Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pe data de 10 mai 2023, Curtea de Justiție a Uniunii Europene ar trebui să răspundă Curții de Apel Brașov în cauza C-107-23, prin care judecătorii au adresat instanței europene un set de întrebări preliminare cu privire la efectul a două decizii ale Curții Constituționale și a unei a treia a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Magistrații brașoveni cer ca CJUE să impună nerespectarea acestor decizii care privesc neconstituționalitatea formei anterioare a articolului 115 alineat 1 din Codul penal cu referire la întreruperea cursului prescripției răspunderii penale.
Statul român, cum ar veni pârâtul în această speță, este reprezentat în această speță de către agentul guvernamental la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în persoana Emiliei Gane, care ocupă o funcție de secretar de stat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe. Acest agent guvernamental a formulat, la rândul său, o notă pe care a înaintat-o CJUE, document absolut halucinant.
Astfel, sub semnătura Emiliei Gane, „Guvernul României solicită Curții să răspundă întrebărilor preliminare după cum urmează: „Articolul 325 alineat 1 din Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene, articolul 2 alineat 1 din Convenția PIF și Directiva TVA, coroborată cu articolul 4 alineat 3 din Tratatul Uniunii Europene, precum și articolul 9 din Cartă trebuie interpretate în sensul că impun instanței naționale să lase neaplicată o decizie CCR în legătură cu întreruperea prescripției, care ar avea ca efect că, într-un număr considerabil de cazuri de fraudă aducând atingere intereselor financiare ale UE, faptele nu ar fi pedepsite penal, întrucât aceste fapte ar fi prescrise înainte ca sancțiunea penală prevăzută de lege să poată fi aplicată printr-o decizie judiciară definitivă”.
Apoi, agentul guvernamental Emilia Gane mai scrie, în documentul citat, că „revine instanței naționale obligația de a verifica dacă, lăsând neaplicată decizia în cauză, se generează o situație de incertitudine în ceea ce privește regimul prescripției și de a asigura, astfel, respectarea principiului legalității infracțiunilor și pedepselor”.
Mai departe, Gane solicită CJUE să răspundă că „Dreptul UE impune judecătorului național să poată, fără a risca săvârșirea unei abateri disciplinare, să lase neaplicată o decizie a CCR sau o decizie obligatorie a instanței supreme, în cazul în care, în lumina jurisprudenței CJUE, consideră respectiva decizie contrară dreptului UE”.
Urmează haosul și arbitrariul
Cunoscutul avocat Adrian Toni Neacșu, fost judecător și ex-membru al Consiliului Superior al Magistraturii, subliniază, la rândul său, că „acesta este punctul de vedere al agentului guvernamental, deci al Guvernului României, condus de coaliția PSD-PNL, despre efectele deciziilor obligatorii ale Curții Constituționale în România”.
„Curtea de Justiție a Uniunii Europene este invitată să relativizeze obligativitatea deciziilor Curții Constituționale și ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în privința prescripției răspunderii penale, dând judecătorilor libertatea să aprecieze de la caz la caz dacă le aplică sau nu, creând, astfel, haos și arbitrariu în soluții, din nou”, mai precizează Adrian Toni Neacșu.
Citește pe Antena3.ro
Poziția agentului guvernamental al României la CJUE vine în contradicție flagrantă cu cel puțin cinci prevederi ale Constituției României. La articolul 1, alineat 5, Legea fundamentală prevede că „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”; la articolul 142 alineat 1 prevede că „Curtea Constituțională este garantul supremației Constituției”; la articolul 147 alineat 4 prevede că „Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor”, iar la articolul 26 alineatele 1 și 3 prevede că „Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege” și că „Înalta Curte de Casație și Justiție asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale”.
Două decizii ale Curții Constituționale și o decizie a Înaltei Curți au tranșat definitiv problema prescripției
În speța aflată pe rolul CJUE, Curtea de Apel Brașov vrea să primească „binecuvântarea” instanței europene de a nu respecta două decizii ale CCR și una a Înaltei Curți, pe problema prescripției răspunderii penale. Toate cele trei decizii au în centrul lor forma anterioară a articolului 155 alineat 1 din Codul penal.
Curtea Constituțională a emis, în urmă cu cinci ani, decizia 297/2018 și a constatat, atunci, că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză” este neconstituțională. Concret, acest articol neconstituțional permitea întreruperea cursului prescripției de orice act de procedură al procurorului, făcut fără a fi adus la cunoștința suspectului sau inculpatului.
