Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Stimularea economiei este un subiect la ordinea zilei. Aşa şi trebuie să fie, din moment ce guvernele din întreaga lume se străduiesc să pună pe roate economia globală. Dar chiar şi atunci când liderii caută soluţii la nevoia imediată de stimulare a economiei, ei trebuie să acţioneze coordonat, pentru a se asigura că noul model economic de facto este unul durabil atât pentru planetă, cât şi pentru viitorul nostru.
Avem nevoie atât de stimulente economice, cât şi de investiţii pe termen lung, care să se împletească totodată cu cele două obiective ale unei politici economice globale unice – o politică ce acoperă nevoile economice şi sociale imediate şi care lansează o economie globală nouă şi verde. Pe scurt, "creşterea economică verde" trebuie să devină mantra noastră.
Mai întâi, sincronizarea recesiunii globale reclamă sincronizarea soluţiilor. Avem nevoie de stimulente şi de o coordonare strânsă a politicilor economice ale celor mai dezvoltate ţări. Trebuie să evităm politicile de tipul "cere la vecin", care au condus la Marea Depresie. Coordonarea este vitală atât pentru că reduce volatilitatea financiară, fluctuaţiile monetare şi inflaţia exagerată, cât şi pentru că insuflă încredere în rândul investitorilor şi al consumatorilor. În noiembrie anul trecut, la Washington, liderii G20 şi-au exprimat decizia de "a întări cooperarea şi de a conlucra pentru a restabili creşterea globală şi pentru a reforma sistemele financiare globale". Lucru care trebuie să se realizeze urgent.
Stimulentele au menirea de a accelera economia, dar dacă sunt gândite şi puse în aplicare într-un mod corect ele pot lansa o creştere economică de tip nou, verde, cu emisii reduse de dioxid de carbon. Aproximativ 2.250 miliarde de dolari (echivalentul a 1.750 miliarde de euro sau 1.569 miliarde de lire sterline) sub formă de stimulente economice au fost deja anunţate în 34 de state. Aceste impulsuri, alături de iniţiative din partea altor ţări, trebuie să ajute la catapultarea economiei globale în secolul 21 şi nu la încurajarea industriilor neproductive şi a obiceiurilor proaste din trecut. A continua să arunci trilioane de dolari pe infrastructuri pe bază de carbon sau pe subvenţii pentru combustibilii minerali ar fi ca şi cum ai investi permanent în afaceri imobiliare riscante.
Eliminarea subvenţiilor anuale globale de 300 miliarde de dolari pentru combustibilii minerali ar reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu aproape 6% şi ar creşte PIB-ul global. Dezvoltarea de energii regenerabile ne va ajuta atunci când vom avea nevoie mai mult. Economiile în curs de dezvoltare deţin 40% din resursele regenerabile deja existente la nivel mondial, precum şi 70% din energia solară necesară încălzirii apei.
Liderii lumii, mai ales cei din Statele Unite şi China, recunosc că tehnologia verde nu este o opţiune, ci o necesitate, pentru că reîncărcă economia şi generează locuri de muncă. La nivel global, cele 2,3 milioane de oameni care lucrează în sectorul energiilor regenerabile depăşesc numărul locurilor de muncă din industria de petrol şi gaze. În prezent, în Statele Unite există mai multe locuri de muncă în industria eoliană decât în cea carboniferă. Pachetele de stimulare economică, al preşedintelui Barack Obama şi al Chinei, reprezintă un pas major în direcţia potrivită, iar componenta ecologică a acestor pachete trebuie aplicată întocmai cât mai curând posibil.
Îndemnăm toate guvernele să folosească stimulentele ecologice, inclusiv eficienţa energetică, industriile regenerabile, reţelele electrice inteligente şi reîmpăduririle şi să îşi coordoneze eforturile pentru a obţine rapid rezultate.
În al doilea rând, avem nevoie de politici adresate ţărilor sărace. În majoritatea statelor în curs de dezvoltare, guvernele nu au posibilitatea de a se împrumuta sau de a tipări bani pentru a amortiza şocul economic. De aceea, guvernele din ţările industrializate trebuie să acţioneze în afara graniţelor şi să investească în programe rentabile, care să stimuleze productivitatea ţărilor sărace. Mai mult de 30 de state au fost afectate anul trecut de frământări sociale. Şi mai rău este că toate acestea s-au petrecut înaintea imploziei financiare din septembrie, contribuind şi mai mult la recesiunea globală care a aruncat aproape 100 de milioane de oameni în pragul sărăciei. Trebuie să acţionăm acum pentru a preveni dificultăţile viitoare şi pentru a evita extinderea instabilităţii politice.
Aceasta înseamnă că anul acesta trebuie să creştem asistenţa pentru dezvoltare. Înseamnă că trebuie să întărim ajutoarele sociale. Înseamnă că trebuie să investim în agricultura ţărilor în curs de dezvoltare prin achiziţionarea de seminţe, unelte, practici agricole durabile şi credite acordate micilor fermieri. Aceştia vor putea produce astfel mai multă hrană, pe care apoi să o vândă pe pieţele locale şi regionale.
Politicile îndreptate către ţările sărace presupun investiţii în utilizarea eficientă a solului, în conservarea apelor şi în recoltele rezistente la secetă pentru a ajuta fermierii să se adapteze schimbărilor climatice care – dacă nu sunt combătute – pot genera foamete şi malnutriţie cronică în regiuni largi, aflate în curs de dezvoltare.
În al treilea rând, trebuie să încheiem în luna decembrie, la Copenhaga, un acord clar privind schimbările climatice. Discuţiile pe această temă trebuie începute din timp şi trebuie să se bucure de atenţie la cel mai înalt nivel politic. Un acord încheiat cu succes la Copenhaga ar oferi cel mai puternic stimulent global de până acum. În baza unui cadru legal nou, guvernele şi întreprinzătorii ar putea avea în sfârşit preţul de referinţă al cărbunelui, pe care toată lumea îl cere şi care ar genera un val de inovaţii şi investiţii în energia nepoluantă. Acest acord va reprezenta unda verde pentru creşterea durabilă. Aceasta este baza unui remediu economic real şi durabil de care vom beneficia atât noi, cât şi nepoţii noştri decenii întregi.
Pentru miliardele de oameni din Detroit până în Del-hi, acestea sunt cele mai grele vremuri. Familii întregi şi-au pierdut slujbele, casa, asigurarea medicală şi chiar siguranţa zilei de mâine. Într-o astfel de situaţie, guvernele trebuie să acţioneze strategic. Nu trebuie să lăsăm urgentul să submineze esenţialul. Investiţia în economia durabilă nu este o cheltuială opţională, ci este o investiţie profitabilă pentru un viitor mai echitabil şi mai prosper.
Ban Ki-moon este Secretarul General al Naţiunilor Unite. Al Gore este fostul vicepreşedinte al Statelor Unite ale Americii.
Articol obţinut prin bunăvoinţa Centrului de Informare ONU de la Bucureşti
Citește pe Antena3.ro
