Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dacă mulţi dintre mai-marii Romei antice şi-au câştigat reputaţia de personaje crude, sângeroase şi lipsite de scrupule, soţiile lor nu le erau cu nimic mai prejos. Asta susţine autoarea cărţii "Primele doamne ale Romei", Annelise Freisenbruch, care realizează câteva portrete prea puţin flatante ale celor mai influente femei din acele timpuri. Femei care se măritau pe la 13 ani şi, dacă supravieţuiau naşterilor (o femeie din 40 murea dând viaţă unui copil) trăiau în medie 30 de ani, scrie Daily Mail.
Chiar dacă viaţa le era destul de scurtă, o trăiau la intensitate maximă. Erau mai amatoare de plăceri culinare, dar şi sexuale, iubitoare de lux, mereu pregătite să orchestreze un complot sau să pună la cale o intrigă soldată cu cel puţin o victimă.Una dintre cele mai longevive prime-doamne ale Romei antice a fost Livia, soţia lui Augustus, devenit împărăt în anul 27 î.Hr. A atins venerabila vârstă de 72 de ani, spre ghinionul soţului ei pe care, se pare, l-a otrăvit pentru a se asigura că Tiberius, fiul ei dintr-o căsnicie anterioară, preia puterea. Planul i-a reuşit: Tiberius a devenit împărat, iar Iulia, soţia sa, a avut ocazia să se remarce drept una dintre cele mai infidele împărătese. La 27 de ani, Iulia îngropase doi soţi şi născuse şase copii. Se căsătorise cu Tiberius împotriva voinţei ei şi a decis la scurtă vreme după aceea că şi-a făcut din plin datoria de soţie şi mamă şi e cazul să se distreze puţin. Obişnuia să schimbe amanţii cu repeziciune, ba chiar s-a remarcat prin organizarea unei orgii în Forumul roman, unde s-a oferit absolut tuturor doritorilor. Exasperat de aventurile soţiei, Tiberius a închis-o într-o cameră din reşedinţa imperială, a interzis orice vizită şi a lăsat-o să moară de foame.
Această lecţie de viaţă i-a fost utilă, se pare, soţiei tiranului Caligula. În schimb, Lollia Paulina a demonstrat altă slăbiciune: luxul ostentativ. Obişnuia să defileze purtând colecţii întregi de podoabe dintre cele mai preţioase. La un banchet a purtat bijuterii care, în banii de azi, ar valora peste 100 de milioane de euro, susţine autoarea cărţii. Lollia Paulina nu s-a bucurat însă prea mult de acest stil de viaţă. Pentru că nu i-a dăruti lui Caligula un moştenitor, acesta a divorţat şi a făcut-o împărăteasă pe Caesonia. La fel de pasionată de lux ca predecesoarea sa, noua soţie a lui Caligula avea însă de suportat umilitoarea sarcină de a se plimba goală-puşcă în faţa prietenilor lui. Iar în timpul jocurilor cu tentă sexuală care îi plăceau atât de mult, împăratul o ameninţa că o va tortura sau că o va omorî.
Următoarea primă-doamnă, Messalina, s-a măritat la 15 ani cu Claudius, succesorul lui Caligula. Fiică de patricieni, a născut un fiu la scurtă vreme după căsătorie, iar mariajul imperial părea să fi început foarte promiţător. Diferenţa de vârstă dintre cei doi soţi, de aproape 15 ani, s-a făcut apoi simţită, iar Messalina a dat de gustul amanţilor tineri. Noaptea, după ce împăratul adormea, îşi punea o perucă, se furişa în cartierele rău famate şi se scotea la vânzare sub numele "Lupoaica". Le-a convins şi pe alte doamne din suita ei să încerce plăcerile adulterului, iar pe bărbaţii lor, să le privească "în acţiune". Totul petrecându-se în siguranţa palatului imperial.
Într-o bună zi, Messalina s-a îndrăgostit de consului Gaius Silius. A devenit obsedată de el, i-a cerut să divorţeze şi, pe când împăratul nu se afla în Roma, a organizat o ciudată ceremonie nupţială, cu tot tacâmul - ţinută de nuntă, oaspeţi şi masă festivă. Când Claudius a aflat despre cele petrecute, a ordonat executarea împărătesei. După câteva luni, tot el a permis apariţia în prim-plan a uneia dintre cele mai diabolice figuri feminine din Roma antică - Agrippina. Rămasă văduvă de curând, Agrippina, pe atunci în vârstă de 32 de ani, era hotărâtă ca acest mariaj să-l propulseze pe fiul ei din prima căsătorie, Nero, la conducerea Romei. În calitate de împărăteasă, a ordonat execuţia unei rivale în amor, sub acuzaţia de vrăjitorie, şi a cerut să-i fie adus capul nefericitei. La fel ca predecesoarele sale, şi-a înşelat soţul, dar moneda de schimb pentru favorurile ei sexuale o constituia sprijinul politic. Relaţia cu secretarul lui Claudius a ajutat-o să îşi vadă fiul numit succesor, în dauna moştenitorului de drept al împăratului. I-a dat soţului lovitura de graţie la un dineu cu ajutorul unei doze de otravă.
După ce Nero a devenit împărat, Roma a fost condusă în primii ani de Agrippina, care s-a asigurat că îşi păstrează influenţa asupra fiului său îndepărtându-le pe toate femeile din preajma sa. N-a considerat-o o ameninţare pe tânăra împărăteasă Claudia Octavia, dar a luat rapid măsuri când lui Nero i s-au aprins călcâiele după o fostă sclavă. Vigilentă, Agrippina a preferat să îşi seducă propriul fiu decât să cedeze puţin din controlul pe care îl exercita asupra lui.
Nero a deprins însă cu succes tacticile mamei sale şi i-a semnat "condamnarea la moarte". După ce ordinul i-a fost dus la îndeplinire, s-a străduit ca numele mamei sale să nu fie înregistrat decât undeva în subsolul istoriei. Trupul Agrippinei a fost incinerat, cenuşa împrăştiată cine ştie unde, iar statuile care o reprezentau au fost dărâmate. Iar Agrippina a devenit una dintre numeroasele personaje feminine extrem de pitoreşti, dar foarte puţin cunoscute din istoria Romei. (Daily Mail)
