Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Am citit cu mult interes editorialele lui Ionut Bălan despre corporaţiile care preferă angajaţii stupizi. Ca urmare a acestor argumente, imbatabile, să ne-nţelegem, mi-am întocmit un elevator pitch cu care sper să-mi găsesc un job de sclav într-o multinaţională. Am inserat, fără pic de jenă, faptul că nu am înţeles nimic din toată cariera mea de mai mult de 15 ani de presă scrisă, că nu am nici un fel de activitate cerebrală şi că am un coeficient de inteligenţă care nu se ridică nici măcar la glezna unui parameci. Sper să-mi găsesc un nou job cât de repede posibil.
Pe aliniatul al doilea am ţinut să reiterez faptul că sunt complet decerebrată, indicând ca exemple nişte situaţii de criză pe care am fost completamente inaptă să le rezolv şi am conchis cu mândrie că sunt un ceea ce se numeşte potenţial angajat de excepţie, dar să nu mă pună să rezolv ceva în situaţii de criză, ci mai degrabă să-mi dea o mărire de salariu pentru că stau degeaba. Am continuat, la fel, cu mândrie nedisimulată, că un hoit de amoebă e mai creativ decât mine şi mi-am asigurat potenţialul meu angajator de faptul că singurul lucru de care trebuie să-i fie frică atunci când vin eu la job este să nu care cumva să-mi dea căştile jos de pe urechi, - aici am tras un semnal de alarmă cu privire la drama prin care a trecut o blondă căreia i s-au dat căştile jos de pe urechi, aceasta pierzându-şi viaţa, întrucât acolo i se spunea când să inspire şi când să expire, lucru care nu s-a mai întâmplat şi deci.
Totodată, l-am asigurat pe viitorul meu potenţial angajator că sunt docilă ca un câine mort şi nu cârtesc atunci când mi se oferă măriri de salariu sau alte facilităţi legate de job, cum ar fi: maşină de serviciu, sală de fitness la serviciu, duşuri la serviciu, masaj şi saună la serviciu, să mi se spele hainele în timpul serviciului de către o firmă plătită de firma angajatoare şi să mi se dea vouchere de vacanţă pentru merite deosebite în muncă, deoarece am fost cuminte şi nu am făcut nimic. Ba mai mult, nu m-am implicat în nici o situaţie de nici un fel, nici de criză, nici de necriză, ba chiar l-am ironizat (cu puterile mele neajutate) pe şeful care a îndrăznit să-mi dea un job de făcut. Aşa ceva e inadmisibil, sunteţi de acord, nu?
În acelaşi pitch de prezentare a mea personală am mai băgat şi faptul că mă enervez foarte repede şi sunt o scorpie pe care, dac-o calci pe coadă, ai pus-o original, sunt vindicativă şi o bestie. Şi pun pastă de dinţi pe clanţă. Nu am citit în viaţa mea o carte şi nici nu ştiu să dau drumul la computer, am pretenţii în privinţa locului unde să-mi fie amenajat biroul, să nu fie la stradă, să aibă vedere la o zonă cu verdeaţă, să nu fie o zonă murdară şi urăsc să se facă curat la birouri în timp ce sunt eu acolo.
Acum aştept să mă sune.
