Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În timp ce forțele rusești treceau în valuri peste granița Ucrainei în primele momente ale invaziei, o altă ofensivă, mai puțin vizibilă, era deja în plină desfășurare. Este vorba despre un atac cibernetic, care a paralizat internetul legat de o rețea de comunicații prin satelit.
Această ofensivă tehnologică - derulată de Rusia cu o oră înainte de începerea asaltului său terestru din februarie 2022 - a avut ca scop să perturbe comanda și controlul Kievului în primele momente, cruciale, ale războiului, au susținut, la vremea respectivă, oficialitățile occidentale.
Atacul cibernetic, care a lovit modemuri legate de un satelit de comunicații, a avut efecte de anvergură continentală: a blocat turbine eoliene în Germania și a tăiat internetul pentru zeci de mii de persoane și unități de producție din întreaga Europă. În urma acestui atac, Ucraina a fost nevoită să găsească urgent alte modalități de a se conecta la internet.
Pentru guverne și analiști de securitate, atacul cibernetic a scos în evidență modul în care sateliții - care joacă un rol tot mai important, ajutând armata să poziționeze trupele, să asigure comunicațiile și să lanseze sau să detecteze arme - pot deveni o țintă-cheie în timpul unui război.
Un nou front de luptă
Pe măsură ce țările și companiile își construiesc tot mai mulți sateliți, un număr din ce în ce mai mare de guverne se luptă pentru a obține tehnologii care ar putea perturba sau chiar distruge dispozitivele adversarilor, nu doar pe uscat, cum a fost cazul presupusului atac cibernetic al Rusiei, ci și în spațiu.
În acest context, se dezvoltă intens bruiajul și falsificarea semnalelor, laserele de mare putere, capabile să orbească senzorii de imagine, rachetele antisatelit, precum și navele spațiale care au capacitatea de a interfera cu altele, aflate pe orbită.
Toate aceste tehnologii de contracarare spațială, spun specialiștii, ar putea fi utilizate de principalele puteri ale lumii, precum SUA, Rusia și China, pentru a-și viza reciproc sateliții.
Un exemplu extrem al unei potențiale contra-arme spațiale a fost adus în dezbatere internațională la începutul acestui an, atunci când serviciile secrete americane au sugerat că Rusia încearcă să dezvolte o armă nucleară antisatelit, plasată în spațiu, într-un scenariu negat de către Moscova.
Dincolo de a afecta doar sateliții militari, o astfel de armă ar putea avea un impact larg și devastator; spre exemplu, ar putea distruge sateliții pe care lumea se bazează pentru a prezice vremea și a răspunde la dezastre sau chiar ar putea da peste cap sistemele de navigație globale utilizate pentru orice - de la bănci și transportul de mărfuri la apelarea unui serviciu de transport în comun și coordonarea ambulanțelor.
Săptămâna trecută, SUA au acuzat Rusia că a lansat un satelit „capabil, probabil, să atace alți sateliți de pe orbita joasă a Pământului”. Oficialii americani susțin că acesta urmează lansărilor anterioare de sateliți ruși din cadrul unor „sisteme de contracarare spațială”, derulate în 2019 și 2022.
Este extrem de dificil de urmărit stadiul de dezvoltare a capacităților de contracarare spațială ale unei puteri, din cauza secretului total care învăluie aceste programe, precum și a ambiguității utilizării duale a multor tehnologii spațiale.
Atât Rusia, cât și China au avansat în ultimii ani în dezvoltarea de tehnologii care ar putea fi utilizate în astfel de scopuri, în timp ce SUA se bazează pe cercetarea și capacitățile spațiale conexe, susțin experții și rapoartele din surse deschise.
Dezvoltarea tehnologiilor de contracarare spațială are loc în contextul unei noi ere de utilizare a spațiului, în care SUA și China concurează pentru a trimite astronauți pe Lună și pentru a construi baze de cercetare acolo, iar progresele înregistrate în tehnologia de lansare a sateliților înseamnă că un număr tot mai mare de actori, inclusiv adversari ai SUA, precum Coreea de Nord și Iranul, pun pe orbită propriile dispozitive.
Și, pe măsură ce rivalitățile geopolitice se amplifică pe Pământ, Beijingul și Moscova sunt tot mai interesate să găsească modalități de a împiedica SUA, în calitate de țara cu cele mai multe capacități terestre legate de spațiu, să le utilizeze pe acestea din urmă.
Cursă pe viață și pe moarte
Ideea armelor îndreptate sau plasate în spațiu rămâne una extrem de controversată, deși nu este nouă.
Cu zeci de ani în urmă, SUA și fosta Uniune Sovietică au concurat pentru a obține tehnologii care să le permită să-și distrugă reciproc sateliții. Lansarea „Sputnik” - primul satelit artificial din lume - de către Rusia, în 1957, a fost urmată rapid de testele americane de contracarare spațială.
