Campanie Jurnalul Naţional - Apa din Bucureşti este bună de băut. Clorul o curăţă de bacterii şi de viruşi

Apa potabilă din București se verifică 24 de ore din 24. Sunt monitorizați 120.000 de indicatori care trebuie să fie în parametri. Cantitatea de clor este în limitele legale.

Până să ajungă la robinet şi în paharul nostru, apa parcurge un drum lung, de la apă de râu, până la apă potabilă numai bună de băut. Pe tot acest traseu este supusă multor procese de filtrare şi curăţare, este supravegheată continuu, 24 de ore din 24, iar dacă se detectează orice problemă, apa este imediat oprită. La ieşirea din uzinele de tratare şi în diferite puncte ale reţelei de distribuţie se adaugă clor pentru a distruge bacteriile şi a evita dezvoltarea acestora, menţinând calitatea apei pe tot parcursul prin reţea. De aceea, specialiştii spun că nu trebuie să ne îngrijorăm dacă simţim miros de clor în apă, ci, din contră, prezența acestuia este o garanţie că apa este potabilă şi, mai mult, este şi un sprijin pentru o igienă adecvată în bucătărie și în locuință.

Dezinfecția apei cu clor este una dintre cele mai importante metode de sănătate publică din ultimii aproximativ 100 de ani prin faptul că a redus spectaculos numărul cazurilor de îmbolnăvire şi mortalitatea prin boli transmisibile pe calea apei cum sunt: boala diareică acută, holera, dizenteria și febra tifoidă.

Metodă utilizată acum pe scară largă la nivel mondial, clorinarea apei a fost considerat de revista Life ca fiind “cel mai important progres” în domeniul sănătății din secolul 20.

Mihaela Vasilescu, conf. univ. dr. la Facultatea de Ecologie și Protecția Mediului de la Universitatea Ecologică București, explică de ce este obligatorie tratarea cu clor a apei. “Dezinfecția este o barieră efectivă împotriva multor germeni patogeni, în special bacterii, reprezentând etapa finală de tratare a apei provenite din surse de suprafață sau subterane care au fost contaminate cu materie fecală de origine umană sau animală. Dezinfecția reziduală este utilizată pentru a furniza protecție apei potabile din sistemul de distribuție. Organizația Mondială a Sănătății recomandă pentru asigurarea unei dezinfecții eficiente o concentrație de clor rezidual liber ≥ 0,5 mg/l, după un timp de contact de cel puțin 30 minute, la un pH < 8.0. Clorul rezidual liber trebuie menținut pe întreaga rețea de distribuție, fiind recomandat ca la punctul de livrare a apei către consumator să fie de minimum 0,2 mg/l. Clorinarea apei face parte din metodele chimice de dezinfecție, fiind cea mai frecvent utilizată deoarece este simplă, economică și sigură. În plus, dezinfecția apei cu clor poate fi aplicată unor cantități mari de apă, în timp ce celelalte metode se pot folosi doar pentru cantități relativ mici de apă. Pentru dezinfecția apei, clorul este livrat stațiilor de tratare îmbuteliat sub formă lichidă, la o presiune de 6-8 atmosfere”, explică Mihaela Vasilescu.

Produşii secundari pot fi reduşi

Utilizarea dezinfectanților chimici în tratarea apei are ca rezultat formarea de produși secundari de dezinfecție, precizează Mihaela Vasilescu. “Se consideră totuși că riscul pentru sănătate generat de apariția acestor compuși în apă este extrem de mic în comparație cu riscurile asociate unei dezinfecții inadecvate și este foarte important ca dezinfecția să nu fie compromisă de încercarea de a controla produșii secundari de dezinfecție. Principalii produși secundari rezultați în urma dezinfecției apei cu clor sunt trihalometanii (THM), a căror reducere se poate realiza prin îndepărtarea precursorilor (ex. acizi humici) înaintea contactului cu clorul (ex. printr-un proces eficient de coagulare), prin reducerea dozei de clor fără a afecta eficiența dezinfecției, prin reducerea pH-ului”, spune Vasilescu.

