmă că ar fi vorba de cel puțin 5.000 de oameni.
Întrebat despre acuzațiile potrivit cărora ar fi avut un rol în condamnările la moarte, Raisi le-a declarat reporterilor, în 2021: „Dacă un judecător, un procuror, a apărat securitatea poporului, ar trebui să fie lăudat (...) Sunt mândru că am apărat drepturile omului în fiecare poziție pe care am deținut-o până acum.”.
Raisi a urcat în rândurile clerului musulman șiit din Iran și a fost numit de Khamenei în înalta funcție de șef al sistemului judiciar, în 2019. La scurt timp după aceea, el a fost ales și vicepreședinte al Adunării Experților, organismul clerical format din 88 de membri, responsabil pentru alegerea următorului lider suprem al țării.
El ocupase funcția de adjunct al șefului sistemului judiciar timp de 10 ani, înainte de a fi numit procuror general, în 2014. Cinci ani mai târziu, SUA i-au impus sancțiuni pentru încălcarea drepturilor omului, inclusiv pentru execuțiile din anii 1980.
„Raisi este un pilon al unui sistem care încarcerează, torturează și ucide oameni pentru că îndrăznesc să critice politicile statului.”, declara, recent, Hadi Ghaemi, director executiv al grupului pentru apărarea drepturilor omului „Center for Human Rights in Iran”, cu sediul la New York. De cealaltă parte, Teheranul a negat în permanență că ar fi torturat prizonieri.
Pe aceeași lungime de undă cu ayatollahul
Raisi a împărtășit suspiciunea profundă a ayatollahului față de Occident. Populist anticorupție, el a sprijinit campania de autosuficiență a lui Khamenei în economie și strategia liderului suprem de susținere a grupărilor aliate cu Teheranul în Orientul Mijlociu.
Practic, întreaga viziune a liderului suprem iranian s-a regăsit în toate deciziile luate până la sfârșitul săptămânii trecute de către președintele Raisi.
De altfel, guvernul iranian a dat asigurări, ieri, într-un comunicat, că moartea lui Ebrahim Raisi în accidentul de elicopter nu va provoca „nici cea mai mică întrerupere în administrarea” Iranului.
„Asigurăm naţiunea loială că, cu ajutorul lui Dumnezeu şi sprijinul poporului, nu va exista nici cea mai mică întrerupere în administrarea ţării.”, a precizat executivul de la Teheran, la prima sa reuniune după anunţarea morţii preşedintelui.
Cabinetul a fost prezidat de prim-vicepreşedintele țării, Mohammad Mokhber, care a devenit preşedinte interimar, potrivit Constituţiei iraniene.
Când un preşedinte moare în timpul mandatului, Constituţia Republicii Islamice prevede ca prim-vicepreşedintele să asigure interimatul pentru o perioadă de 50 de zile, cu aprobarea liderului suprem, care are ultimul cuvânt în toate chestiunile de stat. La finalul celor 50 de zile urmează să fie organizate noi alegeri prezidenţiale.
