Aproximativ 100 de oameni ar putea trăi pe Lună până în 2040, a declarat vineri un expert de la Agenţia Spaţială Europeană (ESA), potrivit căruia acest număr ar putea ajunge la 1.000 de persoane în jurul anului 2050, informează AFP.
Să presupunem că ne aflăm în anul 2040. Aproximativ 100 de oameni trăiesc pe Lună, topind gheaţă pentru a-şi procura apă, mâncând plante cultivate în sere amenajate pe scoarţa lunară şi practicând sporturi "zburătoare", profitând de gravitaţia slabă a satelitului natural al Terrei.
Deşi pare un scenariu ştiinţifico-fantastic, anumiţi experţi, precum Bernard Foing, un cercetător care participă la programul "Moon Village" ("Satul lunar") demarat de ESA, consideră că acest obiectiv este realizabil.
Cu ocazia unui congres european dedicat ştiinţelor planetare, organizat la Riga (Letonia) în această săptămână, Bernard Foing a explicat pentru AFP că în acest ritm, după părerea lui, oamenii ar putea să se mute în curând pe Lună.
Până în 2030, ar putea fi amenajată o primă colonie umană pe Lună în care ar putea să trăiască şase pionieri ai cuceririi spaţiului (cercetători, tehnicieni şi ingineri), iar numărul lor ar putea să crească la 100 de persoane în anul 2040, a declarat Bernard Foing.
"În 2050, ar putea trăi 1.000 de persoane pe Lună" şi apoi, acei oameni ar putea să înceapă să se gândească "să îşi aducă familiile" pe satelitul Terrei, a adăugat acelaşi expert.
Peste câteva decenii, "s-ar putea produce şi primele naşteri ale unor copii pe Lună", a mai spus el, cu entuziasm.
În 2015, directorul ESA, Jan Woerner, a propus înlocuirea Staţiei Spaţiale Internaţionale (ISS), aflată pe orbita joasă a Terrei, cu un "sat lunar" ce ar putea fi locuit în permanenţă.
Simbol al cooperării internaţionale în domeniul spaţiului, ISS, îmbătrânită, va beneficia de finanţare până în 2024.
Deşi mai mulţi oameni de ştiinţă şi anumite companii private şi-au exprimat deja interesul faţă de conceptul "Moon Village", politicienii nu s-au declarat deocamdată seduşi de această idee.
"Este foarte frustrant (...) Marii lideri ai lumii nu şi-au arătat încă interesul", a recunoscut fizicianul Vidvuds Beldavs de la Universitatea de Stat din Letonia, care militează pentru o explorare comună a Lunii.
Ce lipseşte pentru ca proiectul să fie demarat? "Să reuşim să demonstrăm că o activitate industrială pe Lună este posibilă, că (...) mari pieţe pot să apară", a adăugat acelaşi cercetător.
O viaţă dură
Luna posedă mai multe tipuri de posibile resurse. Bazaltul, o rocă vulcanică, ar putea fi utilizată ca materie primă pentru a fabrica sateliţi cu ajutorul unor imprimante 3D şi care ar putea fi lansaţi de pe Lună, la costuri mult mai mici faţă de cele aferente lansărilor de pe Terra, unde gravitaţia este mult mai puternică, a subliniat profesorul Beldavs.
Heliu 3, un izotop rar pe planeta noastră, dar comun pe Lună, ar putea fi utilizat, în teorie, pentru a genera energie pentru Terra.
Ţinta principală a cercetătorilor este aceea de a putea să exploateze apa lunară, rămasă captivă în ghiaţa existentă în apropiere de cei doi poli ai Lunii.
Apa poate fi separată în hidrogen şi oxigen, două gaze care explodează atunci când sunt amestecate în anumite concentraţii moleculare şi care ar putea alimenta motoarele viitoarelor rachete.
"Pentru a ajunge pe orbita terestră (...) este de 40 de ori mai ieftin să pleci de pe Lună decât de pe Terra, pentru că planeta noastră are o gravitaţie cu care trebuie să te lupţi pentru a o învinge", a explicat Bernard Foing.
Experţii afirmă că proiectul de colonizare a Lunii va depinde de colaborarea dintre agenţiile spaţiale naţionale şi sectorul privat, care ar putea profita astfel de comercializarea resurselor lunare.
Însă experţii şi au emis şi un avertisment pentru aceia care visează să se mute pe Marte sau pe Lună: viaţa va fi "dură", a subliniat cercetătoarea în fizică Christiane Heinicke, care a petrecut un an închisă într-un dom din Hawaii, în cadrul unui proiect de simulare a mediului marţian.
"Acolo lipseşte complet vegetaţia. Tot ce poţi vedea sunt roci, regolite (straturi de praf) şi un cer diferit", a declarat ea pentru AFP.
"Fiind în interiorul unui habitaclu sau în interiorul unui costum de protecţie înseamnă că nu vei putea niciodată să simţi cu adevărat Luna sau planeta pe care te afli. Nu poţi să simţi vântul (dacă există astfel de fenomene, aşa cum se întâmplă pe Marte, n.r.). Nu vei simţi Soarele pe pielea ta. Şi nu vei putea niciodată să scapi de colegii tăi", a adăugat aceeaşi cercetătoare.
Însă Bernard Foing nu se lasă descurajat. El speră să viziteze viitorul "sat lunar" în jurul anului 2040.