Până în 2022, Parlamentul nu a pus în acord articolul din Codul penal cu această decizie a CCR, motiv pentru care, la Curtea Constituțională, a fost depusă o nouă excepție de neconstituționalitate a articolului 115 alineat 1, care s-a soldat cu o nouă decizie, 358/2022, prin care, pentru a doua oară, acest articol a fost declarat neconstituțional. „Legiuitorul a încălcat articolul 147 alineat 4 din Constituție, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei 297/2018, cu consecința creării unui viciu de neconstituționalitate mai grav, generat de aplicarea neunitară a textului de lege «cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea», care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale. Pentru restabilirea stării de constituționalitate este necesar ca legiuitorul să clarifice și să detalieze prevederile referitoare la încetarea cursului prescripției răspunderii penale, în sensul celor precizate în considerentele Deciziei 297/2018”.
Instanța supremă a trasat, anul trecut, calea de urmat pentru judecători
Prin pasivitatea Parlamentului și a Guvernului, timp de patru ani, legea nu a mai avut nicio acoperire constituțională de a întrerupe cursul prescripției, iar această situație a fost reglementată abia la finalul anului trecut, când Executivul a formulat un proiect de lege prin care s-a stabilit că acest curs poate fi întrerupt prin acte de procedură care sunt obligatoriu aduse la cunoștința învinuitului sau inculpatului.
Problema rămâne cu cauzele care se aflau pe rolul instanțelor și care vizau fapte prescriptibile reținute înainte de modificarea legii și care se aflau sub puterea celor două decizii obligatorii ale CCR. Tot anul trecut, Înalta Curte de Casație și Justiție a remis Decizia 67/2022, prin care a stabilit că „normele referitoare la întreruperea prescripției sunt norme de drept material substanțial, supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activității legii penale, cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex” și că „instanța care soluționează contestația în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor CCR 297/2018 și 358/2022, nu poate reanaliza prescripția răspunderii penale în cazul în care instanța de apel a dezbătut și analizat incidența acestor cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii”.
Semnatara documentului adoptă poziția #rezist
Toate aceste trei decizii par să fie considerate simplă maculatură de către agentul guvernamental al României la CJUE, Emilia Gane, așa cum se poate observa lesne din cuprinsul notei înaintate CJUE. Emilia Gane lucrează în Ministerul Afacerilor Externe din 2007, fiind, mai întâi, șef al serviciului contencios comunitar, apoi șef al Serviciului Contencios UE, iar, in 2019, prin decizie a lui Ludovic Orban, numită în funcția de subsecretar de stat și de agent guvernamental al României la CJUE.
Aceeași Emilia Gane a fost mâna dreaptă a unui alt fost agent guvernamental la CEDO – procurorul Radu Răzvan Horațiu, detașat, ani de zile, la CEDO și CJUE, via Guvernul României, și care s-a ocupat de întocmirea rapoartelor MCV.
Emilia Gane s-a mai remarcat prin poziții absolut halucinante la CJUE, atunci când a refuzat să își însușească poziția Guvernului României cu privire la Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, adoptând o poziție asemănătoare, dacă nu identică, cu cea a reprezentanților #rezist din sistemul de justiție.
Executivul vrea între 7 și 15 ani de pușcărie pentru tentativă la evaziune fiscală
În aceste zile, pe rolul Plenului Camerei Deputaților se află, la vot final, un alt proiect de lege inițiat de Guvern și care reprezintă, de facto, o mutare „în plic” primită de la Bruxelles. Este vorba despre proiectul de lege PLX 142/2023, pentru completarea Legii 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale. În expunerea de motive, Guvernul invocă o scrisoare de întârziere emisă de Comisia Europeană în 2021, ca acțiune în constatare a „neîndeplinirii obligațiilor de stat membru având ca obiect transpunerea incorectă a Dispoziției UE 2017/1371 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale UE prin mijloace de drept penal”. Termenul de transpunere a acestei directive era 6 iulie 2019, iar printre statele care au întârziat se află Croația, Finlanda, Letonia, Luxemburg, Portugalia, România și Spania.
România s-a grăbit, așadar, să transpună această directivă, prin inițierea unui act normativ conform căruia constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la 7 la 15 ani și interzicerea exercitării unor drepturi orice acțiune sau inacțiune comisă în cadrul unor scheme frauduloase cu caracter transfrontalier având ca efect diminuarea cu cel puțin 10.000.000 de euro, în echivalentul monedei naționale, a resurselor bugetare ale UE. Se incriminează astfel faptele săvârșite prin utilizarea sau prezentarea de declarații sau documente false privind TVA, prin nedivulgarea de informații privind TVA atunci când aceste informații trebuie divulgate potrivit legii sau prin prezentarea de declarații corecte privind TVA pentru a masca în mod fraudulos neplata sau constituirea unor drepturi necuvenite la rambursări de TVA.
De asemenea, „tentativa la aceste infracțiuni se pedepsește”.
Legea a trecut de Senat, la 6 martie 2023, cu 97 de voturi la 1 și o abținere și se află la vot final în ședințele Camerei Deputaților stabilite pentru 18 și 19 aprilie.