De la căderea Uniunii Sovietice, America a devenit puterea cea mai importantă în privința capacităților din spațiu legate de desfășurarea operațiunilor militare pe Pământ, susțin analiștii, într-o realitate pe care Rusia și China speră să o întoarcă împotriva SUA pentru a echilibra situația pe câmpul de luptă.
„Dezvoltarea unor capacități de contracarare spațială, cum ar fi armele antisatelit, oferă un mijloc de a perturba capacitățile spațiale ale adversarului, fie că este vorba de sisteme de comunicații, navigație, de comandă și control sau de rețele logistice care se bazează pe sisteme spațiale.”, remarca recent Rajeswari Pillai Rajagopalan, director al Centrului pentru Securitate, Strategie și Tehnologie de la „Observer Research Foundation din New Delhi”.
„Anularea oricărui avantaj pe care SUA l-ar putea avea din utilizarea spațiului într-un conflict militar convențional este ceea ce determină Rusia și China să dezvolte capacitățile și strategiile lor.”, mai preciza Rajagopalan, citată de CNN.
Din această perspectivă, se crede că Rusia ar fi reîmprospătat programele de cercetare antisatelit din timpul Războiului Rece, cum ar fi dezvoltarea unui „sistem laser transportat de aeronave” pentru a perturba sateliții de recunoaștere a imaginilor, susține un raport anual al Fundației independente „Secure World Foundation” (SWF), cu sediul în SUA.
Noi dovezi sugerează că Rusia ar putea, de asemenea, să acționeze în vederea extinderii capacității sale de război electronic la sol, prin dezvoltarea unei tehnologii spațiale pentru bruierea semnalelor sateliților de pe orbită, se mai arată în raport.
Concomitent, în ultimii ani, Rusia a lansat nave spațiale care par capabile să supravegheze sateliți străini. Viteza mare a două dintre aceste dispozitive indică faptul că ar putea fi vorba despre teste de armament, afirmă SWF.
China și-a anunțat propriile ambiții de contracarare spațială încă din 2007, când a lansat o rachetă la aproximativ 800 de kilometri în spațiu pentru a doborî unul dintre vechii săi sateliți meteorologici.
Această acțiune a întrerupt o perioadă de decenii de acalmie, de după Războiul Rece, în privința testelor distructive de rachete antisatelit cu „ascensiune directă” și a fost urmată de operațiuni similare din partea SUA, a Indiei și a Rusiei.
De atunci, analiștii consideră că Beijingul a efectuat mai multe teste de rachete nedistructive, ce ar putea grăbi capacitatea Chinei de a ținti sateliți. Cel mai recent dintre ele a avut loc în aprilie anul trecut, susține SWF, deși, la fel ca și în alte cazuri, acesta a fost descris de Beijing ca fiind un test tehnologic de interceptare a rachetelor.
Forța Spațială Americană consideră, de asemenea, că gigantul asiatic „dezvoltă dispozitive de bruiaj pentru a viza o gamă largă de comunicații prin satelit” și, concomitent, are „multiple sisteme laser la sol”.
Alte operațiuni chinezești în spațiu sunt dificil de clasificat în mod explicit ca fiind cercetare în domeniul armamentului, dar ar putea avea un scop militar, spun experții. Acestea includ sateliți care se pot apropia sau se pot întâlni cu alții pe orbită, cum ar fi în scopuri de sprijin și întreținere. Acesta ar fi și cazul satelitului „Shiyan-7”, lansat în 2013, și, probabil, echipat cu un braț robotizat.
Există semnale chiar din interiorul Chinei cu privire la potențiala utilizare dublă a unei astfel de tehnologii. Într-un interviu acordat în 2021 presei de stat, Zang Jihui, un inginer al Armatei Populare de Eliberare, a descris experimentele Chinei cu un satelit „echipat cu un braț robotizat, capabil să schimbe orbita și să efectueze o detecție completă a altor sateliți”, ca parte a „capacităților sale antisatelit”.
De ochii lumii?
Beijingul a inclus protejarea „intereselor de securitate în spațiul cosmic” printre obiectivele sale de apărare națională încă din 2019, dar a declarat de mult timp că susține „utilizarea pașnică a spațiului cosmic” și se opune unei curse a înarmării aici. SWF afirmă că nu există nicio dovadă publică confirmată a utilizării de către China a capacităților de contracarare spațială împotriva unor ținte militare.
Rusia a declarat, de asemenea, că se opune armelor în spațiu. Ambele țări au înființat în ultimii ani departamente militare spațiale, la fel ca și SUA, care și-au lansat Forța Spațială în 2019.
