Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Vizita lui Xi la Moscova a degajat antagonismul profund al Rusiei și Chinei față de Statele Unite. De cealaltă parte, americanii, care au urmărit evenimentul cu mare atenție, au comentat cu dispreț ideea că Beijingul ar putea fi un mediator al crizei din Ucraina, acuzându-l pe Xi că oferă recunoaștere diplomatică unui lider rus violent, scăpat de sub control, care tocmai a fost citat pentru crime de război de către Curtea Penală Internațională.
Pentru Washington pare să fi devenit însă extrem de clar că se confruntă acum cu o provocare serioasă în materie de politică externă. SUA se pregătesc pentru ceea ce mulți experți avertizează că ar putea deveni un Război Rece, pe viață și pe moarte, cu China și, în același timp, duc o luptă prin procură, în Ucraina, cu adversarul pe care l-au avut în același tip de confruntare, în secolul XX.
De cealaltă parte, China și Rusia au împreună o capacitate mult mai mare de a zădărnici obiectivele americane în Ucraina și în alte părți ale lumii.
De altfel, Xi și Putin acționează la unison în privința unei priorități esențiale de politică externă: discreditarea și chiar dezmembrarea unei ordini mondiale care, în opinia lor, este construită pe ipocrizia occidentală și care le refuză respectul cuvenit în calitate de mari puteri globale.
Acest resentiment s-a inflamat în mintea lui Putin încă de la prăbușirea Uniunii Sovietice, iar șeful de la Kremlin a încercat ani de zile să remodeleze sistemul internațional. Dar, potrivit strategiei de securitate națională a administrației Biden, China este singurul competitor al SUA care are puterea economică, diplomatică, militară și tehnologică pentru a reconfigura această ordine.
Citește pe Antena3.ro
Șah în Ucraina
Pe termen scurt, propunerea de pace în 12 puncte prezentată de China la Moscova pentru războiul din Ucraina contravine în mare măsură obiectivelor SUA de a pedepsi Moscova pentru invazia sa. Oricum, inițiativa pare să aibă puține șanse de succes la Kiev, deoarece ar consfinți confiscarea, de către armata lui Putin, a unor porțiuni din teritoriul ucrainean.
Concomitent, chiar dacă Beijingul refuză ceea ce SUA susțin că reprezintă solicitările rușilor de a primi arme letale, legăturile economice și comerciale în expansiune ale Chinei cu Rusia l-ar putea ajuta pe Putin să poarte războiul o perioadă îndelungată.
Un conflict de uzură, istovitor i-ar epuiza militar pe ucraineni și, în egală măsură, ar pune la încercare și determinarea SUA și a statelor aliate de a continua să finanțeze apărarea Kievului, având potențialul de a provoca genul de dezbateri și diviziuni politice occidentale cu privire la continuarea războiului care se fac deja simțite în cadrul Partidului Republican din America.
Mai mult, dacă administrația Biden rămâne angajată prioritar în criza din Ucraina – și, spre exemplu, își epuizează propriile stocuri de muniție și armament – oficialitățile de la Washington s-ar concentra mult mai puțin asupra luptei pentru supremație cu China, în Asia, realitate care ar conveni de minune Beijingului.
Contraofensivă americană
Pentru a străpunge coregrafia unității tovărășești, regizată cu atenție la Moscova în această săptămână, Casa Albă a organizat o contraofensivă de relații publice în timpul summitului Xi-Putin. Administrația Biden și-a consolidat astfel sprijinul de mai multe miliarde de dolari pentru guvernul președintelui ucrainean, Volodimir Zelenski, anunțând, marți, desfășurarea mai devreme decât se aștepta a sistemelor de apărare antirachetă americane „Patriot”.
Ucrainenii învață să opereze sistemele la Fort Sill, Oklahoma, unde bărbați și femei cu vârste cuprinse între 19 și 67 de ani se antrenează de la 7 dimineața până la 6 seara, șase zile pe săptămână, timp de 10 săptămâni. De asemenea, SUA vor accelera timpul necesar pentru livrarea tancurilor „Abrams” în Ucraina, trimițând modele mai vechi.
