La 25 mai, în Franţa s-a dat startul "procesului care poate distruge secta care produce groaza”. Biserica Scientologică este acuzată de escrocherie în bandă organizată. "Sunt adepţii lui Ron Hoobard (fondatorul Bisericii Scientologice - n.n.) intangibili?”- întreabă revista "L’Express”. Întrebare cu atât mai justificată de vreme ce secta, care îi are ca vectori de imagine pe Tom Cruise, pe John Travolta sau pe Julia Mingenes, dispune de "mijloace redutabile”pentru a contracara acţiunile justiţiei.
Şi iată că tocmai în zilele premergătoare "celui mai firebinte proces pe care l-a cunoscut scientologia", una dintre victimele sectei publică o zguduitoare carte-mărturie.
Cartea se numeşte "Voyage au coeur de la Scientologie" şi este scrisă de cunoscutul pianist belgian Alain Souffen. Un om care, vreme de 15 ani, a trăit sub influenţa morală a sectei. "Sectă care l-a manipulat, l-a ruinat şi i-a distrus familia", mai notează "L'Express" care publică fragmente revelatoare din această carte-document. Fapt, iarăşi revlator: recent, pianistul belgian a intrat în posesia ultra-confidenţialului său "dosar de etică", întocmit de supraveghetorii şi opresorii săi morali.
ÎNCEP SĂ LIPSEASCĂ BANII
Aprilie 1986. Alain Stoffel soseşte la centrul din Copenhaga al Scientologiei, încrezător că aici i se va oferi mult visata "Stare de Limpezire". Pentru care a scos din buzunar suma de 45.511,29 de franci.
"-Închideţi cutiile!". Acesta este semnalul cu care Olivier , auditorul, vine, în fiecare dimineaţă, să îi monteze subiectului un electrod, un mic tub catodic din metal legat de un electrometru. Apoi aşteaptă ca subiectul însuşi să exercite asupra electrodului o presiune relaxată şi progresivă pe care, după aceea, să o întrerupă cu o lovitură.
"- Trebuie să-ţi reglez sensibilitatea, i se explică subiecului".
Urmează descrierea celorlalte etape ale şedinei: "Mă conformez, dar cum sunt puţin stresat, <<închiderea cutiilor>> nu îl mulţumeşte pe Olivier. Mâinile mele sunt prea uscate, crede el, pentru a putea stabili un bun contact electric. Îmi dă o cremă hidratantă..Următoarea tentativă e mai reuşită. Am impresia că am descoperit pe cineva căruia pot să îi deschid cu toată încrederea grădina mea secretă şi să fac acel schimb preţios şi complice care mi-a lipsit atât de mult până acum. Ignor faptul că această atitudine călduroasă nu e altceva decât rezultatul unui veritabil program de antrenament."
Pe neaşteptate, intervine un moment critic şi mirajul ameninţă să se năruie.: "Banii au început să îmi lipsească. Creditul s-a epuizat, iar el m-a îndemnat să cumpăr un supliment pentru a duce la bun sfârşit programul de antrenament. Supervizorul meu de caz rămâne ferm: denunţarea contractului e foarte aproape. În starea în care mă aflu, este de neconceput să nu pot continua audiţiile. Să ne imaginăm, fie şi pentru un singur moment, că aş eşua şi că m-aş întoarce la Paris. Aici, un <> m-ar aştepta pe pista de aterizare pentru a mă prelua încă de cum am coborât din avion şi a mă retrimite, manu militari, cu primul zbor, la Copenhaga. Pentru ei este de neconceput să mă lase să mă prăbuşesc, să trădez angajamentul. Am depus deci suma de 6.494, 97 de franci pentru câteva ore de audiţii în plus".
AMENINŢAT DE UN" CÂINE DE PAZĂ"
După eşecul primului sejur la Scientologi, povestitorul este convins să revină la Copenhaga în noiembrie 1986, cu primisiunea fermă că nu va mai avea nimic de plătit. Alain Stoffen este bucuros să îl revadă pe Olivier, auditorul său. Şedinţele se reiau, dar, contrar tuturor aşteptărilor, în locul acelei stări de echilibru interior la care spera să ajungă, eroul povestirii se simte tot mai nesigur. "Nu vreau să retrăiesc acel coşmar al primului sejur, vreau ca lucrurile să se oprească aici. Or, ei nu doresc să priceapă că totul se petrece la fel ca şi data trecută, ei vor să dea din nou drumul acestui enorm mecanism opresiv care a sfârşit prin a mă măcina."
Vine şi momentul în care gazdele dau cărţile pe faţă: "-Trebuie să găseşti o soluţie ca să plăteşti!", se spune cu voce ridicată.