Oficialii de la Washington au descris America ca fiind un lider în promovarea „utilizării responsabile și pașnice” a spațiului cosmic. Având în vedere dependența americanilor de spațiu în domeniul apărării, experții susțin că armata SUA are cea mai mare miză atunci când vine vorba de a se asigura că marile puteri nu folosesc tehnologii împotriva sateliților de acolo.
Din acest motiv, mai spun experții, comunitatea politică americană a evitat de mult timp plasarea de arme în spațiu.
Până acum, doar capacitățile nedistructive, cum ar fi bruiajul semnalelor, au fost utilizate în mod activ de toate statele împotriva sateliților în operațiunile militare actuale, mai remarcă raportul SWF.
Ce fac americanii
De când a doborât cu o rachetă unul dintre sateliții săi cu funcționare defectuoasă, în 2008, după testul Chinei, Washingtonul s-a angajat să nu mai efectueze astfel de teste distructive de rachete antisatelit cu ascensiune directă, care pot genera resturi spațiale periculoase, și, adaugă raportul, este puțin probabil să aibă un program operațional pentru astfel de capacități.
De asemenea, SUA nu au un program operațional recunoscut pentru a lovi sateliți de pe orbită cu ajutorul altor sateliți sau nave spațiale, deși ar putea probabil să pună rapid în practică unul în viitor, mai precizează SWF.
Acest lucru se datorează faptului că SUA au efectuat teste extinse, neofensive, ale tehnologiilor de apropiere și de întâlnire cu sateliții, inclusiv apropieri de proprii sateliți militari și de mai mulți sateliți militari ruși și chinezi, arată SWF.
SUA dispun de un singur sistem recunoscut și operațional de contracarare spațială: capacitatea de război electronic pentru a interfera cu semnalele sateliților.
În același timp, armata americană dispune de abilități avansate de bruiaj ale comunicațiilor și de capacități de a interfera cu anumiți sateliți de navigație.
De asemenea, SUA au efectuat cercetări considerabile privind laserele de la sol, „care ar putea fi folosite pentru a orbi sau a orbi sateliții de imagistică”, arată SWF, care afirmă că nu există niciun indiciu că acestea ar fi devenit operaționale.
În noiembrie 2023, la Washington, șeful operațiunilor spațiale ale SUA, generalul Chance Saltzman, a explicat de ce SUA consideră că trebuie să fie capabilă să contracareze capacitățile spațiale ale altor țări.
El a vorbit despre ceea ce a descris ca fiind o strategie de tip „kill web”, utilizată de armata din China, pentru a spori raza de acțiune și precizia armelor sale, în cadrul „celui de-al doilea lanț insular” de importanță strategică, care se întinde din Japonia până în Guam.
„Toate acestea sunt capacități care se bazează pe spațiu.”, a declarat Saltzman.
Între timp, preocupările legate de activitățile spațiale ale potențialilor adversari i-au împins pe aliații SUA, inclusiv Franța și Australia, să caute abilități de contracarare spațială - adesea modalități nedistructive de a interfera cu sateliții inamici, cunoscute sub numele de capacități „soft-kill”, cum ar fi laserele pentru a întrerupe supravegherea și bruiajul.
Israelul a declarat, de asemenea, că a folosit bruiajul GPS în războiul său din Gaza pentru a „neutraliza” amenințările, foarte probabil prin operațiuni la sol pentru a evita rachetele care își ating ținta cu ajutorul urmăririi GPS.
„În general, a existat o tendință către măsuri cu impact pe termen scurt, cum ar fi bruiajul, spoofing-ul și atacurile cibernetice care nu afectează sau distrug permanent o țintă.”, spune Juliana Suess, cercetător pentru securitate spațială la RUSI, grup de reflecție în domeniul apărării cu sediul la Londra.
„Actorii nu au nevoie să investească o mulțime de bani în fabricarea acestor arme antisatelit cu iz SF; ei pot pur și simplu să întrerupă o întreagă rețea printr-un atac cibernetic.”, a remarcat ea.
Acuzații și amenințări
Peste de 7.500 de sateliți operaționali orbitează în jurul Pământului, potrivit celor mai recente cifre furnizate de Union of Concerned Scientists (UCS), în mai 2023.
Dintre acești sateliți, mai mult de 5.000 sunt deținuți de SUA, majoritatea fiind comerciali. Cel mai apropiat concurent, China - care și-a intensificat lansările de sateliți - avea 628, urmată de Rusia cu mai puțin de 200.
De când a invadat Ucraina, Moscova a acuzat Occidentul că folosește sisteme de sateliți comerciali în scopuri militare și a avertizat că „infrastructura cvasicivilă poate deveni o țintă legitimă pentru represalii”.
