Statul român este principala entitate răspunzătoare pentru moartea unui pacient, se arată în motivarea unei sentinţe de către Curtea de Apel Bucureşti. Spitalul „Sfântul Ioan” este obligat să plătească 125.000 de euro familiei bărbatului care a murit aici, în 2006, în aşteptarea unei transfuzii de sânge. Sistemul, acuzat că nu asigură dreptul la viaţă.
Gheorghe Florea, un electrician pensionat, murea pe 24 decembrie 2006, la Spitalul „Sfântul Ioan” din Capitală, în urma unei hemoragii digestive. Bărbatul, care fusese tratat cu două unităţi de masă eritrocitară (pulbere formată din hematii uscate) la internarea în spital, a aşteptat trei zile o transfuzie de sânge. Unitatea spitalicească nu avea însă rezerve. Bărbatul, după ce se stabilizase pe moment, şi-a pierdut viaţa în urma unei hemoragii cataclismice.
Familia pacientului a dat în judecată atât cei doi medici care au asigurat tratamentul – Radu Iorgulescu şi Mircea Litescu, cât şi spitalul. Cei doi medici au fost achitaţi în procesul penal pentru omor din culpă. Aceştia au probat că o intervenţie chirurgicală, în lipsa sângelui, ar fi ucis pacientul. De asemenea, au arătat că sarcina de a solicita sângele era atribuţia anestezistului, care a trimis o solicitare către Centrul de Transfuzii, însă a primit răspunsul că nici acolo nu sunt rezerve suficiente.
Aşteptând un deces inevitabil
Dacă spitalul şi medicii au fost achitaţi în procesul penal, judecătorii CAB Raluca Andraş şi George Matei au considerat că statul român, reprezentat prin Spitalul „Sfântul Ioan”, poate fi tras la răspundere pe latură civilă pentru că „nu a organizat sistemul de sănătate public în aşa fel încât, într-o perioadă de timp rezonabilă (în speţă pacientul nu a beneficiat de sânge suficient 3 zile) să asigure rezervele de sânge”.
Curtea mai apreciază şi că medicii spitalului nu au făcut niciun efort suplimentar pentru a salva viaţa pacientului. „Este adevărat că medicii de la secţia de terapie intensivă au adresat în mod formal o cerere de sânge către Centrul de Transfuzie Sanguină Bucureşti, dar în condiţiile în care nu s-a primit sângele solicitat, instanţa observă că nu s-a mai depus nicio stăruinţă pe la nicio altă instituţie sau spital pentru obţinerea sângelui, deşi decesul pacientului apărea ca fiind inevitabil”, se arată în motivarea sentinţei judecătorilor.
De altfel, în timpul procesului a reieşit că exista sânge disponibil la Spitalul Universitar de Urgenţă din Bucureşti, în perioada în care Gheorghe Florea s-a aflat internat, însă acesta nu a putut fi împrumutat pentru că nimeni nu a făcut această solicitare. Judecătorii notează că există un standard dublu în modul în care s-a acţionat în acest caz, dând ca exemplu „Cazul Colectiv”.
„Instanţa de apel constată cu vădită insatisfacţie existenţa unei duble măsuri în ceea ce îl priveşte pe pacientul Florea Gheorghe, un pensionar pauper, raportat la cazuri la fel de tragice, dar puternic mediatizate, precum cel îndeobşte cunoscut sub numele de «Cazul Colectiv», se arată în motivare. Viaţa unei fiinţe umane are aceeaşi valoare şi, pe cale de consecinţă, instanţa consideră că şi eforturile de salvare a ei ar trebui să fie aceleaşi cu eforturile din cazurile mediatizate”, notează judecătorii.
Un aspect interesant constatat de cei doi judecători de la CAB este că asigurarea de răspundere civilă încheiată de Spitalul „Sfântul Ioan” cu ASIROM S.A. nu are nicio valoare, deoarece, prin prevederile de la capitolul „Excluderi” al contractului, asigurătorul a făcut în aşa fel încât să nu acopere niciun risc de malpraxis.
„Practic, Asigurătorul nu răspunde pentru nimic, singura obligaţie revenind spitalului fiind de a plăti prima de asigurare în cuantum de 818,97 lei. Instanţa constată că ne regăsim în faţa unei donaţii simulate, în care donator este Spitalul «Sf Ioan» şi donatar este o societate privată de asigurări”, se arată în motivare.
Cei doi fii ai pacientului decedat vor primi câte 50.000 de euro despăgubire din partea Spitalului „Sfântul Ioan". Văduva pacientului va primi 25.000 de euro despăgubire.