Căşuneanu&Co, eliberaţi din lipsă de "probe certe"

Eliberarea lui Costiniu, Căşuneanu şI Locic s-a produs din lipsă de "probe certe" că aceştia ar reprezenta un pericol pentru ordinea publică

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) a făcut luni publice motivele pentru care la 12 aprilie a.c. completul de nouă judecători a decis cercetarea în libertate a judecătorului Florin Costiniu şi a oamenilor de afaceri Costel Căşuneanu şi Marius Locic. Motivul principal al acestei decizii este faptul că instanţa, în formula de nouă, a constatat că nu sunt probe certe care să arate că cei trei inculpaţi ar influenţa mersul anchetei, ei respectându-şi obligaţiile faţă de anchetatori.

Excepţiile invocate de apărătorii celor trei inculpaţi au fost analizate şi respinse pe rând, fie ca neîntemeiate, fie ca nefondate. Instanţa a admis însă că recursurile sunt întemeiate întemeiate în ceea ce priveşte critica vizând lipsa pericolului concret pe care lăsarea în libertate a inculpaţilor l-ar prezenta pentru ordinea publică.

"Comiterea de infracţiuni, chiar de o gravitate deosebită - reflectată, de exemplu, prin natura şi cuantumul sancţiunii -, nu constituie, prin ea însăşi temei pentru privarea de libertate a învinuitului sau inculpatului în forma detenţiei preventive. De asemenea, tendinţa de nerespectare a ordinii de drept caracterizează orice persoană care comite o faptă din sfera ilicitului penal în calitate de autor, instigator sau complice", se arată în motivare.

"Buna desfăşurare a procesului penal nu presupune privarea lor de libertate, cu atât mai mult cu cât nu există probe în sensul că s-au sustras de la urmărirea penală sau au încercat să zădărnicească aflarea adevărului, deşi urmărirea penală a fost începută în cauză încă din luna decembrie 2009, iar inculpatul Locic Marius şi inculpatul Căşuneanu Costel au respectat obligaţiile impuse pe durata măsuri preventive a obligării de a nu părăsi localitatea (ultimul până la revocarea ei de către instanţă), toţi inculpaţii prezentându-se la organul de urmărire penală ori de câte ori au fost chemaţI", se mai arată în documentul citat.

"Inexistenţa pericolului concret pentru ordinea publică rezultă şi din statutul socio-profesional al inculpaţilor. Astfel, cu privire la inculpatul Costiniu Florin se va avea în vedere că natura profesiei şi cariera acestuia constituie argumente în sprijinul cercetării sale în stare de libertate", se mai arată în motivare, completul de nouă judecători aşezându-se astfel fix la capătul opus completului de trei judecători care dispusese iniţial arestarea tocmai invocând statutul inculpaţilor.

Judecătorii susţin că cei trei nu trebuie arestaţi preventiv şi pentru a nu li se încălca dreptul la libertate al individului, invocând practica CEDO, care a statuat că privarea de libertate a unei persoane este o măsură atât de gravă, încât ea nu se justifică decât atunci când alte măsuri, mai puţin severe, sunt considerate insuficiente pentru salvgardarea unui interes personal sau public ce ar impune detenţia. Instanţa a mai reţinut că deşi "din succinta expunere a faptelor comise, rezultă existenţa de indicii şi probe apte a determina presupunerea verosimilă de comitere de către inculpaţi a faptelor pentru care s-a solicitat arestarea", totuşI niciunul dintre cei trei inculpaţI nu se afla în vreuna din cele patru motive fundamentale statuate de CEDO pentru justificarea arestării preventive: pericolul ca acuzatul să fugă; riscul ca acuzatul, odată repus în libertate, să împiedice administrarea justiţiei; riscul să comită noi infracţiuni  sau să tulbure ordinea publică.

Fostul preşedinte al Secţiei civile de la instanţa supremă Florin Costiniu, alături şi de oamenii de afaceri Marius Locic şi Costel Căşuneanu, au fost arestaţi preventiv trei zile, fiind eliberaţi în seara de 12 aprilie, după ce completul de nouă judecători al ICCJ a stabilit că pot fi cercetaţi în stare de libertate în dosarul de corupţie a senatorului Cătălin Voicu.


SE FOLOSESC PROBELE OBŢINUTE DIN ALTE DOSARE
Un alt element esenţial nu doar pentru această cauză, dar şI pentru altele similare, în care se folosesc interceptări obţinute în alte dosare, constă în faptul că instanţa supremă a stabilit că "folosirea, în prezenta cauză, a convorbirilor sau comunicărilor interceptate potrivit legii într-o altă cauză este posibilă, în temeiul dispoziţiilor art. 912 alin. 5 din Codul de procedură penală, iar instanţa, sesizată cu o propunere de arestare nu este învestită să cenzureze dacă obţinerea probelor - în altă cauză, din care au fost preluate - a respectat condiţiile legale, ci se limitează la a aprecia asupra aparenţei de legalitate a dovezilor pe care propunerea parchetului se sprijină". Precizăm că în acest caz, senatorul Cătălin Voicu a fost suspectat în anul 2006 de încălcarea legii siguranţei naţionale, motiv pentru care a fost cercetat de procurorii DIICOT şI monitorizat prin intermediul SRI, pe bază de autorizaţii emise în regim special de siguranţă naţională. Voicu a primit neînceperea urmăririi penale în acel dosar, iar interceptările care sugerau comiterea de acte de corupţie au fost trimise la DNA, prin intermediul DIICOT.

Decizia ICCJ - format PDF