Fratele Mădălinei Manole, despre Petru Mircea: Sunt sigur că şi-a mai păstrat o picătură de Furadan

"Ce ma doare cel mai mult e ca la mormantul ei n-a facut nimic. Acum cateva luni, 'Petru Mormant' ne-a spus ca e 'cavoul' lui si al familiei lui si ca nu e treaba noastra cand face si daca va face ceva acolo", scrie Marian Manole, intr-o postare pe site-ul ziarului ring.

"La parastasul de un an, trebuia ca la mormantul ei sa fie un monument, sa-i fie ridicata crucea. Preotii au tinut slujba in fata unui morman de pamant cu o cruce de lemn la capat. A fost durerea mare a unei mame imbatranite intr-un an cat in secole. Parintii mei au ajuns din niste oameni normali si fericiti ca au doi copii si doi nepoti, doi batrani nefericiti si plini de durere. Daca gresesc pe undeva prin comportamentul lor, prin ceea ce fac si ce spun, poate ca nu-si dau seama. Durerea si suferinta sunt foarte mari. Ce ma doare cel mai mult e ca la mormant n-a facut nimic. Daca era un crestin-ortodox sanatos la cap si cu frica lui Dumnezeu, astazi Madalina Manole trebuia sa aiba un mormant frumos, demn de o artista, vedeta, mama, sotie minunata cum era ea. Acum cateva luni, 'Petru Mormant' ne-a spus ca e 'cavoul' lui si al familiei lui si ca nu e treaba noastra cand face si daca va face ceva acolo. Sa nu ne mai bagam. E 'bine' ca n-a facut. Era pacat sa stricam marmura cu inmormantarea lui. Sunt sigur ca si-a mai pastrat o picatura de Furadan".

Fratele Madalinei Manole a scris pe site-ul ziarului si despre ultimele momente in care a intrat in casa ei, anul trecut: "Pe 14 iulie, anul trecut, seara, cand am fost cu toata familia s-o aducem pe sora mea acasa la Ploiesti, am intrat pentru ultima data in casa ei. As fi vrut sa iau de acolo toate pozele si tablourile cu ea si familia mea, cu ea si cu bunicii nostri. Toate amintirile stranse de ea de-a lungul anilor si care n-au nicio legatura cu 'Petru Mormant' si cu clanul lui. Chitara ei de-o viata pe care voia sa i-o dea cadou lui Mihai, nepotul ei. Credeti-ma, daca voiam, puteam. Sobolanii stateau ascunsi prin casa. Am sperat ca acest sot indurerat le va pune intr-o cutie si le va aduce el, in semn de respect sau, macar, mila. N-am luat decat o poza cu ea impreuna cu Mihaita, cand era mai mic. Aceasta poza imi declanseaza instantaneu lacrimi de durere de fiecare data cand o privesc".