Drama din Colectiv. Alexandra Furnea, supravietuitoare: "Flacăra aceea pustiitoare mi-a răpit ani din viață și mi-a ucis prietenii"

"Prestația live a trupei era excepțională. Totul suna așa cum trebuie și băieții cântau din suflet. Îmi amintesc zâmbetele lor și chimia dintre ei; dragostea aceea copleșitoare pentru arta pe care o făceau și pentru public. Seara aceea a început ca un vis frumos, dar s-a scufundat pe neașteptate într-un coșmar cumplit, din cauza precarității tuturor sistemelor din țară – cel sanitar, cel legal, chiar și cel cultural. Societatea românească a pierdut în data de 30 octombrie, și ca urmare a acesteia, oameni de o valoare uriașă, care luptau în felul lor pentru schimbarea în bine a României. Din ambițiile lor s-a ales scrumul și prin asta, din păcate, mediul corupt pe care voiau să îl transforme, i-a învins. Dar am speranța că lucrurile nu vor rămâne așa", a spus Alexandra Furnea, supravietuitoare din Club Colectiv, pentru a1.ro.

 

 

Pe 30 octombrie 2015, la ora 22.33, în clubul Colectiv din Bucureşti s-a produs cea mai cumplită tragedie din istoria contemporană a României.

 

Artificiile aprinse în timpul concertului susţinut de trupa Goodbye to Gravity au declanşat un incendiu ucigător. În doar 61 de secunde, focul a adus iadul pe Pământ. Timp de cinci luni, s-a murit încontinuu.

 

Au pierit în foc sau în spitale, omorâţi de infecţii şi neputinţa sistemului, artişti, arhitecţi, fotografi, jurnalişti, olimpici. Din cei cinci membri ai trupei, unul singur a supravieţuit.

 

În noaptea tragediei, 27 de tineri şi-au pierdut viaţa şi172 de răniţi au ajuns la spitalele din Capitală. Dintre aceştia, 147 au fost internaţi, aproape 100 fiind în stare critică şi gravă, iar 47 dintre cei cu arsuri grave au fost transferaţi în clinici din străinătate.

 

La o lună după incendiu, numărul morţilor ajunsese la 60, iar până în 14 martie 2016, alţi patru răniţi şi-au pierdut viaţa pe patul de spital. Bilanţul victimelor a ajuns, astfel, la 64.

 

A1.ro: Povestește seara incendiului. Ce ai simțit, cum mirosea, ce imagini ți se derulau în fața etc.

Alexandra Furnea: Îmi este foarte greu să mă întorc la momentele acelea deoarece viața mea s-a rupt în două în seara de 30 octombrie 2015. Când am ajuns în Club Colectiv, eram o tânără de 27 de ani care își trăia visul din adolescență – acela de a scrie despre muzică. Am ieșit de acolo cu sufletul făcut cenușă, în palmele arse. Cât despre trup, acesta nu va mai fi niciodată la fel de sănătos și va purta mereu pecetea celor întâmplate. Flacăra aceea pustiitoare mi-a răpit ani din viață și mi-a ucis prietenii. Mi-a arătat că visele pot sfârși groaznic atunci când instituțiile și oamenii care trebuie să își facă treaba, preferă să își vândă sufletul. 

 

De aproximativ un an, eu am o altă viață. Am ieșit din spital un nou-născut de 28 de ani. Nu puteam să mănânc singură, să mă îmbrac, să mă spăl sau să ies pe stradă. Am învățat din nou să scriu și să îmi leg șireturile. Și va trebui să învăț din nou să trăiesc pentru că momentan, existența mea este suspendată și frântă între intervenții chirurgicale și proceduri de recuperare. Când mă uit în oglindă văd pe altcineva. Este o față care are pe trup semnele unei tragedii a cărei poveste va continua să își șoptească adevărul și după ce anii îi vor estompa, cât de cât, urmele. Sper doar să aibă puterea să transforme cicatricile sufletești într-o hartă către o lume mai bună.

 

Ce înseamnă durerea, cu adevărat?
Nu am pretenția că aș fi experimentat durerea în absolutul ei, dar la nivelul poveștii mele, durerea este să întinzi brațele în vis spre cineva, să îl atingi cu lacrimi de bucurie în ochi, să-i vezi zâmbetul atât de real, dar să te trezești brusc, pustiu și singur, amintindu-ți adevărul – a murit și nu îl vei mai vedea niciodată. Nu există cuvinte care să descrie cât de zadarnic pare totul în asemenea momente.

 

Ce anume te-a ajutat să rămâi puternică?
Dragostea. Dragostea pentru familia mea, pentru muzică și pentru viață.

 

Ce planuri ai de acum încolo?
Încă nu știu cum, dar vreau să fac lumea un loc mai frumos și să aduc bucurie și sprijin celor care au nevoie de ele. Am încredere că voi afla care este drumul spre acest țel.

Ai mai merge la concerte într-un loc asemănător?
Cred că o întrebare mai potrivită ar fi ce să facă aceia care nu au încotro, într-un fel? Există atât de mulți artiști, nu doar din underground, care urcă pe scenă în condiții nepotrivite, având promisiunea patronilor sau a organizatorilor că nu se va întâmpla nimic rău. Sunt convinsă că, în continuare, multe locații nu respectă regulile elementare de siguranță. Cât despre mine, îmi este în cotinuare foarte greu să merg la orice concert fără să îmi vină în minte chipurile băieților din Goodbye To Gravity. Îi văd în toate formațiile care prestează live și mă doare sufletul. Nu acesta trebuia să fie destinul lor. Într-o lume dreaptă, acum ei și-ar fi pregătit piese noi și ar fi încheiat cu succes turneul pentru “Mantras of War”.

 

Dacă ai putea să dai tuturor un sfat de viață, care ar fi acela?
Nu cred că îmi permit să dau sfaturi de viață dar consider că, în goana noastră prin lumea asta, uităm să iubim, să iertăm și să ne bucurăm chiar și de lucrurile aparent nesemnificative.

 

 

Alexandra Furnea

a1.ro