Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Secția Penală a Tribunalului Brașov, din oficiu, a sesizat, încă din anul 2018, Curtea Constituțională cu excepție de neconstituționalitate a dospozițiilor articolelor 480 și 485 alineat 1, litera „b” din Codul de procedură penală, în interpretarea dată de Deciza nr. 5, din 20 martie 2017, a ÎCCJ, cu prilejul soluționării unui recurs în interesul legi, prin care aceste articole atacate nu permit retractarea acordului de recunoaștere a vinovăției.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-un dosar penal, în care o inculpată pe nume Claudia Adriana Bodea a primit, în primă instanță, o condamnare la 2 ani și 8 luni de închisoare cu suspendare, pentru abuz în serviciu în formă continuată și care a încheiat un acord de recunoaștere a vinovăției cu anchetatorul său, de la Parchetul Tribunalului Brașov.
Cel care semnează trebuie să înțeleagă și consecințele
Instanța de judecată care a sesizat CCR susține că acordul de recunoaștere a vinovăției reprezintă o formă de justiție negociată, prevăzută de Codul de procedură penală cu scopul de asigurare a unei soluții legislative inovatoare, în vederea soluționării cauzelor într-un termen optim și previzibil”. Potrivit legii, acordul de recunoaștere a vinovăției are doi titulari – procurorul și inculpatul, ambii fiind implicați activ și nemijlocit în încheierea înțelegerii asupra modului de soluționare a acțiunii penale. Tribunalul Brașov mai arată că, prin decizia din 20 martie 2017 a ÎCCJ s-a hotărât că „retragerea de către inculpat, în fața instanței, a consimțământului exprimat în cursul urmăririi penale nu constituie temei pentru respingerea acordului de recunoaștere a vinovăției.
Tribunalul Brașov subliniază că „în tot cursul procesului penal, inculpatul trebuie să aibă posibilitatea să-și exercite dreptul la apărare, în sensul de a obține o soluție de netrimitere în judecată sau, trimis fiind în judecată, să obțină o soluție de achitare”. „Instanța de judecată trebuie să poată verifica valabilitatea consimțământului, din momentul exprimării sale, în acest sens trebuind să dea efect acordului de recunoaștere a vinovăției numai dacă stabilește în mod direct că inculpatul a realizat consecințele acordului. Valabilitatea consimțământului ar trebui să poată fi examinată nu numai dacă există probe certe că acesta s-a obținut prin încălcarea principiului loialității administrării probelor, dar și sub aspectul realizării de către inculpat a consecințelor acordului – verificarea voinței exprimate, în deplină cunoștință de cauză”, se mai arată în acțiunea instanței brașovene.
ÎCCJ: Retragerea ar da ineficiență recunoașterii vinovăției
Ei bine, Curtea Constituțională nu este de acord. CCR arată că Înalta Curte a constatat că „admiterea caracterului retractabil al consimțământului înseamnă ineficiența recunoașterii vinovăției și, totodată, inutilitatea ei, sub aspectul oportunității scurtării procesului penal”.
Mai departe, CCR precizează că, prin esența sa, acordul de recunoaștere a vinovăției „presupune asumarea de către inculpat a încadrării juridice a faptelor sale, încadrare realizată de organele de urmărire penală, și acceptarea unei pedepse negociate cu acestea”.
Mai mult, Curtea susține că, „prin natura și finalitatea sa, acordul de recunoaștere a vinovăției exclude retractarea în fața instanței judecătorești a consimțământului exprimat în momentul încheierii acordului, cu excepția situației în care se probează faptul că acesta a fost obținut cu încălcarea principiului loialității”.
O astfel de negociere reduce pedeapsa cu o treime
În acest sens, prin Decizia 128/2022, CCR a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate ridicată din oficiu de Tribunalul Brașov.
Conform articolelor din Codul de procedură penală atacate, acordul de recunoaștere a vinovăției se poate încheia numai cu privire la infracțiuni pentru care legea prevede amenda sau închisoarea până la 15 ani. Acest acord se încheie atunci când, din probele administrate în dosar, rezultă suficiente date cu privire la existența faptei, iar la încheierea acordului, asistența juridică este obligatorie.
Persoana inculpată care încheie un astfel de acord beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă. Instanța de judecată poate să respingă acordul doar dacă nu sunt îndeplinite criteriile de loialitate a administrării probelor sau dacă constată că soluția cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat este nelegală sau nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracțiunii ori cu periculozitatea infractorului.