Limitele clorinării

“Dezinfecția cu clor are limitările sale, nefiind eficientă împotriva protozoarelor patogene cum sunt Giardia lamblia și în mod special Cryptosporidium și a unor virusuri. Eficiența dezinfecției poate fi de asemenea nesatisfăcătoare față de germenii patogeni atașați unor flocoane sau particule, care îi protejează împotriva acțiunii dezinfectantului. Valorile mari ale turbidității pot proteja microorganismele împotriva efectelor dezinfecției, stimulând creșterea bacteriană și mărind semnificativ cerința de clor”, mai explică conf. univ. dr. Mihaela Vasilescu. Aceasta adaugă că o strategie globală de management eficient a unui sistem de aprovizionare cu apă include bariere multiple de protecție împotriva contaminării, incluzând protecția sursei de apă, un proces de tratare adecvat, protecția rezervorului de înmagazinare și a rețelei de distribuție, care împreună cu dezinfecția apei previn sau îndepărtează contaminarea microbiană, protejând sănătatea consumatorilor.

Mihaela Vasilescu, conf. univ. dr. la Facultatea de Ecologie și Protecția Mediului de la Universitatea Ecologică București

De ce miroase câteodată apa a clor

Mirosul mai pronunțat de clor apare în cazul unor temperaturi extreme (mari sau mici), precum și în situația în care, pentru a garanta siguranța microbiologică/bacteriologică a apei distribuite, este necesară o creștere a concentrației de dezinfectant către limita superioară, maxim admisă. Măsura este luată exclusiv în scopul protejării sănătății.

Cum scăpăm de miros

Clorul este o substanță volatilă. Pentru atenuarea gustului, lăsați apa într-un recipient sau vas descoperit înainte de a o bea. Dacă se poate, puneți vasul în frigider, dar nu mai mult de 24 de ore. Răcirea apei diminuează gustul. O puteți servi și cu cuburi de gheață. Câteva picături de lămâie sau o frunză de mentă vor face ca gustul de clor să dispară, iar noile arome pot fi chiar plăcute.

Care este concentrația clorului în apa din București

Legea apei potabile 458/2002 stabilește pentru clorul liber rezidual o valoare între 0,1-0,5 mg/l. Asta înseamnă că, în realitate, pot exista cantități de clor cuprinse între 0,1 și 0,5 părți la 1.000.000 părți de apă. Acest interval trebuie respectat în rețeaua de distribuție, respectiv la branșament și capetele de rețea. Cine doreşte să afle care este valoarea clorului la ultimele analize făcute în zona în care locuiește, poate accesa, pentru București, http://www.apanovabucuresti.ro/buletine-de-analiza-a-apei/.

De ce clorul?

• Distruge microorganismele și germenii, eventual prezenți în apă;

• Are efect remanent pe întregul traseu al apei până la consumator, proprietate extrem de utilă în special în cazul efectuării de intervenții în sistemul de alimentare cu apă;

• Prezența acestuia în apă, la consumator, este un sprijin pentru o igienă adecvată în bucătărie și, în general, în locuință;

• Este ușor de dozat și urmărit ca și “clor rezidual” în întregul sistem de producție și distribuție

• Nu este scump.

Purificare în şapte paşi. Trei uzine de tratare şi producţie asigură apa potabilă în Capitală

Cum ajunge apa din râu la robinet

Apa potabilă utilizată în Bucureşti este captată din râurile Argeş şi Dâmboviţa şi tratată în trei uzine specializate. Aici, ea este supusă unui întreg flux tehnologic pentru a fi curăţită şi a deveni bună de băut.

Captarea este primul pas. Apa este de origine subterană sau de suprafaţă şi este pompată prin foraje de până la 100 m adâncime sau prelevată de la suprafaţă. Apoi este filtrată printr-o simplă grilă pentru a opri deşeurile mari (frunze, insecte, particule mai mari de un milimetru), după care este trecută prin grile mai fine, care reţin deşeurile mai mici.

Coagularea, flocularea şi decantarea reprezintă pasul al doilea. Particulele foarte fine, aflate în suspensie în apă, se adună sub formă de flocoane, sub acţiunea unui coagulant. Aceste flocoane, mai grele decât aerul, se depun pe fundul bazinului şi 90% din materiile aflate în suspensie sunt astfel eliminate.

Prima filtrare, pasul al treilea. Traversează un filtru de nisip cu ajutorul căruia se elimină materiile încă vizibile şi nedecantate.