Scopul Casei Albe este, probabil, acela de a demonstra că, în timp ce Putin îl întâmpină pe Xi și solicită mai mult sprijin pentru războiul său, Occidentul nu ezită să ajute Ucraina într-un conflict pe care președintele Joe Biden l-a prezentat ca fiind vital pentru a salva democrația globală din calea regimurilor autocrate.
Competiția globală
Rivalitatea dintre SUA și China se desfășoară însă la o scenă globală mult mai largă, în care Rusia, în pofida influenței sale globale diminuate, ar putea fi, de asemenea, un aliat util pentru Beijing.
Xi nu a încercat să ascundă niciun moment faptul că vizita sa la Moscova a avut drept obiectiv diminuarea puterii SUA și a Occidentului. Înainte de a pleca, el a avertizat într-o declarație că „lumea noastră se confruntă cu provocări de securitate tradiționale și netradiționale, complexe și întrepătrunse, cu acte dăunătoare de hegemonie, dominație și intimidare”, folosind un limbaj alocat de obicei defăimării administrației de la Washington.
John Kirby, coordonatorul pentru Comunicare Strategică al Consiliului de Securitate Națională, a expus, de altfel, mizele globale ale vizitei lui Xi în Rusia, într-un interviu acordat, marți, Christianei Amanpour, de la CNN.
„Aceasta este o căsătorie de conveniență, nu de afecțiune și nici de dragoste, acolo unde se intersectează respingerea atât a Statelor Unite, cât și a influenței noastre în lume. Ei ar dori să schimbe regulile jocului, considerând că sunt utili unii altora.”, a precizat Kirby.
Modelul de capitalism autoritar al Chinei ca bază pentru un nou sistem global s-ar putea dovedi atractiv pentru unele state din întreaga lume, în timp ce Beijingul încearcă intens să stabilească legături în Africa, America Centrală și în alte părți ale Planetei. Unele națiuni din „sudul global”, cum ar fi Africa de Sud, de exemplu, împărtășesc antipatia Chinei față de unele dintre politicile urmărite de SUA și aliații lor.
Fostul ambasador al SUA la Beijing, Gary Locke, a declarat, tot marți, că discuțiile dintre Xi și Putin își au rădăcinile în ostilitatea reciprocă a celor două națiuni față de puterea SUA.
„China încearcă să se prezinte ca un fel de forță nouă, care se ridică împotriva puterilor occidentale sau a ordinii occidentale. China și multe dintre aceste alte țări care devin mult mai puternice din punct de vedere economic și politic simt că trebuie să se supună regulilor făcute de SUA și de unele dintre țările europene.”, a precizat Locke, tot la CNN. „Aceste țări simt că ar trebui să aibă un cuvânt de spus (...) și resimt cu adevărat dominația SUA și a țărilor europene în privința unei părți semnificative din afacerile lumii!”, a adăugat el.
În același timp, ambițiile chinezilor și ale rușilor vor fi puse însă la grea încercare de faptul că alianța occidentală este mult mai unită ca oricând, de la invazia Rusiei în Ucraina.
Prietenia dintre Rusia și China ar putea fi, de asemenea, mai puțin substanțială decât ar putea sugera propaganda Kremlinului. În timpul întrevederii de la Moscova, nu a existat niciun semn că Xi s-ar fi angajat să înarmeze forțele rusești din Ucraina. Concomitent, nu sunt semne nici că liderul chinez l-ar fi convins pe președintele rus să abandoneze strategia sa violentă, într-un mod care ar putea certifica statutul de pacificator al lui Xi.
Având în vedere că modelul China-Rusia se bazează pe autocrație, că Moscova a devenit un paria pe plan internațional, iar abordarea naționalistă și intimidantă a Chinei a provocat îngrijorare și în rândul unor puteri regionale mai mici, există suficiente semne de întrebare asupra eficienței unei ofensive diplomatice globale comune.
