35 de ani de la inaugurarea metroului bucureştean

La 16 noiembrie 2014, s-au împlinit 35 de ani de la punerea în funcţiune a primului tronson de metrou din Bucureşti, parte a magistralei I, care avea şase staţii şi funcţiona între Semănătoarea şi Timpuri Noi. Trei zile mai târziu, la 19 noiembrie 1979, se inaugura oficial acest tronson şi era dat în exploatare, în beneficiul călătorilor. Pentru satisfacerea cererii de transport în comun în municipiul Bucureşti, încă din anul 1970 s-au prevăzut trasee majore de suprafaţă care să preia fluxurile de călători, însă acestea nu ofereau soluţii corespunzătoare şi condiţii prevăzute de confort. S-a impus introducerea sistemului de transport cu metroul, soluţie optimă atât pentru descongestionarea traficului de suprafaţă, cât şi pentru transportul călătorilor în condiţii de confort, siguranţă şi rapiditate sporită. În urma studiilor preliminare efectuate în perioada 1972-1975, au început simultan proiectarea şi construcţia metroului.

La 15 februarie 1972, se hotărăşte instituirea unei comisii care să elaboreze propuneri concrete privind realizarea metroului. Doi ani mai târziu, la 25 noiembrie 1974, se hotărăşte declanşarea lucrărilor premergătoare: studii, analize, proiecte. În februarie 1975 se înfiinţează Întreprinderea Metroul Bucureşti care avea rolul de constructor al întregii reţele de transport. După această dată începe construirea tunelurilor şi proiectarea trenurilor.

Lucrările încep la 20 septembrie 1975. După acest eveniment aveau să treacă ceva mai mult de patru ani de şantier şi Bucureştiul intra în categoria primelor, la vremea aceea, circa 60 de metrouri din lume, în 1974 Praga devenind al 50-lea oraş cu metrou în funcţiune.

Ritmul de construcţie în această primă etapă a fost de 2 km pe an, ceea ce în mod absolut nu înseamnă prea mult, dar faţă de o lucrare în premieră pe ţară, constituia un ritm bun. În scurt timp, ritmul de construcţie avea să se dubleze, păstrându-se acelaşi până la încheierea lucrărilor şi la ultima magistrală. În continuare, metroul s-a realizat într-un ritm de 4 km pe an, mult mai bun decât media înregistrată pe glob.

Execuţia staţiilor de metrou în incintă având pereţi mulaţi cu capac se bazează pe ideea utilizării, pe perioada execuţiei, a planşeului de acoperiş al staţiei, ca element de sprijinire a incintei de pereţi mulaţi. În această idee, acoperişul staţiei se pretoarnă, înainte de realizarea celorlalte elemente de structură, rezemându-se pe pământ, pe capetele pereţilor mulaţi şi pe stâlpii metalici lansaţi în tranşee forate la adâncime.

Construirea de tuneluri în subteran, cu ajutorul scutului, i-a preocupat pe proiectanţi din primele zile ale existenţei Întreprinderii Metroul Bucureşti. Această soluţie nu se putea definitiva până nu se creau toate elementele ei componente: utilajul de avans şi montaj al bolţarilor prefabricaţi – scutul – producţia de bolţari ş.a.m.d.

Trebuia optat pentru un tip de scut care se putea produce repede în ţară şi să fie în măsură să ţină frontul stratificaţiei, care urma să fie străbătută, fiind în bună parte nisipoasă, iar instalaţiile edilitare subtraversate, multe din ele, erau sensibile la tasări. S-a ales tipul de scut semisecurizat, cu front deschis, dar tracţionat cu sutare şi orizontale care rup taluzul de cădere a nisipului. Scuturile pentru tunelurile de metrou au fost proiectate de IPCF pe baza temei elaborate de Întreprinderea Metroul Bucureşti şi au fost executate la Întreprinderea 23 August Bucureşti.

În anul 1977, a fost înfiinţată Întreprinderea de Exploatare a Metroului Bucureşti (IEMB) în subordinea Ministerului Transporturilor – Departamentul Căilor Ferate, iar la 16 noiembrie 1979 a fost pus în funcţiune primul tronson de metrou. În 1991 IEMB se transformă în Întreprinderea de Exploatare a Metroului Bucureşti METROREX, sub autoritatea Ministerului Transporturilor, iar 1999, se schimbă denumirea societăţii în Societatea Comercială de Transport cu Metroul Bucureşti – METROREX S.A.