Ozonarea, pasul al patrulea. Apa este tratată cu ozon, care are o acţiune antibacteriană şi antivirus. Totodată, acest gaz, amestecat cu apă, acţionează asupra materiilor organice, descompunându-le. Ozonul îmbunătăţeşte culoarea şi gustul apei.

A doua filtare, pasul al cincelea. Traversează un filtru de cărbune activ care reţine micropoluanţii şi o parte din materia organică descompusă de ozon.

Clorinarea apei, pasul al şaselea. Se adaugă clor la ieşirea din uzina de tratare şi în diferite puncte ale reţelei de distribuţie pentru a distruge bacteriile şi a evita dezvoltarea acestora, menţinând calitatea apei pe tot parcursul ei prin reţea.

Stocarea şi distribuţia apei, pasul al şaptelea. Odată ce a devenit potabilă, apa este transportată prin conducte sau apeducte, către rezervoare, respectiv bazine subterane sau construcţii supraterane cu capac. De aici apa este adusă până la consumator printr-o reţea de conducte subterane şi este monitorizată cu stricteţe.

Unde e tratată apa

Uzina de la Roşu. Construită în 1970, uzina a fost modernizată în totalitate încă din 2002. Astăzi este echipată cu o filieră de tratare care permite potabilizarea apei, în conformitate cu standardele româneşti şi europene în vigoare. Este alimentată cu apă brută din râul Argeş şi are o capacitatea de producţie de 520.000 m3.

Uzina de la Arcuda. Este cea mai veche, lucrările au început în anul 1882, acest lucru regăsindu-se în documentele referitoare la alimentarea cu apă şi construirea sistemului de canalizare în Bucureşti. Ultima etapă de modernizare s-a încheiat în 2006, iar azi uzina poate produce zilnic până la 650.000 m3 apă potabilă în conformitate cu standardele româneşti şi europene în vigoare. Arcuda este alimentată cu apă brută din râul Dâmboviţa.

Uzina de la Crivina. Este cea mai nouă uzină de producţie a apei potabile pentru locuitorii Municipiului Bucureşti. A început să producă apă potabilă pentru bucureşteni în luna iulie 2006. Dotată cu o filieră tehnologică complexă, Crivina este alimentată cu apă brută din râul Argeş prin intermediul prizei de la Crivina. Capacitatea de producţie este de 3 m3/s, adică 260.000 m3 pe zi. Procesul de tratare a apei dispune, pe lângă etapele clasice, de tratarea apei cu ozon şi de posibilitatea îndepărtării micropoluanţilor cu cărbune activ pulbere.

De ce curge apă murdară

Calitatea apei care vă este livrată la domiciliu poate fi afectată de următorii factori:

• Ţevile și/sau echipamentele sanitare neutilizate o perioadă mai îndelungată (robinete vechi, chiuvete vechi etc.). În cazul în care n-ați utilizat instalația de apă o perioadă mai mare (zile, săptămâni), iar prima apă care a stagnat pe țevi și care va curge are o ușoară colorare, înseamnă că instalația este veche.

• Ansamblul de robinete, filtre și disipatoare de jet necurățate. Acestea sunt locuri propice dezvoltării germenilor și microbilor.

• Echipamentele de dedurizare a apei greșit folosite sau întreținute deficitar.

• Retururile de apă rezultate dintr-o variație de presiune în țevi. Pentru evitarea retururilor de apă trebuie să luați câteva măsuri: în grădină - nu lăsați capătul furtunului de stropire într-o baltă de apă; acasă - nu lăsați capătul dușului în cada plină.

• Intervențiile pe rețeaua publică de apă potabilă. Dacă au existat intervenții în rețea, se poate ca, după reluarea furnizării apei, aceasta să prezinte o ușoară colorare. Este bine să lăsați apa să curgă până când veți constata că aspectul acesteia revine la normal.

Sfaturi de consum

De fiecare dată când constatați o deteriorare a aspectului apei de la robinetul dumneavoastră vă recomandăm:

• să lăsați apa să curgă câteva secunde;

• să va informați dacă apa a fost oprită pentru intervenții;

• să verificați dacă și vecinii dumneavoastră au aceeași problemă.

Dacă aveți îndoieli în privința calității apei potabile, solicitați operatorului de apă realizarea unor analize.