Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ai un copil hiperkinetic pe care nici o educatoare nu vrea să-l primească la grădiniţă, ai luat o notă mică şi nu ştii cum să-ţi anunţi părinţii severi, prietenul te presează să faci sex, deşi nu eşti decât în clasa a VI-a sau poate eşti un "tocilar" invizibil pe care nu-l observă nimeni în clasă.
Puteţi scrie tot ce vreţi, fără să vă fie frică sau jenă, fie că sunteţi elevi, părinţi sau profesori, pe e-mail: scoala@jurnalul.ro sau la adresa Piaţa Presei Libere nr. 1, corp D, etaj VIII, Sector 1, Bucureşti. Consilierii şcolari vor oferi soluţii pentru problemele voastre în pagina de Şcoală."Am un băieţel de 1 an şi 9 luni care, uneori, când este nervos că nu-l las să se joace cu cine ştie ce obiect sau să facă lucruri care pot deveni periculoase pentru el, ori se izbeşte de pereţi, ori îşi dă cu palma în cap. Ce pot face eu ca părinte?"
"În jurul vârstei de 2 ani, copilul traversează o etapă de opoziţionism şi agresivitate, ca reacţie la situaţiile frustrante prin care trece. Este începutul formării propriei identităţi, iar în procesul de autocunoaştere şi de cunoaştere a mediului, el se loveşte de o serie de interdicţii şi restricţii. În această situaţie, el îşi manifestă nevoia de independenţă prin ieşiri agresive/ autoagresive: se tăvăleşte, ţipă, loveşte. Relaţia cu adulţii capătă uneori atributele unei lupte pentru autonomie, care trebuie abordată cu blândeţe de către părinţi, astfel încât să-i faciliteze copilului o explorare cât mai completă a mediului, ocrotindu-l însă de pericole.
Uneori, copilul se enervează sau începe să muşte, să lovească sau să se lovească, toate acestea şi multe alte comportamente asemănătoare nefiind altceva decât modalităţi prin care îşi exprimă emoţiile negative. Alteori, copilul urmăreşte comportamentul adulţilor care-l înconjoară, observă şi imită cum aceştia reacţionează la mânie şi frustrare. Poate fi vorba şi de «împrumuturi» din desene animate sau comportamente observate adesea în parc, la joacă.
O primă regulă ce trebuie respectată de părinţi se referă la evitarea, ca răspuns la manifestările copilului, a oricărei forme de agresiune fizică, deoarece nu numai că nu va rezolva problema în ansamblu, dar va agrava stările de frustrare şi nervozitate ale copilului şi îi va oferi acestuia un model prin care care va învăţa că prin forţă se impune autoritatea. În timp, cu dragoste şi răbdare, copilul va înţelege de la părinţi că asemenea manifestări sunt inacceptabile, va învăţa să-şi controleze reacţiile şi să facă faţă într-un mod paşnic situaţiilor stresante".
● Sima Cristina, profesor consilier şcolar, Liceul Ortodox "Antim Ivireanu" şi Şcoala nr. 176
Citește pe Antena3.ro
