Dorul de Vama Veche a fost scos la mezat

La Vama Veche e o tiganca cu viziuni avangardiste. De la ea am aflat ca nu ochii sunt oglinda sufletului, ci palma. Dupa ce m-a lamurit ca nu stiu ce vreau de la viata, mi-a recomandat calduros izvorul fericirii.

Izvorul fericirii e o alta descoperire miraculoasa pe care am facut-o-n Vama. Curgea cristalin, rece ca gheata si se pravalea precum cascada in paharele pacatosilor vamaioti. Aici, veselia nu sta cu chirie. E asezata la casa ei, cu acte-n regula, locatar de onoare al statiunii. Cum intri pe celebra alee care duce la mare, te-ntampina veselia. Nu in persoana, dar nici nu-ti trebuie mult ca sa-ti dai seama c-a fost acolo. Trebuie doar sa stii sa citesti afisul pe care scrie: "Cazare si camping. Relatii la Gogoasa Vesela". Urmeaza apoi un numar de telefon. Deci e clar ca veselia e la ea acasa. Si nu e singura. De cand s-o fi aciuat prin Vama, sa-si tot fi intregit familia. Care acum numara si "shaorma vesela", pasamite fiica-sa, "clatita vesela", probabil nepoata, si inca multe altele al caror nume de familie e invariabil "vesel"....

ILUZII. Dupa o halta la izvorul fericirii, marea e mai frumoasa

PENTRU RATACITI. Dar Vama Veche e cu totul si cu totul nediscriminatorie si multilateral dezvoltata, ca sa-ncapa firi dintre cele mai diverse si mai complexe. Pentru ca s-ar putea ca unii pur si simplu sa resimta o lehamite profunda fata de izvorul fericirii udat din belsug cu bere si sa prefere, in consecinta, laptele de vaca proaspat muls(a). Si-atunci e clar ca vor alege sa viziteze "tata vacii" sau, de ce nu, vor trece si pe la "locul de adapat vaci si boi". Deci, vedeti, Vama ofera tuturor speciilor lasate de Dumnezeu sub soare un locsor al lor, de vacanta, unde sa-si intinda, dupa caz, oasele obosite sau copitele tocite. Vama e Arca lui Noe la tarm. Cred...

DESERT OBSCEN. Toate ca toate, dar clatite ca-n Vama Veche rar mi-a fost dat sa vad (sau sa mananc), exceptand cazurile in care era vorba despre filme xxl difuzate la miez de noapte, iar sub numele de "clatita" se ascundeau o sumedenie de nastrusnicii perverse care ar face orice platitor de taxe cinstit sa roseasca precum ouale de Pasti. Revenind la pofta de dulciuri pe care ti-o starneste soarele, m-am repezit spre localul de unde mi se parea c-as fi putut sa-mi "adap" stomacul cu niscai clatite. Era adevarat, in principiu. Pentru ca, in particular, stimatul proprietar al afacerii sezoniere exploatase cu varf si-ndesat proprietatile magice ale imaginii de clatita. Astfel ca aceasta era fie "indopata", fie "zgribulita", "cioara perversa", "micotica" (asta chiar ca-i periculoasa, Doamne fereste, mai ajungi si pe la venerologie dupa masa!) sau chiar "dansa-ntransa". Cu putina imaginatie, acelasi proprietar vindea sugari, adica "banane-n scutec", vindea si clatite "trotilate", vindea si "pootze", da’ cate nu mai vindea! Inclusiv "dorul de Vama" fusese scos la mezat.

ANTICARIAT SI NARGHILELE. Anul acesta, un tanar intreprinzator si-a luat anticariatul la spinare si l-a adus in Vama. Cand a decis ca-i timpul sa-si ia o mica vacanta, a mutat cartile vizavi, la Catalin, care vinde narghilele. Le si-nchiriaza, dar asta-i alta poveste. Tutungiii din Vama o torc seara de seara, cu vreo 300.000 de lei. E ciudat ce pot face unii din pasiune. Lucian a adus cartea la Vama Veche, in cort, Catalin a adus narghilele de la Bucuresti, si-a dormit in masina toata vara. Traiasca Vama Veche!