Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
PÎNĂ CÎND? ● Bucureştiul european, între praf şi pulbere
Vineri. Ora 10:00. În zona pasajului de la Ştefan cel Mare spre Piaţa
Victoriei se lucrează de zor. Bineînţeles, la aceeaşi linie de tramvai
pe care o modernizăm de ne-au crăpat deja urechile. Peisajul, unul de
plîngi cu vorbe. Acelaşi ton, altă muzică. Constante rămîn doar
gropile.
PÎNĂ CÎND? ● Bucureştiul european, între praf şi pulbere
Vineri. Ora 10:00. În zona pasajului de la Ştefan cel Mare spre Piaţa Victoriei se lucrează de zor. Bineînţeles, la aceeaşi linie de tramvai pe care o modernizăm de ne-au crăpat deja urechile. Peisajul, unul de plîngi cu vorbe. Acelaşi ton, altă muzică. Constante rămîn doar gropile.
Cine nu ne cunoaşte ar putea afirma că sîntem un popor de oameni muncitori. Cînd nu punem borduri, lucrăm la instalaţiile de curent electric sau modernizăm liniile de tramvai. Toate bune. Dar se pare că balada meşterului Manole se potriveşte perfect pentru Bucureştiul zilelor noastre. Ce lucrăm ziua se surpă noaptea, aşa că de fiecare dată o luăm de la capăt. Cu aceleaşi reparaţii. Aşa se face că de mai bine de un an am tot pus borduri (fie ele de granit, de marmură sau de piatră) de ne-au sărit capacele. Acum, lucrările de tramvai pe traseul liniei 34 au transformat Bucureştiul într-un oraş al gropilor.
CAPITALA, UN ETERN ŞANTIER. Dacă vrei să faci o plimbare matinală pe Ştefan cel Mare, nici măcar să nu te amăgeşti cu ideea. Atmosfera din zonă se potriveşte mai bine cu cea a unui oraş sărăcăcios de provincie, şi nicidecum cu cea a unei capitale europene. De o parte şi de alta, maşini ca la balamuc. Muncitorii constructori – deja familiari în peisajul bucureştean – lucrează la refacerea terasamentului liniei de tramvai. Alte "schimbări europene", alţi şoferi care îşi vor "buli" maşinile în gropile rămase neastupate. Zgomotul, infernal. Claxoanele şoferilor şi picamărele lucrătorilor l-ar indispune pînă şi pe cel mai insensibil dintre pămînteni. Grămezile de moloz, praful din belşug şi macaralele completează peisajul dezolant. "Cît mai durează lucrările?", îmi permit să adresez o întrebare unui domn îmbrăcat puţin atipic faţă de restul colegilor muncitori, în haine de culoare deschisă. Neinspirată alegere vestimentară, ţinînd cont de atmosfera îmbîcsită de praf. După ce mă chestionează preţ de cîteva minute de la ce ziar sînt, ne prindem puţin la taclale. "Vreo trei săptămîni. E ultima parte a lucrărilor, în rest, noi am terminat chiar mai devreme decît promiseserăm. Să vedeţi ce frumos o să iasă cînd o să intre în funcţiune tramvaiul. Bucata asta a rămas la urmă, că face legătura cu depoul. Şi ştiţi că a fost o perioadă cînd voiau să-l vîndă. Afacerea aia cu Constanda… Acum s-au schimbat planurile, aşa că nu ne rămîne decît să accelerăm lucrările. După ce terminăm aici trebuie să facem legătura cu depoul", ne-a declarat şefu’.
Constanda, afaceri, Primăria Capitalei… Şi uite aşa ne-am adus imediat aminte de episodul cînd Adriean Videanu intenţiona să mute depourile RATB, amplasate în mare parte în centrul Capitalei, la marginea oraşului, negociind cu Costel Constanda, proprietarul Parcului Bordei, un schimb de teren. Videanu i-a propus atunci acestuia depoul din Calea Victoriei, exact în spatele sediului Guvernului. Cum afacerea a picat, s-a revenit la planul iniţial.
"GROPI EUROPENE". Văzînd că omul e deschis la discuţii, revin cu alte întrebări. "Dar cu gropile rămase? Credeţi că balizele astea de semnalizare amplasate de dumneavoastră sînt suficiente pe timp de noapte? Ştiţi că, din statisticile Poliţiei, peste 484 de şoferi şi-au avariat maşinile din cauza gropilor rămase neastupate în urma lucrărilor?" "Care gropi, domnişoară? Nu cred că eşti orb să nu le vezi. Şi, oricum, sînt balizele puse…" Răspuns tipic românesc. Mai important e că ne modernizăm. Filmul continuă. Gropile româneşti sînt pe val.