Sistemul de transport cu metroul este monitorizat şi coordonat permanent de un dispecerat central, care subordonează la rândul lui alte cinci dispecerate de ramură. Metroul bucureştean are deja o configuraţie impunătoare care-l aşează printre cele mai moderne şi mai eficiente mijloace de transport urban.

La 19 noiembrie 1979, primul tronson al magistralei I, în lungime de 8,1 km cu şase staţii, pe distanţa Semănătoarea – Timpuri Noi, era dat în exploatare în beneficiul călătorilor. Cele şase staţii sunt: Semănătoarea, Grozăveşti, Eroilor, Izvor, Piaţa Unirii, Timpuri Noi. Până la 19 decembrie 1979, când s-a tăiat oficial panglica de începere a exploatării metroului, garniturile au funcţionat cu călători, fiind singurul metrou care, în perioada de probe, a funcţionat astfel.

În decembrie 1984, se dă în exploatare porţiunea dintre Semănătoarea şi Crângaşi (o staţie). Cu această ocazie, se face legătura între cartierul Giuleşti – centrul Bucureştiului – Platforma industrială 23 August – Platforma industrială Militari (Industriilor). În ianuarie 1986, se dă în exploatare tronsonul I din magistrala II, compus din 8 staţii: Piaţa Unirii II, Tineretului, Pieptănari, Constantin Brâncoveanu, Piaţa Sudului, Apărătorii Patriei, IMGB ("Dimitrie Leonida"), Depoul IMGB ("Berceni"). Cu această ocazie, se uneşte a treia mare zonă industrială, IMGB, cu centrul capitalei.

În octombrie 1987, se dă în exploatare tronsonul II (Piaţa Unirii II – Pipera) din magistrala II, compus din şase staţii: Universitate, Piaţa Romană, Piaţa Victoriei, Aviatorilor, Aurel Vlaicu, Pipera. În decembrie 1987, se dă în exploatare încă o staţie după staţia Crângaşi şi anume Gara de Nord, efectuându-se astfel legarea zonelor industriale cu Gara CFR.

În luna august 1989, se dă în folosinţă magistrala III, care face legătura între staţia Gara de Nord şi staţia Dristor 2 având şase staţii: Piaţa Victoriei 1, ştefan cel Mare, Obor, Piaţa Iancului, Piaţa Muncii, Dristor 2. Cu această ocazie, se închide inelul de metrou care încorporează centrul capitalei.

În mai 1991, se dă în exploatare staţia Antilopa şi segmentul dintre Republica şi Antilopa. La sfârşitul anului 1992, se dă în exploatare staţia Basarab 1, construită între staţia Crângaşi şi staţia Gara de Nord. Această staţie va cuprinde în viitor şi staţia Basarab 2, staţie care va deservi magistrala IV.

După 1990, având în vedere că distanţa dintre staţiile Armata Poporului ("Lujerului") şi staţia Păcii era de circa 2,5 km, iar cartierul Militari, zona Piaţa Gorjului (zonă foarte aglomerată) era la mijlocul acestei distanţe, se ia hotărârea ca la Piaţa Gorjului să se construiască o nouă staţie. Pe data de 1 martie 2000, se dă în exploatare magistrala IV de metrou, având 4 staţii: Gara de Nord II, Basarab II, Griviţa, 1 Mai. La 19 noiembrie 2008, se dă în exploatare tronsonul de prelungire al magistralei III dintre Nicolae Grigorescu şi Linia de Centură, iar în iulie 2011, se dă în exploatare tronsonul de prelungire al magistralei IV dintre Jiului şi Parc Bazilescu.

Lungimea reţelei de metrou a municipiului Bucureşti se întinde pe 69,25 km, distribuiţi pe patru linii magistrale şi 51 de staţii. În construcţie este magistrala V, între Râul Doamnei – Hasdeu (Operă) – tronson 1, cu o lungime de 6,5 km şi 10 staţii.

(AGERPRES)