Coșmar geopolitic
Ideea unei alianțe strategice Rusia-China a preocupat mult timp conducerile care s-au succedat la Casa Albă.
Deschiderea administrației Nixon către Beijing, în anii 1970, a avut ca premisă, în mare parte, divizarea Republicii Populare și a Uniunii Sovietice, deși antagonismul teritorial și istoric dintre giganții comuniști exista deja înainte de inițiativa americană.
După Războiul Rece, Rusia a fost văzută mult mai puțin ca o amenințare pentru SUA, până la schimbarea dură de atitudine a lui Putin contra Washingtonului, din ultimele două decenii.
Unul dintre cei mai apreciați arhitecți ai politicii americane în timpul Războiului Rece, diplomatul George Kennan, a avertizat, înainte de moartea sa, că extinderea NATO în fostele state ale Pactului de la Varșovia din Europa de Est ar putea împinge Rusia în brațele Beijingului. În jurnalul său din 4 ianuarie 1997, el a prezis că Moscova va reacționa ca și cum ar fi o victimă, își va militariza și mai mult societatea și „va dezvolta relații mult mai strânse cu vecinii de la est, în special cu Iranul și China, în vederea formării unui bloc militar puternic antioccidental, ca o contrapondere la un NATO care exercită presiuni pentru dominația mondială”.
Atât China, cât și Rusia s-au apropiat recent de Iran - un alt mare dușman declarat al SUA. În pofida declarațiilor bombastice rostite la Kremlin în această săptămână, relația celor trei adversari ai americanilor nu s-a materializat printr-o legătură militară solidă și nu constituie o alianță oficială, precum cele pe care SUA le mențin în Europa, pentru a descuraja Rusia, și în Pacific, parțial, pentru a contrabalansa puterea Chinei.
În încercarea de a împiedica dezvoltarea legăturilor militare ruso-chineze în acest moment, SUA avertizează Beijingul de săptămâni întregi că nu ar trebui să furnizeze arme sau muniții de care Moscova are mare nevoie în Ucraina.
La rândul lui, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a reînnoit același avertisment cu două zile în urmă. „Nu am văzut nicio dovadă că China livrează arme letale Rusiei, dar am văzut unele semne că aceasta a fost o solicitare din partea Rusiei și este o problemă care este luată în considerare la Beijing de către autoritățile chineze!”, a spus Stoltenberg.
Întrebarea dacă Beijingul ar furniza arme Rusiei este însă una extrem de complexă. O astfel de mișcare ar afecta dorința Chinei de a deveni un jucător de prim-rang în politica externă internațională, plasând-o, irevocabil, alături de o putere paria, cum este considerată Rusia la ora actuală.
În plus, economia chineză s-ar confrunta probabil cu sancțiuni internaționale dure, într-un moment în care se străduiește să regenereze ratele sale galopante de creștere. Beijingul ar putea nu doar să își înrăutățească relațiile cu SUA, aflate deja pe muchie de cuțit, ci și să-și deterioreze serios legăturile economice la fel de cruciale cu Uniunea Europeană.
China are deja câteva beneficii semnificative de pe urma războiului din Ucraina, în ceea ce privește creșterea comerțului și capacitatea de a cumpăra gaze și petrol rusesc - blocate de pe piețele europene - la prețuri reduse. Sancțiunile ar putea fi o contrabalansare nedorită a acestei situații.
Istoria sugerează, de asemenea, că Beijingul își condiționează de obicei strategiile doar de un calcul rece al interesului național. Prin urmare, imaginea sa globală - și obiectivul final de a crea un sistem politic și diplomatic alternativ la ordinea globală condusă de Occident - ar putea fi mai bine atins dacă ar poza ca un pacificator în Ucraina, mai degrabă decât ca furnizor de armament al lui Putin, într-un război prin procură pe care Rusia ar putea să-l piardă.
Așadar, deși există motive ca SUA să fie îngrijorate de modul în care cooperarea dintre Rusia și China s-ar putea extinde în urma summitului de la Moscova, pare puțin probabil să fie vorba despre o schimbare majoră de strategie a lui Xi față de Putin.
