Avem de toate, dar mai mult până intrăm în Schengen

Autoritatea Naţională a Vămilor ne-a prezentat astăzi (miercuri, n.r.), în amănunt,  Sistemul Integrat Vamal de Securizare a Frontierei, a cărui menire este să asigure un nivel înalt de control la frontiera externă a Uniunii Europene, în conformitate cu normele comunitare în materie şi, totodată,  cu respectarea deplină a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor în condiţiile unei fluidizări a traficului legal de persoane şi mărfuri.

Acest sistem a fost pus la punct de către autorităţile vamale în cooperare şi sub controlul ordonatorului superior de credite, Agenţia Naţională de Administraţie Fiscală şi este nu numai o condiţie esenţială de aderare la zona Schengen în termenul pe care şi l-a asumat România, ci reprezintă, în primul rând, securizarea a peste 2.040 de km de frontieră externă a UE.

La îndeplinirea acestei cerinţe, România lucrează încă din 2009. În esenţă, sistemul reprezintă ansamblul aparatelor, echipamentelor şi sistemelor performante de supraveghere şi control, interconectate prin aplicaţii software, direct din birourile vamale şi punctele de mic trafic, aflate în administrarea autorităţii vamale. Centrul de operare este la nivel central şi cu terminalele la sediile Direcţiei de Supraveghere Accize şi Operaţiuni Vamale ale Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră şi Biroului Naţional SIRENE, care fusese prezentat la o întâlnire cu presa încă din luna noiembrie 2010.

În total, sunt 308 componente care constituie cea mai mare unitate nucleară de instalaţii radiologice din România, dar şi din Europa, de pe frontiera externă a UE. Aparatura de înaltă tehnologie poate să detecteze, de pildă, chiar şi pe timp de noapte, o persoană clandestină după căldura degajată de corpul uman, precum şi droguri, arme, explozibili şi alte obiecte ascunse în vehicule sau bagaje, buzunare, etc. O altă funcţie a noului sistem este supravegherea frontierei externe aferentă perimetrului birourilor vamale şi punctelor de frontieră.

Sistemul monitorizează şi traficul de călători şi marfă, asigurând totodată şi fluidizarea şi dirijarea acestuia prin separarea pe culoare distincte de acces. Prin ultima funcţie a sistemului se asigură constituirea de baze de date şi la nivel local, şi central, conţinând informaţii necesare atât autorităţilor naţionale, cât şi celor echivalente din UE, ca Europol, OLAF şi altele.

În Sistemul Integrat Vamal de Securizare a Frontierei s-au investit 65 de milioane de euro din fonduri externe, începând din 2001 şi din fonduri proprii, asigurate de ANAF în perioada 2009-2011. Autoritatea Naţională a Vămilor nu a beneficiat de fonduri din facilitatea Schengen.

Cu toate acestea, ceva nu e pe placul tuturor celor 25 de membri deplini ai Acordului Schengen. Rândul vocilor care se exprimă împotriva preconizatei aderări, în luna martie a acestui an, a României la acest spaţiul doar cu frontiere externe, se îngroaşă pe zi ce trece cu noi şi noi oponenţi.

După scrisoarea din decembrie trimisă înaltelor foruri ale Uniunii Europene de Franţa şi Germania, care mimau o frică de moarte de corupţia şi criminalitatea organizată ce ar putea pătrunde în spaţiul fără graniţe interne, prin porţile Schengen deschise României şi Bulgariei, în hora opozanţilor au intrat apoi şi Olanda, Finlanda şi  Austria, care neagă că îndeplinim în totalitate criteriile pentru “a doua integrare în UE”, cum i se mai spune intrării în spaţiul Schengen. Nouă, ca şi Bulgariei, ni se reproşează că nu am făcut eforturi suficiente în cu totul alte domenii, ca justiţia şi lupta împotriva corupţiei şi a crimei organizate, iar toate acestea s-ar repercuta asupra securităţii frontierelor externe ale UE şi spaţiului Schengen.