Mai întâi, i se pare că nu a înţeles bine. Dar, odată adus în faţa unui MAA (maestru al armelor), îşi dă seama că promisiunile de la revenire se destramă: Nu numai că nimic nu este gratuit, dar, Alain mai este scos şi dator. O scăpare ar mai exista:
"- Ţi-am deschis un cont, îl informează MAA-ul. Dar, mai adaugă el, asta este doar o măsură de excepţie. În câteva ore trebuie să plăteşti , dar nu trebuie să depăşeşti 20 de ore.
- Cât este suma asta?, întreabă Alain.
- 113.000 de franci.
-Dar e o avere, încearcă să se apere proaspătul îndatorat. Calculele care urmează îl năucesc mai mult. Suma ce i se pretinde înseamnă 5.600 de franci pentru o singură oră de tratament, adică de trei ori mai mult decât tariful normal! Mai face, totuşi, o încercare:
- Dar nu am această sumă!
- Asta o să vezi cu Britta, te aşteaptă, îi răspunde MAA înainte de a-l concedia scurt".
Britta nu e singur, îl are alături pe un zdrahon cu un cap de buldog.
Amândoi îi dau de înţeles că fac parte din Watchdog Committee. Oamenii, sau, cum va pricepe mai târziu, "câinii de pază". Cei doi îl iau în primire:
"-Ştii care este misiunea noastră? Suntem aici penru a pune planeta în ordine. Suntem aici pentru a scoate planeta din mocirlă. Iar tu ne datorezi bani. Foarte mulţi bani".
În zadar încearcă Alain să le explice că este vorba despre o enormă neîneţelegere.
"-Nu mi se pare că ai capacitatea intelectuală necesară pentru a-ţi măsura actele. Asta este trădare".
Nepregătit să facă faţă unei asemenea violenţe, pe Alain îl îneacă lacrimile.
- Nu mă interesează cum ai să faci rost de banii ăştia. Apelează la toate persoanele pe care le cunoşti în Franţa sau în Belgia. Vreau banii numaidecât!
"Aveam la dispoziţie o jumătate de oră, niciun minut mai mult, pentru a strânge banii", îşi amintesşte Alain Stoffen. Dincolo, însă, de ameninţări, există presiunea psihologică: "Mă simţeam în pragul unei enorme precipitări: îmi era teamă că grupul mă va arunca în afara sa, că îmi va retrage întregul ajutor şi tot sprijinul, că îmi vor închide toate căile de acces către făgăduita Stare de Limpezire".
CUPLURI SUB SUPRAVEGHERE
În 1998, Alain şi soţia sa Camille, de asemenea membră a sectei , dau naştere lui Sebastian. Dar, peste numai un an, relaţiile lor se degradează. Rememorarea evenimentelor este de-a dreptul sfâşietoare: "În scientologie, nimic nu este domeniu privat. Cele mai mici probleme, chiar şi cele mai intime, trebuia să fie raportate şi supuse atenţiei diferiţilor responsabili ai concernului, şi chiar supervizate, după caz, de către un ofiţer pentru etică."
"În săptămânile ce au urmat naşterii micuţului Sebastien, în casă, tensiunile au devenit de nesuportat. Era de-ajuns un fleac, o privire pe alături, o vorbă în plus, pentru ca reproşurile la adresa mea şi insultele să ţâşnească".
Pas cu pas, viaţa celor doi soţi şi a micuţului Sebastien este monitorizată şi îngrădită de ordine severe: "Separaţi-vă corpurile şi bunurile";" Vindeţi Rover-ul" (28.000 de franci); "Alain poate păstra 205"; " Alain a dat Camillei 300 de franci pentru Sebastian"- acestea sunt doar câteva ordine cu care superiorii pilotau viaţa de zi de zi a soţilor Stoffel.
Deznodământul este brutal şi cutremurător: "Sâmbătă, 12 februarie 2000, Camille a închiriat un camion şi a venit acasă cu câţiva amici care să-i dea o mână de ajutor la căratul unei părţi din mobilier. Seara m-a regăsit singur într-un apartament prădat. Camera copilului era goală şi ea... Sebastian nu mai era acolo".
UN IMPERIU AL URII
Nici acum, după mai bine de zece ani de la aceste dramatice încercări, Alain Stoffen nu a reuşit "să întoarcă pagina". Din fericire pentru el, după cum mărturiseşte reporterului revistei "L'Express", cei cincisprezece ani de Scientologie i-a convertit în zece luni de scris. "Nu mai suport - spune el - ca această sectă să continue să se strecoare printre ochirile şi iţele judiciare şi să abuzeze de puterile publice cu dublul său discurs şi cu minciunile sale...Vreau să fac să cadă măştile sale şi să triumfe adevărul". Şi încheie, pe ton categoric: "În dosul faţadei strălucitore a Scientologiei se află un imperiu al urii".
Citește pe Antena3.ro